1,794 matches
-
de investigație proprii fiecăruia dintre acestea, Comte extinde modelul cercetării științifice asupra filozofiei, care are alte rigori și alte criterii de excelență. Este o greșeală pe care Dilthey o evită, cu toate că și el deplânge precaritatea metafizicii tradiționale. Dar nu o deplânge pentru rezultatele ei în sine pe care să le socotească depășite de o istorie aflată în continuu progres, precum Comte -, ci pentru rezultatele ei în raport cu exigențele pe care ea singură și le fixează. De altfel, o asemenea viziune (nota bene
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din istorie" nu sunt preformate, ci se formează în timp și, mai mult decât atât, se remodelează permanent în funcție de datele experienței. În Das Wesen der Philosophie după ce trece în revistă principalele "eșecuri" ale filozofiilor anterioare, inclusiv al transcendentalismului kantian -, Dilthey deplânge faptul că nici măcar speculația germană postkantiană 73 nu fost capabilă să găsească "puntea care să conducă de la necesitate, ca fapt al conștiinței noastre, la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Hegel, unde ideea în cauză primește o formă exemplară. Or, Dilthey așa cum am arătat a rezistat tentațiilor supraistoriste. Totodată, discontinuitatea este firesc asociată cu ideea absenței progresului în filozofie, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Dilthey însuși deplânge faptul că filozofia istoriei s-a dovedit incapabilă să găsească "o lege universală a progresului istoriei" (vezi II, 2Bc). Totuși nu putem vorbi în legătură cu Dilthey despre absența oricărui progres filozofic. Nu este nici o contradicție aici, fiindcă avem două planuri distincte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unilaterale ar fi ele, principiile, valorile, punctele de vedere sunt convergente în intenții (Sinnintention) și au, în profunzime, același sens (Sinnidentität), ceea ce face până la urmă din antagonismul lor "un fenomen necesar", și "nu un neajuns pe care trebuie să-l deplângem"90. Prin această Weltanschauungslehre Dilthey nu face în fond decât să justifice necesitatea unui proiect metafilozofic într-o epocă în care filozofia se scindase și era în primejdie de a-și pierde autoritatea din vremurile apuse (vezi II, 2Be). Încercând
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în beneficiul guvernării bolșevice. UPSAI respinge, de asemenea, nu numai metodele parlamentare, ci și formele de acțiune utilizate de bolșevici. După ce au denunțat capitalismul și imperialismul, vinovate de izbucnirea războiului, socialiștii de stînga caută acum mijloace să le combată: ei deplîng divizarea proletariatului la scară internațională și vor să lucreze la reconstruirea unității mișcării muncitorești pe bazele socialismului revoluționar: cu acest scop, ei lansează un apel socialiștilor din toate țările "pentru a sprijini eforturile de creare a unui front proletar revoluționar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, trupele franceze și britanice sînt constrînse să evacueze Suez-ul cîteva săptămîni mai tîrziu, în luna decembrie. Această aventură, care se termină cu un eșec răsunător, a fost imediat condamnată de Consiliul Internaționalei Socialiste care deplînge într-un comunicat: "Recentul apel la forța armată în Orientul Mijlociu și în special invazia Egiptului de către Marea Britanie și Fanța prin violarea Cartei Națiunilor Unite". Aceasta reclamă: "Îndeosebi o retragere necondiționată a forțelor britanice, franceze și israeliene de pe teritoriul egiptean"15
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Nu va scăpa nimănui asocierea libertății cu lumina (ochilor), în fond situarea în același plan al expresiei a două componente ale unei semnificații unitare în logica figurii de stil. Lumina este, în parabola Orbului, totuna cu libertatea. Pierderea libertății este deplînsă, asociată conștiinței că astfel e o victimă a înlănțuirii puterilor. Zahei apare ca sărac întru duh, trăirile lui apar cu frustețe, avînd urgența unor crize organice. CUPRINS CONFIGURĂRI ALE SCENEI ÎN ROMAN 5 FUNCȚIA REPREZENTĂRII ÎN ORIZONTUL ROMANULUI 8 REALISM
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pune în antiteză două concepte filosofice: omul trecător codrul etern. Ruptura față de natură, care a însemnat suferință pentru poet, dar și bucuria revederii codrului sunt exprimate prin vocative și diminutive de factură populară. Mândru de tinerețea sa veșnică, geniul uman deplânge soarta omului fragil, vulnerabil, "schimbător", "rătăcitor", în timp ce el rămâne un simbol al permanenței și stabilității. Treptat, antiteza dintre veșnicia naturii cosmice și condiția destinului uman se amplifică, tonalitatea devine elegiacă, iar substanța acestei elegii filosofice este exprimată prin metafore și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
miră că din adâncurile vieții noastre colective au putut țâșni acele devastatoare flăcări de ur. Ură deschisă, agresivă, paralizantă, dar și ură bine ascunsă sub ironie și aparentă civilitate. O recunoaștem la tot pasul, sub înfățișări diverse și mulți o deplâng ca pe o maladie a corpului social, punând-o etiologic pe seama "istoriei". Mirarea în fața acestui fenomen stăruia și la cei mai lucizi analiști. E atât de straniu acest lucru? Decenii în șir, un neam oprimat, umilit, redus la condiția de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a determinat să abandoneze definitiv știință și, cu toate că a criticat robotizarea omului cu "ajutorul" progreselor științei, față de această nu adopta o atitudine extremistă și nici nu propune o lume fără știință, după cum nu face nici apologia omului preistoric, ci doar deplânge faptul că, incepand cu Renașterea, știința a căpătat un rol atât de nemeritat în viață omului. După Sábato, omul a plătit scump marea aventură a Renașterii, deoarece, desi i-a deschis drumul către modernitate, aceasta sfârșește prin a impune supremația
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acea epoca. Autorul călătoriilor prin cele trei continente descrie, euforic, un Paris "care fierbe, viermuiește", dar care, cunoscându-l pe viu, pierde din misterul alimentat de ficțiune. În una din scrisorile pe care le dedică impresiilor asupra capitalei artelor, Sarmiento deplânge pierderea iluziei unui Paris "altfel" decât și-l imaginase: Dacă îmi vedeți prietenele din Santiago, spuneți-le din partea mea că nu l-am găsit aici pe Eugène Sue, dar că mi l-au arătat pe șchiopul Tortillard, care e acum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
am găsit aici pe Eugène Sue, dar că mi l-au arătat pe șchiopul Tortillard, care e acum bărbat în toată firea, tot șchiop și rău, așa cum îl știți. Mai sunt și alte pierderi pe care ar trebui să le deplângem: nu mai sunt cocinile și ulițele acelea cu care încep Misterele, căci s-a construit chiar prin mijlocul orașului o stradă măreață, care pornește de la Palatul de Justiție și ajunge la Piata Sfintei Fecioare, luminată cu gaz și plină de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
necredința, pentru ca, daca pentru alții religia este salvare, mântuire, pentru el "creștinismul (îmi) este inutil. Cu exceptia a doua trei puncte, el reprezintă un regres în raport cu Antichitatea. Douăzeci de secole pierdute"2. Într-un singur punct el are milă, ba chiar deplânge "condiția" lui Dumnezeu, care a trebuit să-și sacrifice fiul pentru că oamenii să creadă în el; oamenii pretind să renunți la tot ce e al tau și apoi la tine, spune Cioran, pentru că "oamenii sunt răi și criminali", ei vor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în Antes del fin: "Se face încet-încet noapte și mă văd înconjurat de întuneric care nu face decât să-mi facă și mai mari îndoielile, descurajările, necredința într-un Dumnezeu care să justifice atâta durere"44. Că și Cioran, Sábato deplânge transformarea omului în lucru și, implicit, pierderea a ceea ce are el mai uman sufletul: Omenirea a primit în dar o natură în care fiecare element este unic și diferit, unici și diferiți sunt toți norii pe care ii contemplam în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nicio noțiune despre viitor". Și, de vreme ce ele nu gândesc, "dominația omului asupra animalelor este legitimă". Pentru a ține un asemenea discurs, domnul de Buffon trebuie să fi uitat faptele. Iar cel care uită faptele se lasă înșelat de rațiune. Leroy deplânge această situație, spunând că "atunci când nu face decât să raționeze, omul devine unul din cei mai aprigi calomniatori ai inteligenței animalelor". Mă întreb cum ar fi posibil ca, fără gândire, fără conștiința trecutului, animalul să facă din neplăcerile trăite cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
repede locul conservatorului partid comunist danez. În Belgia, ca urmare a congresului din octombrie 1954, comuniștii dezbat aprig fenomenul cultului personalității. Situația din Polonia și din Ungaria afectează serios natura dezbaterii și credibilității PCB. Comitetul central condamnă prima intervenție și deplînge că o serie de greșeli grave comise de către conducerea partidului muncitorilor maghiari au provocat un curent legitim de nemulțumire populară 9. Dar cîteva zile mai tîrziu, cu ocazia celei de a doua intervenții, el justifică răspunsul la o provocare nazistă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
vol. I, pp. 28-29) În ceea ce privește raportul dintre psihologie și filosofie, considerăm util să cităm aceste cîteva rînduri ale lui William James, unul dintre cei mai mari psihologi al cărui efort au precedat analizarea instanțelor extra-conștiente. Cu o sinceritate remarcabilă, James deplînge absența bazelor metodice ale psihologiei. Iată ce scrie autorul acesta în încheierea lucrării sale Manual de psihologie: Cînd spunem deci că psihologia este o știință naturală trebuie să ne ferim să înțelegem prin aceasta că ea are la bază în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Societatea modernă a devenit hiperraționalizată, condusă de niște mutanți numiți "manageri", iar "politica modernă este război civil desfășurat cu alte mijloace"41. Mac Intyre i-ar putea invoca drept ascendenți pe Hegel și Colligwood. Filosofia sa este una deistă, ce deplînge "dezvrăjirea lumii" (Marcel Gauchet), anunțînd un nou "Ev mediu întunecat", la cumpăna dintre milenii. 5.4.2. Individ și comunitate Ceea ce se cere astăzi este o revenire la izvoare, la tradiția premodernă. "A fi modern înseamnă a fi antimodern" (Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
reprezentare arhetipală, pe care o vom numi, cu o sintagmă hamletiană, "buba multei bogății". Cu sume mari de bani, Fortinbras echipează o armată care luptă cu leșii pentru un biet petec de pământ. Lui Hamlet nu-i rămâne decât să deplângă eterna vaniatate umană, care tulbură pacea universală și o metamorfozează într-o cangrenă: "Trei mii de oameni și treizeci de mii/ De galbeni nu pot dezlega un fleac!/ E buba multei bogății și-a păcii/Ce sparge-n trup, și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de umilul căuș patern). În final se revine la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie, farsa multiplicării relicvelor, miracolistică de bazar teatral, felurite mașini
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea „oarecum evazivă de obicei și practică“. Se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
serii (vv. 28-33). Aceeași poeta dorește și invocă moartea: Moartă aș vrea într-adevăr să fiu sau ajută-mă tu, / tirane, căci moartea singură nu vine (...) Eu vreau să mor / vreau sa gasesc limanul Aheronului (Lui Hermes) și tot ea deplânge trecerea prea grăbita a copilăriei: Copilărie, copilărie ce ma lași, unde te duci? Toate sunt motive prezente în opera scriitorilor noștri.498 Atât în Canturi, cât și în poezia sicilianului, tema dragostei și a morții are funcție centrală. Afinitatea cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iar această dinamică, se preciza și într-un capitol anterior, apropie optică autorului ermetic de cea a lui Leopardi; acesta din urmă îi dăruiește emulului sau dorința de a retrăi iluziile, speranța, forța imaginației, fericirea copiilor și a anticilor. Leopardi deplânge pierderea stării originare a ființei în care iluziile, rătăcirile (error), speranțele și imaginația puternică îmbrăcau viață într-o mantie înșelătoare, dătătoare de fericire. Trecutul personal este deseori asociat în versurile sale cu cel al omenirii iar copilăria are caracteristici comune
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viață la pasiunea pentru moarte nu mai e decît un pas... În realitate, nu se încearcă, din păcate, decît înlocuirea unui dogmatism cu un altul. Toate sistemele sociale ce se bazează pe revelație caută și privilegiază ceea ce e imuabil, etern, deplîngînd "dezvrăjirea lumii" (Marcel Gauchet, Max Weber). Singur creștinismul promovează separarea între Biserică și Stat, între puterea religioasă și cea laică, avînd la bază chiar îndemnul lui Iisus, care ne cerea să dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Ioan Vestimie] poate încheia paradigma asumării unei biografii morale și intelectuale, dezvăluită progresiv, intratextual: Aflăm că astăzi, la 7 ore de seară 35, d. Ioan Vestimie a încetat din viață în urma unei violente bătăi de inimă. Nu putem decât să deplângem moartea prematură a unui tânăr care, pe lângă un caracter solid și demn de toată încrederea, mai avea un spirit fin de observație și multă dreaptă judecată (Eminescu: 2011, II, 213). Dacă manuscrisul impune cel puțin prin volum scrisorile, ca elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]