4,974 matches
-
puțin timp n-a mai rămas nimic din casă decât niște tăciuni care ardeau mocnit. O mare capodoperă încetase să mai existe. — Eu zic că Strickland știa că e o capodoperă. Realizase ceea ce-și dorise. Viața lui era acum desăvârșită. Făcuse o lume, și văzuse că e bună. Apoi, cu mândrie și dispreț, o distrusese. — Dar trebuie să-ți arăt tabloul pe care-l am, îmi spuse Dr. Coutras luând-o înainte. — Și ce s-a întâmplat cu Ata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
complet cheală, cu o frunte maiestuoasă. Parcă statuia de marmură a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a călugărului războinic, cu umerii săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În miraculosul extaz al unor sunete pe care poate că nu le putea auzi. Lumina lumânării se asorta cu albul imaculat al părului ei, transformându-l Într-o cascadă de argint. Privirea lui Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Maică-mea cânta și ea ca o zeiță, cred că s-au unit mai multe femei în ea, Thalia și Melpomene, poate Calliope, nu știu bine acuma, toate zeițele astea au dat-o pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită, parcă venită de pe scena Operei, făcea niște serbări grozave la școala unde lucra, copiii și părinții o divinizau, erau mândri de ea, când mergea printre rândurile de bănci, elevii o mângâiau pe fustă, pe la spate, să nu îi vadă tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake Geneva, Wisconsin, sau la Roma, la mănăstirea Sacro Cuore - o extravaganță pedagogică de care, În copilăria ei, beneficiau numai fiicele celor putred de bogați -, arătau delicatețea splendidă a trăsăturilor fetei, arta desăvârșită și simplitatea veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă fabulos de bogată, de cardinalul Vitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre și cu actorii Naționalului în care a crescut, s-a afirmat și s-a stins. Elegant până la cochetărie, darnic, vesel, era, ca regizor, din spița celor care, ca și Moni Ghelerter, știa să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
teribilă răbdare cu noi, pentru că până și eu, deși aveam destulă experiență de teatru, sau dracu’ știe, poate tocmai de aceea, eram cu desăvârșire prost. Ne-a ajutat să înțelegem, ne-a așteptat, nu s-a enervat deloc. Un profesor desăvârșit, un imens profesor ce și-a închinat propria viață numai continuității, vieții speciale a breslei, pentru care era un adevărat maestru. Enorm de multe lucruri am învățat de la el, lucruri care mi-au folosit apoi în propria experiență de profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
alte prostii asemănătoare, n‑ai voie să le încurci din greșeală, că poți provoca o tragedie la un om cumsecade. Există - la modul foarte general vorbind - un limbaj al naturii, pe care nu‑l auzi decât dacă păstrezi o tăcere desăvârșită. Acest limbaj fie există sau nu există în sufletul omului; numai dacă se află acolo înăuntru, acesta îl poate auzi. E un lucru la fel de important ca știința aridă din cărți, cu toate că acesta e mai degrabă o condiție. În drumul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără a le putea opri, deși nu era deloc tristă. Ce ciudat, s-a gândit, și atunci a Înțeles clar care era rostul ei În viață. Chiar dacă ar continua cu lecțiile de pian, nu avea cum să ajungă o pianistă desăvârșită, nici măcar nu s-ar fi putut numi o pianistă profesionistă. La fel cum nu va ajunge niciodată o cantautoare renumită. Dar de ce se apucase să urmeze lecțiile acestea tocmai când o ducea mai prost cu banii? Pentru a-și oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apese pe trăgaci... -2Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea tarziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a valida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Protagoras și ale altor câțiva - poate și ale lui Prodicos, printre aceștia. Patru kilometri dus, patru întors, Eudoxiu are tot timpul să mediteze pe drum la învățăturile auzite, la diatribele propuse sau la subiectele zilei. Când ajunge un înțelept desăvârșit, după călătorii în Egipt, el excelează într-un număr considerabil de domenii: matematică, astronomie, politică, legislație, medicină, inginerie. Autoritate de neocolit în domeniul numerelor iraționale și al mărimilor incomensurabile, el este recunoscut și pentru contribuții în materie de mișcare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cupă filosofică î!) pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea mai desăvârșită dintre nuditățile ontologice: ca schelete. Zenon îl amenință cu degetul pe Epicur care se înfruptă din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iar în această corporație închisă, o categorie de data aceasta nouă, cu o conștiință proprie și un sentiment neted de diferențiere: clasa lui Banciu, clasa V-a, a anului 1910. Rară, providențială întîlnire! Între un tânăr profesor, cu cea mai desăvârșită înzestrare de pedagog, dornic de a arăta ce poate, exasperat de un an de exil la Tulcea, și o clasă nouă, rezultat al unei selecțiuni severe, gata să-i soarbă învățătura. Erau între noi și el simpatii misterioase, ca între
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
artificiu de calcul, la Gauss e necesitat. Se vede clar că toate reprezentările conforme sunt epuizate de cercetare. În sfârșit, Gauss tratează cazul unei suprafețe generale, nu al sferei. În 1827 apar Disquisitiones generales circa superficies curvas, carte de o desăvârșită originalitate, ieșită, ca și Premiul de la Copenhaga, din practica geodeziei. Disquisitiones arithmeticae și Disquisitiones generales sunt cele două coloane ale operei lui Gauss. Cercetările generale sunt întîiul exemplu de geometrie considerată ca teoria invarianților unui grup infinit (ca să întrebuințăm limbajul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde o specializare nedorită, însă obligatorie, l-a zidit de timpuriu. Epoca matematicienilor generali, eclectici, se așează mult înapoia noastră, în veacul al XVIII-lea. Veacul următor cunoaște tot mai rar apariția acestui tip armonios de geometru, a cărui întrupare desăvârșită pare a fi fost Felix Klein. În ce privește veacul XX pot afirma că singurii matematicieni care au făcut periplul științei lor sunt: Constantin Caratheodory, mort acum doi ani la München, și Jacques Hadamard, trecut astăzi de 90 de ani. Fiecare matematician
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Deltei țin loc de străzi, iar bărcile sunt mașinile.Turismul înDeltă se integrează în peisaj.Delta Dunării e simbioza unde oamenii care trăiesc împreună cu fauna șiflora. Viața economică se bazează pe pescuit și pe turism. În timp ce barca plutea în liniștea desăvârșită, pe cursul lin al apelor de unde un albastru intens, aproape de negru, iar nuferii îmi făceau cu ochiul.Berzele -se părea că nu nedau nici o importanță, ele desigur aveau grijăde gospodăria lor. Unele își aranjau cuibul, în timp ce altele pregăteaupoate, cele necesare
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
reprezintă Fecioara Maria nu au decât chip și mâini, corpul „fără prihană” nefiind nici măcar sesizabil. Celălalt model paradigmatic feminin însă, cel care coboară din zeițele Antichității greco-romane și din cultul Mariei Magdalena, și-a expus, din Renaștere, frumusețea ca geometrie desăvârșită a formelor, dar și ca ispită. Soția artistului, dar și femeia de stradă au întruchipat un ideal estetic pe care și astăzi îl căutăm printre trecătoarele pe care le alegem ca modele. Este profund adevărat că frumusețea umană deșteaptă dorința
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
în chip de porumbel. Fiind contemporan cu Mântuitorul, nu mai era nevoie să propovăduiască, ci s-a bucurat de privilegiul dumnezeiesc de a-L arată poporului pe Mesia coborât printre oameni: Acesta este! A trăit în pustie că un monah desăvârșit, smerit, auster în purtare, îmbrăcăminte, hrana, pregătindu-se pentru marea lui misiune. De aceea și Hristos Domnul precizează că nu este om născut din femeie, mai mare ca el. Precizând apoi că cel mai mic din Împărăția Cerurilor este mai
TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364397_a_365726]
-
vorba.” Cameleonul Un alt animal interzis de Cartea Levitic a fi hrana oamenilor este cameleonul, care se remarca „prin puterea extraordinară de a se schimba, de a se adapta la culoarea mediului înconjurător. Este greu de observat, din cauza artei sale desăvârșite de a se camufla. Pe fundalul frunzelor verzi, devine verde. Când frunzele sunt roșii, devine roșu. Dragostea sa cea mai mare este să fie în armonie cu lumea din jur. Nu are nici un alt principiu decât acela de a fi
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
specializată, o conține ca o valență, ca o virtualitate, pe care cei cu limba ascuțită știu s-o folosească cu promptitudine cînd se ivește prilejul. Și Vasile Conioși-Mesteșanu știe s-o facă. Totul este spus și rămîne de o simplitate desăvîrșită. Dacă tot e iarnă, tablou de iarnă ne sugerează priveliști albe liniștitoare care par să ne purifice și într-un fel să ne redea dispoziția stenică. Doar un pic deviată formula, făcută să vibreze de o emoție nespusă, interiorizînd empatic
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
rare în decursul istoriei. Câteva asemenea ore mastrale din toate vremurile și din toate locurile- le-am numit astfel, deoarece, luminoase și statornice ca stelele, depășesc în strălucire noaptea efemeră ... Căci în acele momente sublime când omul creează în mod desăvârșit, istoria nu are nevoie de altceva care să o ajute. Închei spunând despre profesorul Florea Marin, dar și despre profesoara Ștefania Kory Calomfirescu, că aceste mari personalități ale medicinii sunt adevărate borne ale graniței spirituale românești. Al.Florin ȚENE Referință
DOUĂ OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361355_a_362684]
-
confort emoțional...deoarece parvine senzorialului uman, senzația de protecție. Asta în primă fază inițială de cognitivitate. Treptat însă cu cât abilitatea de raționare este cultivată survine prima stare de anxietate în cadrul primului cerc care fusese până atunci considerat un protector desăvârșit. În momentul acesta de exprimare tot mai accentuată a inteligenței cognitive umane, cercul primordial își mărește volumul într-o măsură în care poate să confere o spațialitate tridimensională. Cercul nostru strâmt devine astfel un cerc mai mare. Practic ne oferim
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
și să acopere harul. Sfântul Grigorie Sinaitul vorbește despre două trepte ale acestei lepădări harice: - una în sensul de lepădare propriu-zisă, datorită stăruinței în săvârșirea patimilor. Această învârtoșare a sufletului și insensibilitate la lucrarea sfințitoare a harului duce la lipsirea desăvârșită de el, prin care omul se face sălaș al patimilor, „acum și în veacul viitor”. Depărtarea harului este echivalată de către Patriarhul Calist cu pirderea chipului dumnezeiesc al vieții și introducerea celui al fiarei sau dobitocului. Celor ce viețuiesc, însă, curat
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
dă certitudinea răsplatei, căci așa cum spune Sfântul Antonie cel Mare „omul care rabdă necazurile cu inimă bună și cu mulțumită, va lua cununa nestricăciunii, virtutea și mântuirea”82. Și, ca o treaptă supremă de despătimire, Părinții ne învață că cei desăvârșiți ajung să privească necazurile ce vin asupra lor cu un râs interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]