1,930 matches
-
care eul liric o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi risipi ca ploile, ca soarele voi lumina / asemenea pământului roditor voi fi / ca un descântec mă voi subția: mireasmă... Poemele lui Radu Cârneci pot fi citite și ca epitalamuri, deși iubirea pe care o aduc în versurile lor este dincolo de concret, de obișnuit, pentru că femeia este aici, concomitent, iubita, sora de dor, trăind și născând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
demon pe care-l hrănesc din faima mea, botezîndu-l În apele amniotice. O unire a fratelui cu sora pe un covor de scorpioni sacri, iar la cîțiva metri, Într-o lumină Înșelătoare, dintr-o dată zăresc un tînăr zeu intonînd cîteva descîntece militare contra mea. Pe umărul stîng are așezat, drept rang de cenușă, o femelă a șoimului, care, deschizînd ochiul spre mine, caută să-mi reproșeze ceva. Văd o străfulgerare de eoni cinetici, În ochii șoimului- femelă, aidoma unei semnături pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
urii, certînd-o În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse gustul de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu vede nici o fărădelege în Iacov. Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. El este Împăratul lui, veselia lui. 22. Dumnezeu i-a scos din Egipt. Tăria Lui este pentru el ca a bivolului. 23. Descîntecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov și Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! 24. Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, și se ridică întocmai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cum zisese Balaam, și a adus cîte un vițel și cîte un berbece pe fiecare altar. $24 1. Balaam a văzut că Domnul găsește cu cale să binecuvinteze pe Israel, și n-a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece, ci și-a întors fața spre pustie. 2. Balaam a ridicat ochii, și a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după semințiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. 3. Balaam și-a rostit proorocia, și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în curte la Stana. Lica Gornel râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după puteri. Povestea se vede peste zi și se face ca un fel de descântec și se zice seara la poartă. Eu o repetam copiilor cu care mă jucam. Ca să ne placă, să fim împreună. Am învățat să scriu mult mai târziu. La 7 ani scriam poezii patriotice despre țară și conducător. Conducătorul era dictator
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ezechia prin intermediul lui Elizeu (Is 39,21: „Să se ia o turtă de smochine și s-o întindă peste rană și astfel se va vindeca”) sau amenințarea anunțată de Ieremia: „Iată, trimit între voi niște șerpi împotriva cărora nu există descântec” (Ier 8,17) care, indirect, clarifică funcțiunea terapeutică a descântecelor. Înainte de a pleca la război, regele îl consulta de obicei pe Dumnezeu pentru a ști dacă acțiunea sa va avea un rezultat favorabil sau nu (cf. paragraful precedent); uneori însă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o turtă de smochine și s-o întindă peste rană și astfel se va vindeca”) sau amenințarea anunțată de Ieremia: „Iată, trimit între voi niște șerpi împotriva cărora nu există descântec” (Ier 8,17) care, indirect, clarifică funcțiunea terapeutică a descântecelor. Înainte de a pleca la război, regele îl consulta de obicei pe Dumnezeu pentru a ști dacă acțiunea sa va avea un rezultat favorabil sau nu (cf. paragraful precedent); uneori însă se pare că au avut loc și ritualuri preventive cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a puterii divine manifestată prin vitalitate și fertilitate (cf. modalitate inversă în Is 47,9: „Pierderea copiilor și văduvia ți se vor întâmpla în aceeași zi; vor cădea asupra ta cu putere mare în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece”). Printre sutele de amulete găsite, le putem aminti aici pe cele cu chipul lui Sachmet „cel puternic”, divinitate egipteană reprezentată printr-o femeie cu cap de leu, cu calități apotropaice împotriva forțelor rele și a bolilor (cf. Fig. 10); sau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o: valoare simbolică deosebită, fie planetară: 1.policar - degetul lui Venus, 2.arătător - degetul lui Jupiter, 3.mijlociul - degetul lui Saturn, 4.inelarul - degetul lui Apolo, 5.degetul mic - degetul lui Mercur; fie valoare socială (degetul mic, forță vitală, preziceri, descântece, totalitatea persoanei, simbol al cuvântului, degetul mare, valoare sexuală etc.). Degetul lui Venus: policar/degetul lui Venus,; dacă degetul mare e drept (o persoană cu noroc, valoare sexuală); dacă degetul mare e gros (o persoană care nu face compromisuri). Degetul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
deformat (persoană vicioasă); dacă inelarul este prea mare (persoană extravagantă): Îngerii norilor îmi coborau pe șira spinării, Îngerii viermilor mă încălțau cu sandale. Nichita Stănescu, Mâna cu cinci degete . Degetul lui Mercur: degetul mic/degetul lui Mercur (forță vitală, preziceri, descântece, totalitatea persoanei, simbol al cuvântului, simț practic, sensibilitate), dacă baza degetului mic iese în afară (persoana este nervoasă, extenuată fizic); când curba mâinii este convexă (o persoană ce are capacitate creativă) aspectul degetului mic arată cum va fi bătrânețea: dacă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, - gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam și eram să-ți țes o haină urzită în descântece, bătută-n fericire; s-o porți... să te iubești cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări. Astfel cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mână și furca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați?"" m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: Lasă, dragă, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
părere ai avea dumneata despre o societate care consideră „Curcanul din fân“ drept unul dintre stâlpii culturii ei? Cine crede așa ceva? întrebă plictisit bătrânul. — Toată lumea. În special cântăreții de muzică populară și învățătorii, îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla”. „Cum adică «i-ați?»” m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: „Lasă, dragă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
volum/ 12,250 p. Papagalul sfînt (nuvele). Trimiteți-mi încă două plachete și Dada. Fac reclamă inutilă. Vă sărut”. În ciuda bravadei, Vinea nu va publica însă niciodată un volum cu acest titlu. El se referă aici — probabil — la materialul din Descîntecul și Flori de lampă, apărut în 1925, dar conținînd bucăți ce datau din 1915-1916. Începe astfel o lungă serie de promisiuni neonorate, de anunțări ale unor cărți care nu vor fi niciodată tipărite. Este cazul volumului La poupée dans le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tot mai apropiate de mainstream-ul plastic, ele au avut meritul de a asimila arta de avangardă în cadrul unor forme de expresie mai „clasice”. Proza avangardistă „contimporană” Contimporanul a „produs” și un mic corpus de volume prozastice avangardiste sau tributare avangardismului: Descîntecul și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1931) de Ion Vinea; Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin (1931) și, parțial, Paradisul statistic de Ion Călugăru (1926). Fie că e vorba de poeme în proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu avangardismul Aparent, proza din anii 1915-1930 a lui Ion Vinea este, în cea mai mare parte a ei, puțin datoare avangardei: cîteva poeme în proză, cîteva secvențe mai radicale - „urmuziene” sau ba - incluse în volumul de debut din 1925, Descîntecul. Flori de lampă, („Un căscat în amurg“, „Chronique villageoise“, „Danțul pe frînghie“, „Zvonuri“, „Ev“ dar mai ales „Cravata de cînepă“), extravagant-antiliterara „Aliluia...“, o oarecare amprentă suprarealistă în nuvelele din Paradisul suspinelor nu atenuează, în ochii majorității comentatorilor, senzația generală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cronica, nr. 28, 1915) „deliteraturizează” în proză pînă prin 1925, anul apariției primului volum. Doar cîteva texte adoptă ostentativ și programatic maniera prozei avangardiste. Unul dintre ele e „Aliluia“, publicat în nr. 62 al Contimporanului și neinclus (totuși) în volumul Descîntecul. Flori de lampă. Textul - ostentativ abracadabrant - este alcătuit, ca și urmuzianul Pîlnia și Stamate, din patru părți inegale (a treia include și un III bis) cu subtitlul „A se citi cu peria de dinți”. Programatismul demonstrativ e vădit. Personificată ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterizează - nu mai puțin - nuvelele „Luntre și punte“ și „Cu inima’n cap“ (v. și analizele lui Ov.S. Crohmălniceanu din Literatura română și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și prin scurtele proze din Descîntecul. Prețuit de cvasitotalitatea criticii moderniste interbelice (G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Lucian Boz ș.a.), Paradisul suspinelor a avut, totuși, „ghinionul” de a fi inclus ca nuvelă într-o culegere. Dacă ar fi apărut independent (căci este un microroman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai multor volume aparținînd unor „fantaziști” postsimboliști, pe urmele romanului Thalassa/Le calvaire du feu al lui Macedonski: Jupînul care făcea aur de Adrian Maniu (1923), Remember de Mateiu I. Caragiale (1924), Crima din strada Nopții de Nicolae Davidescu (1925), Descîntecul și Flori de lampă de Ion Vinea (1925). S-ar putea adăuga, firește, și altele, filiera Arghezi-Urmuz nefiind străină de ele. E vorba, de fapt, de o „filieră” manierist-poematică, artistă. „Cu inima’n cap“ (nr. 63, noiembrie 1925, datată însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în poezia lui Arghezi, ca dealtfel în toată lirica română și, lucru de reținut, pe un punct moderat în linia lui Urmuz și deci mai cu seamă pe terenul genurilor clasice și mai ales în baza folclorului. A lua fabula, descîntecul, doina, a le încărca de imagini și viziuni turburi sau măcar de colori, a le scoate însă din orice mișcare utilitară, iată metoda. Descîntecul se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai cu seamă pe terenul genurilor clasice și mai ales în baza folclorului. A lua fabula, descîntecul, doina, a le încărca de imagini și viziuni turburi sau măcar de colori, a le scoate însă din orice mișcare utilitară, iată metoda. Descîntecul se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere ale artiștilor expresioniști de la Gîndirea, ale „primitiviștilor” moderni, ale lui Ion Vinea și Marcel Iancu, Lucian Blaga și Ion Barbu. „Absurditatea” alăturărilor din capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și folosind moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat cu aroganță ce medic putea fi mai mare decât Iisus Hristos și martirii săi. Preoții arieni și cei păgâni s-au mărginit să facă doar unele descântece și acatiste. Noi doi ne uitam unul la altul în tăcere, prea obosiți să mai protestăm. Asta a durat preț de trei zile, și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]