144,535 matches
-
de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea/ Când te privim/ Dă-ne sîn lumea/ Din țintirim/ îmi culc obrazul pe o pulpă/ De regină îngropată și îmi spun/ Că
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
fără Sfîrșit, percepem o rece adiere de alienare față de piesele acestei capodopere "restaurate" și "reamenajate" pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar fizic ci și moral. E ca și cum s-ar fi deschis un uriaș supermarket, care cuprinde pe unul din rafturile sale operele "Titanului și Părintelui sculpturii moderne" precum niște sărmane obiecte tradiționale, rătăcite în luxosul flux de produse "la zi". Nu mă pot împiedica a-mi aminti și soarta Bojdeucii de la
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
peisaj de Gauguin, îndrăgostit și el de teritorii exotice. "Care este Tahiti-ul al nostru? Mai există oare vreunul? Pentru cine? Unde?", mă întreb eu în tăcere, singur printre ceilalți, în timp ce în fața tinerilor săi colegi de breaslă, emoționați până la lacrimi, Barba deschide vitrina și îi dă drumul nisipului să curgă: a pus în funcțiune clepsidra care revarsă pe jos grăunții de nisip ca pe niște lacrimi ale unor vremuri ce stau să apună. Timp de trei zile, clepsidra va marca fluxul neîntrerupt
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
și pregătit să evite loviturile de pumnal date pe la spate. "Fiți tot timpul în gardă!", sfat al unui luptător neobosit, foarte asemănător cu acei artiști violenți care au fost Marlowe și Caravaggio. La aeroport, în drum spre Sankt-Petersburg, vameșii îmi deschid bagajul de mână. Văzuseră sticluța cu nisip și crezuseră că e un cocteil Molotov. Semn bun.
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
America. Aceasta devenea din ce în ce mai mică și se pierdea apoi în ceața serii. Și de data aceasta, cele două persoane rămase, Little John și Mac Gill, plecau unul alături de altul, pășind cu pas egal spre automobilul care îi aștepta. Mac Gill deschise portiera și îi făcu loc celuilalt să urce. Nu trebuia să acționezi prea repede, ca locotenentul Lewis. Nu trebuia să alergi spre adevărurile pe care doreai să le descoperi, ci, pur și simplu, să te lași impregnat de adevăr. Iată
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze! Nu v-am recunoscut. Nu aveam nici o întîlnire fixată la ora asta și mă întrebam cine ar putea fi... Intrați... Scuzați-mă că v-am deschis chiar eu, dar servitoarea mea e plecată la cumpărături. Cu siguranță că nu exista nici o servitoare, dar nu avea importanță. Era aproape întuneric și în casă nu fusese aprinsă nici o lampă. Un fotoliu se afla în fața unei sobe englezești, unde
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Teatrul Ermitaj, ridicat în stil renascentist între 1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă un bilet special și ținută obligatorie: civilii, numai persoane demne de această înaltă cinste, trebuiau să poarte
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Pavel Șușară Claudia Todor a deschis, de curînd, în spațiile Galeriei Simeza, o nouă expoziție de pictură. Consecventă cu sine însăși, dar și cu programul enunțat de mai multă vreme, ea propune acum același amestec de real și de ficțiune, de relație brutală cu lumea și
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
Cotruș, N. Crainic, M. Eminescu, I. Minulescu, L. Rebreanu, G. Mihăescu, Camil Petrescu). Eliberarea Cehoslovaciei, la care a contribuit și armata română (peste 66.000 de soldați români au căzut sau au fost răniți pe teritoriul Slovaciei și Cehiei), a deschis un nou capitol în relațiile culturale dintre țările noastre: regimurile "democrației populare" susțineau cunoașterea reciprocă într-un mod organizat și masiv. După 1948, din motive ideologice accentul se pune pe actualitate: la scurt timp după apariția romanului tezist al lui
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Delirul) privește calificarea neverosimil pozitivă a personajului Ștefan Paul, altfel spus intensa-i idealizare în stranie contradicție cu nemulțumirea lui Preda față de "tribulațiile bietului Ioanide", care n-ar fi fost "descrise realist", căci în cartea lui G. Călinescu "i se deschid toate ușile": "Cuvinte profetice! Căci, iată, Ștefan Paul - al lu' Parizianu -, june abia ieșit din adolescență, este chiar bietul Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu pune la îndoială însăși identitatea estetică a lui Ioanide
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
puțin una dintre ele, Castelul romanului, a stîrnit ceva vîlvă la vremea apariției), așa cum, pentru mulți tineri formați după 1990, colecția revistei "Secolul 20" (la care Andrei Brezianu a coordonat zona de literatură engleză și americană) rămîne un capitol niciodată deschis din istoria noastră culturală. Foarte cunoscut rămîne Andrei Brezianu în calitate de traducător din literatura engleză și americană, multe cărți fundamentale apărute înainte de plecarea sa din țară beneficiind, grație talentului său, de foarte nuanțate versiuni românești. Repatriat de foarte puțin timp, Andrei
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
continuare un fragment, va apărea anul viitor și în versiune românească la Editura Albatros. Elev în clasa întîi a școlii din Taganrog, micul Anton Cehov, în vîrstă de abia nouă ani, se străduia să-și fixeze atenția pe gramatica latină deschisă în fața lui la lumina unei lumînări. Dar, în fiece clipă, mintea îi fugea de la pagina tipărită înspre "camera cea mare" unde tatăl său, temutul Pavel Egorovici, își făcea, ca de obicei, rugăciunile. În încăperea aceea sfîntă se afla o Evanghelie
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza pe o ladă cu săpun de Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
acasă sau de consumat pe loc. Această din urmă precizare poftea mușteriul să bea vodcă într-o săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
fi potopit o răbufnire de foc (...) Pe îndelete mă îmbătam cu vinul trupului ei, iar Ama Tammaraya se străduia din toate puterile să mă stârnească și să-mi culeagă sămânța. Apoi, sărutându-ne, mi-o trecea în gură, iar eu, deschizând-o iarăși, i-o dăruiam acolo unde îi era locul..." Ritmul narațiunii este amețitor, iar aventurile lui Arańa nu te lasă să respiri o clipă, întinzându-se ca o pânză de păianjen în care te lași prins de bunăvoie. Dar
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
am depășit durerea de șale, m-am ridicat și am început să scotocesc prin etajerele din antreu. Trebuie să fie un ciocan pe-aici, pe undeva. Mai degrabă în dulap. Un teanc de umerașe vechi se prăvălește peste mine când deschid ușa.Mi-am spus întotdeauna că într-o bună zi am să îndrept aceste umerașe vechi ca să le vând. Mai sunt și niște resturi de lemne, îmi amintesc că le-am adunat din piață, când se moderniza metroul. Pesemne ca să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită ca vârful cuiului în pantof. -Ei, ce-i, i-am spus eu, ducându-mă șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să fie deranjat? -Termină cu porcăriile, Fiodor Vasilievici! mi-a scuipat în față Mirovna. Și mai lasă-ne un pic în pace cu poveștile dumitale cu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să mă întorc în camera mea, mai ales că de vizavi, curioasa de Mirovna a deschis ușa ca să spioneze, iar. Se aud strigăte dincolo de peretele despărțitor, ca într-o poiată. Or să mă omoare ăștia cu certurile lor, mi-am spus, lungindu-mi pe baston piciorul străbătut de junghiuri. Continuă acolo, înăuntru, furnicături de la bazin până la
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
piciorul străbătut de junghiuri. Continuă acolo, înăuntru, furnicături de la bazin până la degetele de la picioare. Doctorul mi-a spus că e firesc, e din cauza inactivității. Inactivitatea și încă ceva ce s-a pus acolo de-a curmezișul. Ar fi trebuit să deschidă pentru ca să repare chestia asta în liniște. După accident am rămas doar în pat, ca să evit, de dragul răposatei, să merg la spital. Și-așa vedea negru înaintea ochilor numai când îmi cumpăram un clondiraș de vodcă peste porția obișnuită. Am încercat
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
în a fi ospitaliere, dar personal nu m-am așteptat la un asemenea grad de altruism filantropic (lăsând la o parte reprobabilul act canibalistic): să dea mulțimii și câte o porție din garda de onoare. Desigur, aperitivul în cauză a deschis o poftă nebună după fasole, sarmale și metrii de cârnat, dar nu cred că era cazul sacrificării gărzii... Oricum, felicitări! Mai ales pentru reporterul căruia nu i-a scăpat acest amănunt de senzație... l Iuliu Winkler, o prezență inteligentă, echilibrată
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
cea mai frumoasă pe care am auzit-o vreodată, rugându-se pentru sufletele eterne ale scriitorilor răposați. Izul de pucioasă al Mării Negre aproape de picioarele mele după o pădurice de mesteceni. Prezența a ceva viu, care palpită, presărat cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
susținute de traducător care pare să-l fi acaparat cu totul. În doar câțiva ani, Bogdan Ghiu a tradus din Bataille, Foucault, Deleuze, Baudrillard, Bourdieu, Derrida, Todorov, pentru a numi doar o parte dintre eseiștii și filozofii care i-au deschis apetitul pentru filozofia contemporană. Facultatea de litere este o culegere de eseuri, cronici, prefețe, răspunsuri la anchete și alte articole ocazionale publicate în ultimii ani în presa culturală. Textele sunt dispuse în pagină foarte interesant și grupate în mai multe
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
jurnalul, o decomprimare a pesimismului și a stării depresive: "Troenit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde, n-am mai văzut iar nici un rost al acestor însemnări. Dar azi, depresiunea fiind mai crâncenă ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de "plăcerea înrobitoare" a muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce se remarcă prin observații subtile de critic, nu de simplu cititor. Fusese dezamăgit de "romanul cinematografic" Judecata al lui Titus
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
epoca realismului socialist și după compromisurile jenante făcute de literatura română la acest capitol, situația economică, socială și morală a țării noastre se menține deocamdată la nivel lamentabil. Un deceniu și jumătate după revoluția anti-comunistă ce ar fi trebuit să deschidă perspectivele modernizării și ale libertății reale, sentimentul de frustrare și de neputință domină autoritar. O pătură relativ subțire de foști activiști de partid și de securiști a acaparat aproape în întregime resursele economice, iar clientelismul politic de tip mafiot, aflat
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]