71,108 matches
-
ai pierdut cartea, ai pierdut-o." Așa se scrie istoria: Al. Voitinovici jucase cărți la tinerețe, pasionat, si obținuse bani pentru pocher pe cai demne de suspiciune. Și tocmai el făcea jocurile, împărțea dreptatea... Asemenea "scene de gen" precum cea descrisă de Malaparte, par a fi doar miniaturi ale adevărului, desi alcătuiesc în fond substanță istoriei, despre care ce și cît știm? De-a lungul ultimelor decenii s-a mințit mult și sistematic, deci nu avem, încă, o viziune completă, nuanțata
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
din urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din P.D.S.R. Setea de putere. Din măruntul trepăduș al marelui trepăduș Eugen Barbu, Vadim Tudor s-a metamorfozat, asemeni batracianului din fabula, într-un omniprezent "justițiar". E formulă care descrie, psihanalitic, dorința să oarbă de putere. În ultimul an, nici macar nu mai făcea eforturi de a-și ascunde scopurile. Nu era prilej cu care să nu ne anunțe, asemeni unui ceas defect de gară, câte săptămâni au rămas până la intrarea
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
era perceptibil conform unei grile literare, nu ca imagine, ci mai curînd că text. Consecință unei asemenea recuperări a trecutului este ceea ce Choay numește "efectul Petrarca", conform căruia redescoperirea trecutului este căutată în puritatea să originară. În textele sale Petrarca descrie o Antichitate strălucitoare, care capătă prin perfecțiunea ei rolul de model. Dar tocmai astfel, susține Choay, ea își dezvăluie alteritatea. Este o alteritate similară cu aceea a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
se vorbește despre unul și același lucru, într-un mod neconstrângător. Talent, talent, talent Multe sunt de admirat în Alfabetul femeilor, dar în mod special merită admirația noastră talentul literar și, s-ar putea spune, chiar risipă de talent literar. Descriind universul literaturii din diferite epoci, Ioana Pârvulescu scrie de fapt un roman al romanelor. Textul sau "face ape", ca matasea, părând când un studiu savant, când un joc literar, când un poem critic. Iată, ca eșantion, un pasaj în care
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
I singular (modelul e Sextil Puscariu, exemplar pentru modul de a prezenta cît se poate de simplu, intuitiv și atractiv, rezultatele unor teorii și analize specializate) presupune anumite strategii persuasive: de pildă, o inevitabilă doză de simplificare, renunțarea la a descrie mult prea numeroasele puncte de dezacord în interpretarea unor fapte de istoria limbii. O decizie explicită e și cea de a privilegia în expunere aspectele lexicale: strategie de captare a cititorului, cu siguranță mai interesat de evoluția cuvintelor și a
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai relevant. Prînzul îl lua tot la restaurant (de obicei Capșa), necazul fiind că nu avea bani să ia și cină tot acolo. Avea, îl descrie autorul nostru, un cap frumos, cu o expresie ingenua de copil, putin la trup, dar cu mișcări, necontenit nervoase și iuți și atins de surditate că invalid de război. În 1934, cînd l-a cunoscut mai îndeaproape memorialistul, publicase marile
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
merg la Clermont-Ferrand, cu multe din deciziile juriilor (francez și internațional). Dar sînt gata să iert toate premiile "obligatorii" care-au luat drumul Iranului, Algeriei și periferiilor Parisului pentru acest formidabil Phil Touches Flo (SUA/ "Prix Recherche")!... Catalogul festivalului îl descria așa: "Flo e un cîine. Stăpînul lui Flo nu lasă pe nimeni să-l atingă. Stăpînul lui Flo nu e un tip drăguț. Phil îl atinge pe Flo". În șase minute, dacă se spun zece cuvinte; dar există atîta cinema
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
pentru ca, daca dînsa ar fi contra, tu nu ai potea face asta faptă." (Se referă la faptul că tinerii soți Rebreanu au primit să o găzduiască pe Rîța, în timpul studiilor la București.) În următoarea epistola, datata 20 iunie 1914, le descria împrejurările în care s-a prăpădit soțul ei și tatăl lor. Asta după ce, în ziua morții tatălui, îi telegrafiase lui Liviu, dar acesta n-a venit la înmormîntare (nici nu putea veni, pentru că avea încurcături cu autoritățile militare maghiare), multumindu
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
istoric literar, Z. Ornea istorisește curgerea - de la izvoare și până la vărsarea în fluviul culturii române - a unei ideologii din a doua jumătate a secolului trecut. Ca să explice și într-o oarecare măsură să justifice meandrele făcute de junimism, istoricul literar descrie cu claritate, în cunoștință de cauză, peisajul cultural și politic al epocii. Autorul are un admirabil simt al nuanțelor (ceea ce nu înseamnă că se împotmolește în nuanțări interminabile). Junimismul, considerat de alți cercetători, în mod simplist, o expresie a conservatorismului
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
ănationalistă și ăvoluntariiă congresului păstrînd ordinea, corectînd circulația vehiculelor, avînd inițiativa uralelor, care nu se adresau totdeauna către Dunga, ci mai mult pentru șefii politici din închisoare. Toate acestea sînt semne precise: "E India cea nouă". Plin de miez e descrisă stabilirea să, ca eremit, într-o mînăstire budhistă, primit fără a fi întrebat de religie, naționalitate și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa, pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți practicînd
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa, pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți practicînd activ yoga, meditînd, si actualizează spiritualitatea cărților sacre, pe care, unii, le citesc. Cu siguranta, aici, in mînăstire, a studiat, măi adîncit, viitorul savant
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
plăcerile trupului pe cele ale minții. Metamorfozînd trivialitatea fizică în sublim liric. Expresia sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă. Atmosferă e redata atît de pregnant încît te aștepți să-l întîlnești la tot pasul pe contemporanul
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
în dorințele fantasmagorice ale excesului și perversiunii. Orașul nu mai este o entitate geografică bine delimitata, un punct concret în spațiul asiatic, ci devine un eveniment stratificat în timp, traversat de propria-i istoricitate și de propriul său ritm intern. Descriind "cel mai indian dintre toate orașele indiene", Rushdie/ Moraes suprapune evoluția unei Indii hinduiste și islamice peste cea creștină și mozaica ("India islamică zace că un palimpsest peste fața Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
trecutului colonial și, în fine, India realității peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens și T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris de Dos Passos - este dimensiunea fantasmagorica, ireala, rezultată parțial din încălecarea Europei cu Asia, translația Europa/Asia este un fenomen firesc, fie că se desfășoară pe coordonate geografice, istorice sau literare. Îl repeta și în Versetele Satanice, unde oferă o
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
energie, producția să beletristica s-a anemiat cu totul aproape, lipsindu-i convivii condeiul a rămas paralitic. Dar nu e această corespondență, aparent banală, o efectivă opera literară? Ce altă este decît mare literatura scrisoarea către Alecu Urechia în care descria vizita lui Delavrancea la Berlin, în drum spre Paris? E aici efectiv (mă bucură că mă întîlnesc în opinie cu dl Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără temei. Am dat exemplul cel mai cunoscut. Nu greșesc dacă vorbesc în general. Diferența între spiritul critic și batjocorirea valorilor nu se face aproape niciodată. E destul să descrii mitologia populară din jurul lui Cuza și să observi că românii nu prețuiesc în domnitorul Unirii pe reformator, ci pe bunul autocrat, ca să-ți atragi învinuirea că vrei să dai la topit încă o statuie. Și învinuirea nu vine de la un
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
păgînii în general o aduceau bunei creștinătăți martirizate,... lăsară astfel clopotul cam vreun minut,... două (cît prezisese însuși Brenner!) și, deodată, un vacarm uriaș cuprinse clopotnița și un nor gros de fum o învălui toată, pe cînd ceva imposibil de descris, cîteva sute de kilograme de bronz topit, puteai să zici lacrima colosală a clopotului încins la maximum și scoțînd flăcări și trîmbe de fum se prăbuși găurind podeaua de stejar vechi. Iar Brenner, terminînd, îmi arătase locul, cîrpit. Într-adevăr
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
Papu și atâția alți cititori supercompetenți. Ăștia sunt "ștabi", "mahări", "merțani", cărora trebuie să le regulezi dacă nu fiicele (așa cum reiese dintr-un excelent portret psihologic făcut băieților de cartier de Marius Ianuș), atunci măcar ideile literare. T. O. Bobe descrie batjocoritor statuia lui Eminescu din fața Ateneului Român, râzând cu sughițuri de ideea genialului sculptor (Gh.. D. Anghel) de a-l reprezenta pe poet într-o nuditate mitică, adică reacționând exact așa cum reacționează aceiași "băieți" când descoperă într-un muzeu de
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
fi, la fel, invocate că "probe" ăntr-un imaginar proces, dar și văzute că expresii ale teribilei derute intelectuale dintr-o vreme apocaliptica. Ravagiile an conștiința produse de această deruta nu au ocolit literatura, dimpotrivă, au pustiit-o. Pentru a reconstitui, descrie, ăntelege ce și cum s-a ăntămplat, logica tribunalelor rămâne ansa neputincioasa. Dacă nu cumva, ăn mod pervers, chiar prelungește, fie și involuntar, spiritul distructiv al acelor vremuri.
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
conceptul geografic și cultural de "Europa", motivînd anumite limitări sau extensiuni), română e prezenta printr-un articol general, dar și prin intrări separate pentru aromana, istroromana, meglenoromana, ca și pentru "limba moldoveneasca" (Moldavian). Autorul articolelor (care e chiar coordonatorul volumului), descrie aromana, istroromana și meglenoromana că dialecte ale romanei, preluînd deci interpretarea preferată de majoritatea lingviștilor români; arată totuși că unii autori consideră respectivele varietăți ca fiind limbi distincte. Și în alte cazuri (de exemplu, în evocarea veșnicei dispute asupra continuității
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
această ordine, pe masura ce-l parcurgeam) de rezultatul recentelui sondaj CURS, dar îngrozit de-a binelea de realitatea în care trăim, m-am întrebat ce-ar trebui să facă, în această clipă, intelighenția românească. Privită retrospectiv, activitatea "intelectualilor publici" poate fi descrisă drept un proces, lent la început, accelerat pe parcurs, de delimitare de actuala putere. E limpede (deși se uită acest lucru) că victoria Convenției Democratice a fost în bună măsură consecință sprijinului acordat, timp de șapte ani, de către cea mai
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
lucru). Acum, o parte din articolele din perioada 1993-1998 pot fi recitite în volumul Exerciții de îndoială. Subiectele acestor articole sunt de o diversitate caleidoscopica, însă în timpul lecturii se configurează treptat preferință autorului pentru discutarea moravurilor lumii românești. Val Condurache descrie, cu talent de prozator, modul nostru de a fi și apoi, cu talent de eseist, îl analizează. Un text antologic din această categorie este cel intitulat Soarele era, de-o sulița, pe cer. În ochii românului - explică Val Condurache cu
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
într-o aventură solitara de-a lungul și de-a lațul Europei, spre a incerca sa recuperez măcar un strop din voiajurile ce-mi fuseseră refuzate timp de o viață. Tematica și atmosfera celor două române sunt complementare. Peripețiile sentimentale descrise în ele nu s-ar fi putut petrece decât sub protecția indefinisabilei noțiuni de "Acasă". Maestru al surprizei, romancierul ne promite o continuare a istorisirii, blocate într-o situație aparent fără ieșire: scenă în care Sandi îi mărturisește soției infidelitatea
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
privește Monica Lovinescu copilăria și, în continuare, tinerețea. Propriul ei jurnal - din 1941 și până în 1947, anul expatrierii - i se pare "prost, romanțios, sentimentaloid", iar dacă uneori îl citează este numai pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a demistifica existența celor din jur. Portretele pe care memorialista le face unor contemporani ai săi (unii dintre ei
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]