2,278 matches
-
se prăbușește. Deși cruciații rezistă eroic, respingând atacurile musulmanilor, care nu reușesc să cucerească cetatea. Situația civililor era critică. Se organizează procesiuni și ritualuri religioase prin care se implora ajutorul divinității pentru ca cetatea să nu fie cucerită. Astfel, participanții mergeau desculți de-a lungul zidurilor cetății așa cum se procedase la prima cruciadă din 1099. Pe Golgotha copiii erau rași în cap după ce erau scufundați până la bărbie în apă rece. Toate aceste penitențe ar fi avut drept scop înduplecarea mâniei Domnului care
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
fost dăruit unor oameni care au știut să primească darul. Ciulini, praf, mizerie, uscăciune multă, bărbați cu burțile dezgolite adunați în fața unor cîrciumi sordide. E ora prînzului și soarele arde totul în jur. Pîrjolește și destinele. Cui îi pasă? Femeile, desculțe și cu basmale pe cap, țipînd între afuriseli la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lucra într-o încăpere uriașă, împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
muntelui Bricco se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc În urcuș sau În coborâș. Pe mijlocul rândurilor, dar trebuie să umbli pe acolo desculț, cu călcâiul ușor bătucit, Încă de mic, se află piersicii. Sunt piersici galbene care cresc numai Între spaliere, se despică dacă le apeși cu policarul, iar sâmburele iese aproape singur, curat ca după un tratament chimic, afară numai de vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die“. De la cine le rămăsese un astfel de tricou? Numai câțiva purtau șlapi din cauciuc, ceea ce-i aminti Marlenei de copilărie când era avertizată să nu umble niciodată desculță pentru că existau niște viermișori care pătrundeau sub pielea tălpii, urcau apoi pe picioare, ajungeau În stomac și de-acolo În sus, până se cuibăreau În creier. Moff se apropie de căsuțele din copac. Când Își dădu seama ce erau, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am permis să le Împrumut din bagajele lăsate de ei În stațiune. Se vor dovedi foarte folositoare. Vedeți, ideea e că prietenii mei au fost nevoiți să se descalțe Înainte de a intra În pagodă, ca toată lumea. Și cum au mers desculți - ca În transă, după cum ni s-a spus - au lăsat sigur urme de miros invizibile, dar grăitoare, pe pardoseala din piatră lustruită. Încălțările din mâna mea conțin mirosurile lor individuale. Vedeți unde bat, desigur. O să le dăm câinilor să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu ei (nu se putea evita acest lucru) prin asemenea cartiere și asemenea străzi. Mașinele noastre înaintau cu greu prin gropi și noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după București, schimbai epoca. Vara, căruțele cu fân îți tăiau calea, ca și satele uscate, cu fântâni și cumpene de pe vremea lui Negru Vodă. Casele se-aliniau la drum, mici, pietruite, iar din curțile lor săreau invariabil în fața mașinii copii desculți și-n izmene. Nu s-ar fi mirat nimeni dacă dintr-o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și de hamsiile tale vestite. Apropo, mai știi ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
boneta și șorțul alb, și nici nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ele nu sunt decât mijlocul de a ajunge. - De a ajunge unde? - La capătul lumii. 1 octombrie 1463, Japonia, insula Kyushu, coasta de est Fâșia de nisip a plajei Miyazaki se pierdea treptat În albastrul-verzui al ultimului ocean. Ștefănel păși desculț până la capătul nisipului, ezită o clipă și apoi puse piciorul pe urma lăsată de valul care tocmai se retrăsese. Nisipul era moale, umed și răcoros. Nu rece, Încă, deși se apropiau de sfârșitul lui septembrie. Yamabushi Îi explicase că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
veni după noi că Moldova n-a fost Îngenuncheată de tătarii Hoardei de Aur! Să fie căutați morții noștri și Îngropați creștinește mâine, la răsăritul soarelui! - Și prizonierii, Măria Ta? Întrebă spătarul Albu. - În frunte cu căpeteniile lor, legați și desculți, să fie aduși la Cetatea Sucevei! Așa cum au voit! Cu harapnicele pe spinare, pe Drumul robilor! Căpitanii adunară oștile și Împărțiră poruncile de escortare a prizonierilor. Apărătorii Își luară locurile În jurul voievodului. Căldura după-amiezii aluneca Încet Într-o adiere ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vocea acesteia era acoperită de zgomotul asurzitor al declasaților plătiți din iubitul buget proporțional cu insultele și vociferările lor. Alături cu sleirea resurselor, prestigiul țării față cu pretențiunile bancherilor străini devenise mai umilitor decât al unui bătrân prodig sau fanfaron desculț. Se văzu atunci, fapt unic în istoria statelor independente, milioanele Regatului român secuestrate la Berlin de către un sindicat de bancheri lacomi și perfizi. Guvernul, care profita de toate ocaziunile spre a se tămâia cu gloria fictivă a întemeierii creditului, căzu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
admit principii conservatoare. În chipul acesta am văzut pe d. C. A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților. Unii ne-au făcut întîmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor, sunt siliți să admită principii conservatoare, de ce nu i-am susține, de vreme ce realizează ideile noastre. Dacă n-ar fi vorba decât de ceea ce se realizează, atunci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de serios, pe când eu abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adecvat oricărei scrieri din zona autoficțiunii. Pe lângă naivitățile sau formulările în cheia unei ideologizări bombastice (de genul „virtuțile traco-getice ale neamului nostru - coborând în adânca ancestralitate”), frecvente în monografie, se mai remarcă preferința pentru asocieri hazardate, în virtutea căreia autorul ciclului Desculț este apropiat de André Malraux sau de Ernest Hemingway. Ipoteza metodologică pe baza căreia este construit volumul Poeți neoromantici (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
mă întrebați unde a fost scânteia inițială, ea a fost în povestea cu bivolii. Aș mai vrea să fac un film despre un fost coleg de liceu. Mi-l amintesc cum el, băiat de țăran din împrejurimile Turdei, a venit desculț la admiterea în clasa a VIII-a, având cămașa plină de scaieți. Când l-am întrebat de ce nu are pantofi, mi-a spus că are, dar tatăl lui i-a ascuns, ca să nu meargă la examen. De multe ori a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
muncă. În toamna anului 1941, în urma unei inspecții la lucrări de infrastructură pentru calea ferată, raportul consemna că „din 289 Evrei în săptămâna aceasta n’au ieșit la lucru decât numai 125 zilnic, 19 răspândiri, iar 145 i-am găsit desculți, desbrăcați plini de râie, de păduchi și bube în imposibilitate de a ieși la lucru pe pământul înghețat și unde în pădure se găsește și zăpadă. Menționăm că o parte din cei desbrăcați sunt din cauză că hainele și ghetele s’au
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
plini de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina mai urgent de săpat și transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu, reducând porția de pâine și mâncare celor ce stau în cameră și adăugând-o celor muncitori și forțându-i a munci mai mult” (doc. nr. 29
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Ferate Făgăraș Avem onoare a vă raporta că prezentându-mă la detașamentul Evrei pentru lucru am găsit următoarele: Din 289 Evrei în săptămâna aceasta n’au ieșit la lucru decât numai 125 zilnic, 19 răspândiri, iar 145 i-am găsit desculți, desbrăcați plini de râie, de păduchi și bube în imposibilitate de a ieși la lucru pe pământul înghețat și unde în pădure se găsește și zăpadă. Menționăm că o parte din cei desbrăcați sunt din cauză că hainele și ghetele s’au
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina cât mai urgent de săpat și transportat cei 3000 m3 de pământ ce mai trebuiesc, întrucât iarna bate la ușă și nu se mai poate lucra, am forțat pe cei desculți și desbrăcați de a ieși la lucru cu o oră și jumătate mai târziu, reducând porția de pâine și mâncare celor ce stau în cameră și adăugând-o celor muncitori și forțându-i a munci mai mult. Totuși țin să
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]