1,902 matches
-
înaltă, dintre morminte, plină de flori sălbatice care atrăgeau albinele și viespile, răspândea un miros greu, pătrunzător, care acționa asupra simțurilor mele ca un narcotic, de vreme ce îmi dădea o stare specială, de irealitate. Din când în când, câte o pasăre despica aerul, ca o săgeată neagră. Brazii, plantați cu mulți ani în urmă de-a lungul gardului, semănau cu niște străjeri întunecați care separau ulița de cimitir. Încât aveam impresia că mă găseam într-o altă lume. În afară de micile sunete scoase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om. Mama mi-a pus zbilțul în jurul gâtului, apoi a trecut funia prin despicătura părului și a tras ușor, cu grijă, chestionîndu-mă: "Mai faci?" Aștepta de la mine un "nu", slab și convențional, ca să aibă un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poftit cu toate onorurile cuvenite, mai ales după ce-i vorbise tatei despre bursele de la "Spiru Haret". Nu existau covoare în "salon", dar sărăcia noastră era curată, nu se vedea un fir de praf pe lavițe sau pe tabloul unde tata despica văzduhul cu sabia scoasă din teacă. Pe timp de iarnă, "salonul" juca rol nu numai de dormitor, ci și de bibliotecă. Tata avea timp, în sfârșit, să citească în voie. Nu știu de unde făcea rost de cărți, de la preoți și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iar când apăreau, se rezolvau la preot sau la cârciumi. Pământul impune un stil de viață de la care nu te poți abate. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef. Logica țărănească nu e interesată să despice firul în patru. Și nu e dispusă să plece de la îndoială pentru a ajunge la certitudini. Dimpotrivă, se sprijină pe idei care i se par indiscutabile. Eu am "reușit" să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să știu când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gemea fără Întrerupere, stînd Într-un picior și cu veșmintele rupte care-i dezgoleau corpul acoperit de zgîrieturi. Nilda Îi ținea isonul vărsînd șiroaie de lacrimi; de ce plîngea mai tare, de aceea simțea durerile, fiindcă buza de sus Îi era despicată În două, umflată, hidropică, plină de sînge. Trebuia să urce cît mai repede În camera unde era o trusă sanitară și să-și dezinfecteze rănile; pe urmă să dea fuga la primul medic pe care-l puteau găsi la Chosica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Da’ furnici ai văzut p’acolo?” “Pă naiba! Dă unde furnici? Nici dă leac, mămică!” Și amândouă, mama și fiica, sau bunica și mama băiatului continuă prășitul locului de pe luncă. Într-adevăr, n-a mai rămas prea mult. Tăișul sapelor despică crusta care voise să devină, pe zi ce trece, tot mai tare. Ca-ntr-o bătălie pe viață și pe moarte, bălăriile (unele mai firave, altele destul de viguroase) cad răpuse de ascuțișul celor două unelte agricole. Eliberat parcă de lunga
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
voastră în Iordan. 12. Acum, luați doisprezece bărbați din semințiile lui Israel, cîte un bărbat de fiecare seminție. 13. Și de îndată ce preoții care duc chivotul Domnului, Dumnezeului întregului pămînt, vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două, și anume apele care se coboară din sus, se vor opri grămadă. 14. Poporul a ieșit din corturi, ca să treacă Iordanul, și preoții care duceau chivotul legămîntului au pornit înaintea poporului. 15. Cînd preoții, care duceau chivotul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
după numărul semințiilor copiilor lui Israel, 6. pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Cînd vor întreba copiii voștri într-o zi: "Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?" 7. să le spuneți: "Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legămîntului Domnului, cînd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel." 8. Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
în mijlocul vostru. Cînd vor întreba copiii voștri într-o zi: "Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?" 7. să le spuneți: "Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legămîntului Domnului, cînd a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel." 8. Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului cum spusese lui Iosua Domnul, după numărul semințiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
mică. Micșorează-ți sfera auzului înăuntrul sferei văzului. Extinde periferia; urmărește doar mișcarea. O puse să stea nemișcată cincisprezece minute, apoi patruzeci, apoi o oră, și să pândească doar, până când simți cum șira spinării e pe punctul de a se despica și de a azvârli afară o altă creatură din carcasa ei spartă. Dar nemișcarea era salutară, ca majoritatea durerilor. Concentrarea ei era la pământ. Simțea nevoia s-o ia mai încet, să-și îndrepte atenția spre ceva. Simțea nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
laborator părea nesigură. Echipa lui de cercetare deja se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu făcu nici una, nici alta, ci rămase în mijlocul unui câmp acoperit de iarbă, uitându-se la strădaniile lui Mark de a se ridica în picioare. Mark își ridică privirea, chicotind în mijlocul ploii torențiale. Mai încearcă o dată! Te provoc! Cerul se despică, iar el căzu din nou la pământ. Când ajunseră în sfârșit la mașină, deja începuse să bată piatra. Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bloitov. De la distanța asta, Weber văzu că părul negru al anarhistului era vopsit. Purta o brățară de piele cu ținte și, ițindu-se de sub mâneca stângă, o Fecioară din Guadalupe în nuanțe de roșu și azuriu. Umbra de mustață îi era despicată de o cicatrice ștearsă - o buză de iepure prost reparată. Weber aruncă o privire în sală. Șovăind, tânăra Sylvie începu să se îndepărteze. Se uită iar la anarhist, încercând să se controleze. Cu ce vă pot ajuta, domnule? Bloitov tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alte păsări: cât despre sine așa cum se autodescrie el, nimeni nu avea așa ceva. Minciuna, negarea, reprimarea, confabulația - astea nu erau patologii. Erau emblema conștiinței, a încercării de a rămâne întreg. Ce însemna adevărul, față de supraviețuire? Chiar dacă plutea, se frânsese, se despicase sau rămăsese în urmă cu o treime de secundă, ceva insista încă: Eu. Întotdeaua, apa era aceea care se schimba, în timp ce râul stătea pe loc. Sinele era un tablou, schițat pe suprafața aceea lichidă. Un gând transmitea un potențial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă a războiului. Și se simțea În tăcerea tainică a amiezii, În sunetul cleștilor de apucat gheață de pe stradă, În șuieratul rece al ferăstraielor de gheață ce despicau blocurile aburinde, În frunze, În iarbă și-n flori, În mirosul de asfalt, În pustiul obsedant, verde-auriu, al străzii după trecerea tramvaiului. Războiul pătrunsese pretutindeni: În tot ceea ce se mișca, În tot ceea ce era neclintit, În roșul viu al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zeului furtunii din textele de la Ugarit unde Baal este definit ca stăpân al forțelor naturii a cărui voce e ca un tunet puternic. La fel, Ps 29,3-11: „Glasul lui Yhwh este peste ape, Dumnezeul slavei tună. Glasul lui Yhwh despică cedrii, Yhwh zdrobește cedrii Libanului” sau Ps 18,14: „A tunat din cer Yhwh, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul”. Imaginea puterii și dominării forțelor naturii este utilizată pentru a sugera puterea pe care zeul suprem o exercită în favoarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ape”, cf. Ps 104,6-9). Toate aceste texte cu un clar colorit mitologic îl descriu pe Yhwh, creatorul ceresc, ca învingător definitiv împotriva tuturor puterilor mării: „Tu stăpânești trufia mării, tu potolești frământarea valurilor ei” (Ps 89,10); „Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monștrilor în ape” (Ps 74,13); „Au înălțat râurile, Doamne, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
potrivită și de folos pentru apărarea cetăților, fiindcă și piatra o apără de foc și lemnul de berbece, și fiind legată adeseori pe dinăuntru prin bârne de aproape 40 de picioare, nu poate nici să se rupă, nici să se despice.» Aceste întărituri sunt îndeobște înconjurate și de un șanț, peste care duce un podeț ce se poate ridica. Întăriturile construite după sistema romană, constau din lagăre întărite, pătrate sau dreptunghiulare, construite din pietre cioplite, cu patru sau mai multe porți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru a petrece iarna. În primăvara anului 102, el pleacă de aici cu armata lui pe șăici, și coboară Dunărea până la locul unde trecuse în anul dinainte. Împăratul dând exemplul muncii și al activității ia singur vâsla în mâini și despică cu ea valurile Dunării, adeverind astfel spusele lui Plinius din panegiric, că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și asemenea celor mai zdraveni
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică. Lanark căzu într-o parte, pe o aripă, și zăcu acolo, ascultînd sunetele care semănau cu cele de găleți și ibrice date de-a dura pe scări. Corpul și membrele de argint se crăpară și căzură acoperind podeaua ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi trebui o clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise: — Isteț, dar deloc adevărat. Tu ce citești? Coulter îi arătă o revistă numită Astounding Science Fiction, care avea pe copertă creaturi tentaculare care mînuiau o mașinărie în luminișul unei jungle. Un fulger verde țîșnea din mașinărie spre cer și despica o planetă care părea să fie pămîntul. Thaw își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea pesimiste. Coulter rînji și zise: — Mie tocmai asta-mi place. Zilele trecute citeam o povestire intitulată Colonelul Johnson își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în două membre solzoase, unul răsucit pe pămînt, altul avîntîndu-se în sus pînă la geamurile de la etajul doi; fiecare membru, aproape lipsit de ramuri, avea în capăt un smoc de frunze uscate. Thaw se uită îndelung și clefăi, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de telefon. O femeie înfățișată din profil se afla în apropiere, cu spatele la pilot, dar aruncîndu-i zîmbete provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele goale, cu brățări și pantaloni din voal negru, despicați de la gleznă pînă în talie. Pieptul îi era acoperit cu o bluză de voal fără mîneci, lăsînd gol spațiul dintre sîni, gîtul și stomacul. Imaginația lui sexuală începu să se infiltreze încet și pe furiș, iar el o dezbrăcă jucîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]