1,668 matches
-
Victoraș... Femeia își plimbă privirea, clipind dulce. Să fi mers la doamna Ileana? Am mai fost acum o săptămână... Doamna Ileana e prea stăruitoare cu decalogul... De când eram la grădiniță, mătușa mă întreba de el; nici acum nu-l știu..., destăinui Victor. Putem foarte bine să stăm în casă și să așteptăm să se îmbuneze vremea. Nu te poți lupta cu natura! E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
întinse mâna... “-Mamaia, femeie și bărbat în casă, era până peste cap înghițită de treburile gospodărești..!” murmură ea cu amărăciune. La Tăntica găsea mereu aceiași ochi îngăduitori care să-i toarne în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unul către celălalt. Ai crescut mare, acum ești domnișoară, dacă ai vreo problemă de suflet să mi-o spui, fără sfială! - Da, tată, cum să nu, tu știi că nu te am decât pe tine, nu am cui să mă destăinuiesc! Tatăl se gândea că dacă ar fi avut un băiat, altfel decurgeau lucrurile, vorbeau direct, ca de la bărbat la bărbat, dar cu fetele trebuie să le iei mai pe ocolite. La rândul ei, Frusina, se gândea că nu poate deocamdată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bolnav, chiar și pentru un dușman deși sufletul ei era rănit. Ea nu ținea dușmănie cu nimeni însă nu uita jignirile pe care le primise. În postul Sf. Mării, Frusina reuși să se spovedească și împărtășească. Printre alte mărturisiri, îi destăinui părintelui duhovnic despre problemele pe care le are în familie. - Te știu o femeie bună și înțeleaptă. Toți oamenii greșesc, mai mult sau mai puțin. Poate că și tu greșești; trebuie să iertăm. Numai tu poți să-l aduci pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Numai așa veți dobândi, poate, iertarea și stima tuturor legionarilor care mai sunt În viață. Așteptăm. Un academician extrem de orgolios și mincinos La „paharul de vorbă” din 1967, relatat incomplet În cartea mea memorialistică „Mărturisirea unui neînvins”, Eugen Simion Îmi destăinui că, În 1957, la câteva zile de la absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București, a fost angajat la Institutul de Istorie Literară și Folclor, pe un post de cercetător, având și sarcina de a informa „organele” despre tot ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a fost la Înălțime! S-au Întrecut pe ei Înșiși. Lanțurile negre au căzut. Cinste și mândrie lor, mănășturenilor!” (paginile 104 și 105). În ajunul plecării din Germania spre România ca luptător de elită pentru Sfânta Cruce, pentru Țară, Îi destăinuiește fratelui acestea: „Traiane, gândul acesta de a mă Întoarce În țară pentru a continua lupta s-a născut și a crescut În sufletul meu ca o floare. Acum s-a desfăcut și sunt gata de ducă.” (pagina 113) Ne place
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
maya>: da îmi face plăcere să vorbesc cu tine <victor>: eu nu am apucat să spun prea multe <maya>: așa e. de obicei nu sunt atît de vorbăreața <maya>: cred că ești un bun ascultător, faci oamenii să ți se destăinuie <victor>: e posibil. trebuie să fac ceva cumpărături <maya>: trăiești singur? Adică... unde locuiești <victor>: în Canada <maya>: mda. Cam greu să vin pînă acolo <victor>: nu neapărat, nu știi niciodată <maya>: sunt o nebună. Stau cuminte luni și ani
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de la mare. Noaptea, trenul plin, eu în picioare pe culoar <victor>: lîngă mine o țipă, cam de vîrsta mea, poate mai în vîrsta. <victor>: profesoară într-un sat lîngă Cluj <victor>: după ce am palavragit cîteva ore, a început să se destăinuie <victor>: era îngrozită că nu se va mărita niciodată <victor>: nu era urita, nu arată rău <maya>: nu era frumoasă <victor>: da. Frumusețea este în ochii și inima celui ce privește! <victor>: dar intrase că pe-un fel de linie
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să se simtă mai apropiați de persoane străine, decît de membrii familiei? Și asta e posibil și, de multe ori, pe bună dreptate. Când sîntem stresați de anumite probleme, sau Întîmplări neplăcute, sîntem tentați, ba chiar este indicat să ne destăinuim cuiva, să ne descărcăm de o parte din necaz, deoarece cînd Împărți necazul cu cineva, Îl poți suporta mai ușor, suferind mai puțin. Sigur că această destăinuire dorim s-o facem cuiva apropiat și adesea cei mai apropiați ne sînt
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
poate Întîmpla ca fostul prieten să se folosească În sens negativ de anumite amănunte din viața ta pe care i leai destăinuit atunci cînd simțeai nevoia să fii ascultat și Înțeles de cineva. Trebuie să fim foarte atenți cui ne destăinuim În situațiile dificile din viața noastră. Chiar și față de unii membri ai familiei noastre trebuie să avem rețineri, cu atît mai mult față de niște persoane cu care nu avem nici un fel de relație de rudenie. SÎnt destul de rare persoanele cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pat, nepotriviți În rest, Își consumau alături o parte din zile. Ultimele Împreună, hotărîse, de nenumărate ori, În sinea lui Thomas. Berg a zis că rubedenia sa a mai scris un roman apocaliptic. După cel cu Înghețul planetei. I-a destăinuit asta lui Thomas - cînd s-au revăzut -, ceea ce l-a făcut pe acesta să creadă că amîndouă erau scrise chiar de către anticar: de la Berg cel Înțelept puteai să te aștepți la orice. Urma să Înceapă un alt război mondial. Pe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
poate, un sfat bun; ori, surprinsă, și-ar fi schimbat și mai mult părerea despre Thomas, un obsedat, și-ar fi zis; putea să se aștepte la orice de la un astfel de om. Mai bine Rusoaicei i s-ar fi destăinuit. Asta prostie. Nu va vorbi nimănui; cine l-ar fi crezut cît de cît? S-a oprit În fața blocului; răbdător, a așteptat pînă cînd un locatar ce se Întorcea acasă a descuiat ușa de la intrare și a pășit În hol
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi mărturisit acesteia cum ajunsese să se Împreuneze cu fiica lui, dar asta ar fi fost o nesăbuință În plus; avea uneori acest impuls: să se spovedească. Îl neliniștea această pornire. Nici În fața unui preot nu trebuia să se destăinuie. Cine l-ar fi Înțeles? Nu el stîrnise totul, dar nici nu se Împotrivise. Nu putea să uite. Și nici măcar lui Dumnezeu, dacă așa ceva ar fi fost posibil, nu avea să-i spună vreun cuvînt despre cele petrecute, nu demult
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scuzat și și-a exprimat intenția de a se retrage. - Te rog să rămâi. Va trebui să lămurim acele situații care îți pot fi de ajutor. Este vorba de fratele meu. Îmi dau Marian Malciu seama că aveai dreptate, se destăinui ea rușinată. Rostind ultima frază, a realizat că s-a descoperit, că el a înțeles cu ce neîncredere l-a tratat până în acel moment. - Dacă tu crezi că este bine..., rămân, domnișoară, dar te rog să mă ierți! rosti el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acest tip de înfățișare în fața cititorului, o frază sim plă, dar cu efectul unui cuțit care taie un cordon ombilical. E ca și cum i-ar spune cititorului : „cordonul ombilical care mă ținea legat de neant, de tăcere, de obligația de nu destăinui nimic nimănui, acest cordon, deci, a fost tăiat. între mine și tine, dragă cititorule, nu mai există nicio baricadă, mă numesc Ismael și pot să încep să-ți spun această poveste.” Tot atît de brutală, dar infinit mai sofisticată este
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și să devină tot mai mult persoană - fără a cădea pradă unor forme de infantilism sau de prepotență spirituală care nu acceptă confruntarea, schimbarea și vremelnicia funcțiilor și a slujirilor - pentru a evita identificare cu acestea din urmă. Astfel se destăinuie Elena Lasida, în conferința pe care am amintit-o deja: În spatele votului ascultării observ o invitație de a revedea noțiunea de autonomie. Asemenea libertății, autonomia este adesea asociată cu ideea de independență și autosuficiență. Însă, cred că autonomia este strâns
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mult decât s-ar fi așteptat, minți cu vioiciune: - Mă mir că spuneți asta. Otilia are numai cuvinte bunedespre dumneata. Domnișoara zâmbi cu neîncredere malițioasă și, lăsând capul în jos, vorbi ca și când ar fi fost silită de fapte să se destăinuie: G. Călinescu - Vezi că... se spun multe lucruri grozave despre purtările Otiliei... E de vină moș Costache, care o râzgâie. Așa sunt fetele fără căpătâi și fără părinți. Sângele năvăli în obrajii tânărului. Indignarea se amesteca și cu temerea ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
militar. Era un tânăr blând și cu înfățișare modestă, care plăcu numaidecât lui Felix, gata să pună la îndoială temeinicia judecății Otiliei. Titi, foarte respectuos față de Felix, cu toată deosebirea de vârstă, îi arătă culorile pe care le cumpărase, îi destăinui planurile de lucru, scoțând un pachet de ilustrate englezești și altele cu trandafiri și fructe, semnate Klein. Voia să le trateze pe toate în ulei. Toate acestea G. Călinescu erau spuse cu o pasiune ordonată, calmă. Felix îl întrebă de ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înșela vigilența Aglaei, șezând ziua aproape toată la soția lui și dormind noaptea acasă. În cele din urmă, Ana se plictisi și-i notifică iritată că ea nu-nțelege să se ascundă de ochii lumii. Sohațchi belletristul se oferi să destăinuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nspăimîntă. Făgădui că va vorbi el. N-avu totuși curajul să procedeze direct și, deși avusese neplăcutul conflict cu Otilia, se duse la ea și la Felix și le spuse toată pățania. Otilia nu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
secături care își închipuie că te dau gata debitîndu-ți complimente de fotograf, elogiul unui om serios ca dumneata încîntă. Oh, de-ai ști ce plictisită sunt câteodată, ce descurajată! O altă Otilie i se păru lui Felix că i se destăinuie, deși comparația o socotea jignitoare până la un punct, pentru cea dintâi. O întrebă cu fraternitate: - De ce ești descurajată? Poate iei lucrurile în tragic! - O, nu, deloc, crede-mă. Nu prea sunt cuminte, cred că-țidai seama, sunt "o fată faină", cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie preocupată de sănătatea ei, găsi că are reumatisme și manifestări artritice și află că un tratament cu iod, acum când era cald, ar fi fost foarte nimerit, mai ales injectabil. Madam Iorgu, care făcea astfel de injecții, îi destăinui că Weissmann, deși tânăr, făcea injecțiile bine și ieftin. I-l recomandase chiar un doctor, care se slujea de serviciile lui. Aglae fu silită să cheme pe Weissmann, prin Felix, și să-i plătească cheltuielile cu trăsura. Îl convinse totuși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sănătatea lui. Aceleași bune atențiuni le avu și față de Felix, a cărui mină o lăudă. Scoase din buzunar un portefeuille mic, de marochin roșu, și i-l dădu. Apoi, Pascalopol făcu față de câteșitrei un raport amănunțit asupra petrecerii în Franța, destăinuind itinerariul, îngrijirile date Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunică celorlalți membri ai familiei cum s-a achitat de însărcinarea de a plimba o nepoată. Pascalopol se miră că anume scrisori nu fusese primite de moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o căruță întreagă plină cu cercevele, ferești, uși de la vreo casă veche dărâmată. - Papa, se miră Otilia, ce faci cu astea? Pentru foc? Bătrânul își frecă mâinile, ca omul care a făcut o afacere bună și nu vrea s-o destăinuiască altuia, ca să-i facă surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția omului care își îngăduie să scandalizeze pentru puțin aproapele nedumerit, știind că mai pe urmă îl va încînta cu buna lui intenție. În orice caz, scopul imediat al gropii se destăinui curând, fiindcă moș Costache aduse câteva căruțe de var și le răsturnă acolo. Zicea că le-a cumpărat chilipir de la o bina care a sfârșit lucrările. - Dar ce vrei să faci, papa, vrei să zidești? - Hehehe, zise șiret bătrânul, fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mic zgomot și trimitea pe Felix sau pe Otilia să spioneze. Cu toată isteția lui, Stănică nu putea afla direct ce urmărea bătrânul. După logica lui, moș Costache făcea vreo speculație oarecare. Află însă Pascalopol, căruia bătrânul i se destăinui. Moș Costache zicea așa: azi, banii sunt instabili, și mai ales tinerii nu pot să-i țină. Un bărbat, când ia o fată, e mulțumit să capete zestre o casă cu de toate. Casa nu ți-o poate cheltui ginerele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]