1,412 matches
-
asigure o pregătire școlară cel puțin satisfăcătoare. Dacă tratamentul nu a fost Început din timp, nu mai există nici o șansă de recuperare. Debilul iese deodată-n societate, iar În Evul Mediu este, uneori, ars pe rug Împreună cu vrăjitoarea, pentru a destinde atmosfera aceea Întunecată. Dacă oligofrenul Își Însușește limbajul oral și scris, este lăsat să privească telenovele ușoare, putînd ajunge să efectueze chiar unele operații stereotipe, În cadrul atelierelor protejate, precum munca la traforaj, la vîsle, la tomberon, În parlament. E vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o coadă a Învins și-am cumpărat o duzină și-am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
petreceri grandioase undeva pe un domeniu personal, unde vin și intelectuali din toate colțurile țării, Într-o fracțiune de imagine l-am văzut pe unul dintre membrii grupului Divertis, poate erau toți acolo, e bine ca elita românească să se destindă după atîta efort, să bea și să mănînce bucurîndu-se de generozitatea unui om cu comportament și trăsături elevate, căruia-i place să-i facă pe alții fericiți, cînd, Într-o zi binecuvîntată, am auzit la radio vorbindu-se despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai voia vreunul, din moment ce importanță avea, în acea clipă, ca și în altele, că se simte bine totuși, că îl iubește, oricâte ar fi în capul lui contrare gândului ăstuia, și în fond ieșise din orașul supraaglomerat să se destindă și să se umple de zgomote închipuite, precum ronțăitul de fierăstrău al firelor de iarbă legănate de adiere, și atunci se ridica ușor, îl învăluia cu brațele, îl trăgea la pământ, sărutându-l și respirând ușurată, dă-o naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le spunea iarăși pentru că, nu-i așa? e altceva când i le spune personal și stătea lipită de el și îi fura câte un sărut pe obraz și o să fie extraordinar sfârșitul ăsta se săptămână, uite că am ajuns! Era destinsă, parcă o altă femeie. Urmărindu-l cum se dezbracă, îi vorbea încet, să nu-și trezească prietenele care dormeau în camera de alături, apoi s-a repezit spre el, s-a agățat de el, trântindu-l pe pat, acum fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vedere. Prin felul ei de a fi, Ioana Sandi era un spectacol. „Bine“, îi zicea Ioana Sandi, „acum bătrâna s-a dus, ședința aia a trecut, nu vă mai pisează nimeni sau, cel puțin, așa sper, de ce nu te destinzi? De ce nu dai drumul gândurilor și sentimentelor tale, de ce nu te arăți vioi și exuberant, cum bănuiesc că ești, de ce nu faci nebunii, ca mine?“ Andrei tăcea. „N-o să-mi spui că nu știi ce se petrece cu tine“, continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și mă apasă mai departe și încă poate mai rău.“ „O, ce întristător!“ „Îți bați joc de mine?“ „Câtuși de puțin. Și nici nu mă gândesc la tine decât indirect. E întristător că încă mai am de așteptat să te destinzi, să-ți dai, naibii, frâu liber, să faci tot ce cred eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stăpânire și de indiferență, care nu-i indiferență câtuși de puțin, însă nu știu ce e, bănuiesc numai, nu știu ce se află sub masca asta, de doi ani de când îl tot văd. Se gândea că ieșise din orașul supraaglomerat și înghețat să se destindă și să se umple de liniștea lacului, după nebunia nopții trecute și tot ce voia era să fie cu el, orice ar fi spus. Simțea cum o cuprinde dintr-odată o căldură moleșitoare și îi era bine, s-a agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îți dai seama că sunt la pământ de oboseală. Trebuie să ne mai distrăm și noi, dragă, doar n-avem șapte vieți și anii ăștia trec al dracului de repede. Ai atâtea de făcut încât n-apuci să te mai destinzi și tu nițel! Am fost acum câteva zile la bar la Melody, știi că au un program mișto? Poate mergem într-o zi și noi. Păcat că am fost cu un gagiu cam cărpănos, i-am zis să ceară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele lui au început să se miște rar și am privit cu atenție și am înțeles vorbele pe care le repeta necontenit: «Vezi că-mi poți purta sufletul în mâini?Ă. Atunci m-am destins, mi-am descleștat în sfârșit tălpile goale din nisipul umed, am început să merg, m-am învârtit odată sau de două ori cu vasul în brațe, și el râdea înăuntru, și dintr-odată am auzit și vuietul mării, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
smulgă sticla de la gură, nu primiseră nici o indicație cum să acționeze într-o situație ca asta, pentru că nimeni nu era atât de nebun să-și închipuie o situație ca asta, ba și-au zis că poate e mai bine, se destinde și le spune mai mult decât știau ei deja, dar chiar de-a doua seară Meme le-a oferit sticla, l-au refuzat, el a insistat, l-au refuzat și el a insistat din nou, ce dracu ne știm de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În care fuseseră mușcate și apoi aruncate. Dar se obișnuise cu asemenea lucruri, nu avea rost să le dea atenție. Ginul cu portocale se Încălzise În mașină: luă o Înghițitură și-i simți imediat fierbințeala, ceea ce o făcu să se destindă. Despachetă senvișurile. Reggie mînca bucăți mari, Înghițind pîinea Înainte de a o mesteca, apoi mușca din nou, vorbind cu mîncarea În gură. — Asta-i șunca aia canadiană, nu-i așa? Nu-i rea deloc. Trase de cravată și-și desfăcu nasturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul pentru a răsări din nou... — Te iubesc, Julia, fu tot ce spuse. — Proasto. Hai, culcă-te, răspunse Julia. După asta nu-și mai spuseră nimic. Julia stătu o vreme Încordată, dar curînd membrele i se destinseră și respirația Îi deveni profundă și rară. Odată, ca și cum ar fi fost speriată de un vis, tresări, ceea ce o făcu și pe Helen să tresară, dar apoi intră Într-un somn profund. Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și respiră greu; arăta de parcă s-ar fi montat singură, căutînd un motiv pentru a Începe să se plîngă, să dea vina pe Kay... Dar apoi ajunseră În vîrf și se uitară În jur. Expresia feței ei se schimbă, se destinse, deveni una simplă și mulțumită. De aici puteai vedea Întregul oraș, cu toate punctele de interes din Londra; și datorită distanței și fumului de la atîtea coșuri, care stătea În aerul rece, fără nici o briză, ca o plasă pe apă - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzu o mică pată de sînge pe covor: se aplecă dar ameți - i se părea că podeaua băii se Înclină. Întinse mîna să se sprijine de perete, dar lăsă o urmă roz pe una dintre plăcuțele de faianță sidefie; se destinse și rămase nemișcată, cu capul În mîini. Dacă ar sta așa, sîngele ar curge mai anevoios... Își dorea să se Întindă; Își aminti că domnul Imrie Îi spusese să stea În pat. Dar ea nu dorea să se ridice ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Doreai să fii frumoasă din vârful degetelor și până la capăt; te strângeai să te desfaci te-ngrămădeai să cedezi te chinuiai să potolești vacarmul tău sufletesc. Preferai să-ți vâri capul între genunchi ca ultimă jertfă adusă iubitului după care, destinzându-te, îmi arătai degetele și exclamai fericită: - Îți place? Și-ți aruncai privirea admirativ Alternând când la ojă când cu mândrie de posesoare la subsemnatul. Amândoi îți aparțineam! Din păcate, nu te găteai pentru mine !
Limbajul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83899_a_85224]
-
așteptam eu, mi se arată un tip sportiv, tuns scurt, senzual, cam de aceeași vârstă cu mine, cu un zâmbet ce se dezvăluie cu Încetinitorul à la Geroge Clooney, și care Îi cuprinde Întâi ochii Înainte ca gura să fie destinsă complet. La naiba. La naiba. Ei bine, Kate Reddy, spune Abominabilul Abelhammer, e o adevărată plăcere să asociez o imagine cu toate cifrele acelea pe care mi le-ai trimis. Hă. Îi pun la curent pe cei de la Salinger cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
finală. Oricum, ne vom trata singure cu un pahar. Ai fost o adevărată vedetă. — Îmi pare rău, Kate, dar tu ai fost cea care a strălucit. Nu aș fi fost În stare să fac ce ai făcut tu. Momo se destinde Într-un zâmbet și abia atunci Îmi dau seama cât de Încordată a fost fața ei. Nu știam că ești irlandeză. —Doar puțin. Din partea tatălui. —La fel ca McMahon? — Da, mai puțin principiile. Chicotește. —Cu ce se ocupă tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mă să... Am Încercat să-mi strecor mîna sub a ei, dar m-a respins. — Nu. Îmi vine mai repede dac-o fac singură. Orgasmul o făcu să Înțepenească din toți mușchii, cu mîna apăsată pe făgașul pubian, apoi se destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la piept, ascultând hipnotizată, parcă pentru prima dată, bătăile puternice ale inimii. închid ochii și-mi plimb îndelung palma pe trupul care zvâcnește tot, speriat, ca o vietate sălbatică pe care numai eu o pot îmblânzi, simțindu-l cum se destinde încetul cu încetul. Mă scol cu băgare de seamă, să nu-i mai produc tresăriri, și-mi pun o casetă cu Moody Blues. O pun iar și iar, revenind la aceeași melodie. Nights in white satin, never reaching the end
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putuse fi! Clara Ionescu pufni nervoasă, trăgând adânc din țigara mentolată și încercând să se relaxeze. Dar își simțea corpul în continuare încordat și, în mod ciudat, nu îl putea controla de data asta, nu-i putea comanda să se destindă, să se lase pe spate și să închidă ochii. Dimpotrivă, îl simțea cum stă tensionat, ca pe ghimpi, aplecat ușor înainte. Privirea ei fixa măsuța pe care se afla ceașca de porțelan plină cu cafea, și toarta aurie a ceștii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceremonios de la masă, ștergându-și firimiturile de pe cravată, se apropie de Clara și o invită la dans. Clara acceptă cu o reverență grațioasă și, în timp ce se scula de la masă, făgădui cu voce tare că următorul dans este pentru domnul Neacșu, destinzând din nou atmosfera printre invitați. — E o seară minunată! îi șopti ea fremătătoare la ureche dom nului Ionescu. Totul este așa cum trebuie să fie pentru soții Ionescu! îți mulțumesc că ești de acord să mergem mâine la mare! Domnul Ionescu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mobilier cu specială destinație, un televizor în culori de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă, îl porni cu sonorul dat la maximum, făcând să vuiască de hohotele unui film american întreg etajul hotelului la care se afla în bivuac. Se destinsese în așa o măsură, încât abia desluși ciocănitul în ușă al cuiva din personalul hotelului. Permeso! făcu el, ca la Palermo, fără a fi sigur că acel ciocănit, în tăblia ușii dormitorului, nu fusese doar o părere. Din cauza talazurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu cu mare plăcere de partea lui. Se teme să nu-l pun În umbră, Îi liniștesc temerile ținându-mi mâinile departe de dansatoarele sale, o chem pentru mine pe Viviana, Întotdeauna de folos. Bem câteva pahare Împreună, Pârvu se destinde, nu mai vede În mine un concurent, ba chiar se gândește să profite de tratația mea, fetele se Îmbată repede, el Îndrăznește cu mâinile-i dolofane din ce În ce mai mult. La un moment dat Îl cheamă pe Adelin la masa noastră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
locotenent cavalerist, care-și poartă picioarele paralizate într-un cărucior incomod. Cuvintele tânărului ofițer înconjură camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]