1,125 matches
-
de proprietate privată: casa mea, mașina mea, lucrurile mele. La fel, consumerismul (C. 8.) adică abundența de obiecte și de servicii oferite, posibilitatea alegerii, plăcerea de a cumpăra, de a-și reînnoi bunurile considerate din punct de vedere subiectiv ca desuete este o valoare atât de pregnantă, încât obișnuim să numim "societate de consum" colectivitatea care o promovează. Este adevărat că Mai 1968 era antimaterialist, anticapitalist, antiproductivist și anticonsumerist, dar, în acest domeniu, acea perioadă este doar o paranteză în cadrul istoriei
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
putem estompa. Omul este capabil să identifice înclinațiile sale negative și să se ridice la un nivel moral superior. Nu este deci posibil să se elimine din dezbatere noțiunile de bine și rău. Nici cei care consideră această afirmație drept desuetă nu se pot stăpâni să nu emită regulat judecăți de valoare. Mai bine să cernem aceste judecăți pentru a vedea care vor rămâne în picioare. Experiența Am făcut deja referire la experiență. Ea poate folosi și ca argument în favoarea unei
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
imită pe Coșbuc, apoi pe Eminescu, ale cărui poeme le transcrie, diluându-le. Ambițios, încearcă și o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un halou de lirism autentic, susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-o permanentă insatisfacție a ființei umane, o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
cultural al populației din unele țări.) Multe tehnologii mecanice mai vechi au fost înlocuite de altele electronice; pentru producerea filmelor se folosește grafică computerizată, iar tehnicile de înregistrare digitală pot face ca discurile înregistrate acustic în stilul vechi să pară desuete; presa scrisă se bazează acum pe mașini de cules literele electronic și pe cuvântul procesat; versiunile electronice ale unei părți din presa scrisă sunt disponibile prin intermediul bazei de date a computerului și a compact discurilor. Astfel dispar distincțiile dintre tipurile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
documentare. Paginile publicisticii eminesciene, în care predominante sînt chestiunile economice, au fost și rămîn și în actualitatea noastră politică un bun îndreptar în ale guvernării și administrației. Cu greu am găsi opinii și/ sau teorii economice depășite sau în parte desuete în raport cu starea economică și politică a zilei de azi. O actualitate care nu ne onorează, una ce subliniază, la acest nivel, o stagnare, o încremenire din care sîntem datori să facem efortul de a ne scutura și intra în armonie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut". În ce privește lirica propriu-zisă, una de natură erotică, este desuet medievală, în siajul trubadurilor. "Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel un dublu registru. În cel mai prefăcut oh al lui lui ("oh, amar și vai de mine") răzbate și suspinul omului de început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și fac dizertații asupra moravurilor lumii. Pentru că poetul din această epocă are conștiința că trebuie să întemeieze nu numai literatura, trebuie să întemeieze o ființă și o societate românească. Au întemeiat, în mod sigur, o poezie care, în galanteria ei desuetă, exprimă ceva din neliniștile omului care începe să se descopere pe sine. Prețuirea și devotamentul față de femeie sînt semne ale timpului nou. Organizarea vieții interioare în jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o răscumpără miraculos, Sylvia Plath pare mai degrabă destinată unei cariere filozofice decât uneia literare. Analizează până la obsesie cele mai mici detalii ale banalei vieți de adolescentă și, fără nici un fel de ironie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
constituirii imaginii coerente a lumii psihice. În ciuda progreselor fabuloase ale psihanalizei, În ciuda disecțiilor cu adevărat științifice ale eului, ceva misterios continuă să scape analizei. Nu e exagerat să vedem În particulele enigmatice despre care e vorba un element pe cât de desuet, pe atât de obscur: talentul. Dar nu talentul În stare pură, ci tensiunea filtrată de dorința de autocunoaștere sau, după caz, de autoexpunere. El reordonează, după legi la fel de impenetrabile, fragmentele ce păreau să se disperseze permanent sau, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gândului), dar nu și subiectivitatea. Pe de altă parte, având o dată și o istorie proprii, eul revine și nuanțează ceea ce ritmul confesiunii retezase și ocultase: expansiunea ființei. Dar și a expresivității acestei ființe. Intimitatea și subiectivitatea conotează, În proporții diferite, desuetul. Moliciunea romantică nu acoperă, Însă, decât un aspect al jurnalului. Părțile nevăzute, albul nescris al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cămile, întrucât acestea riscă să se identifice cu greutățile pe care le poartă. Totodată ne va fi mai ușor să rezistăm tentației de a idealiza trecutul și de a ne întoarce la anumite forme și limbaje de acum nu doar desuete, ci și contraindicate pentru o mărturie adecvată. Trebuie să găsim, așadar, justul echilibru între ispita unui anonimat lipsit de responsabilitate și reînvierea unor forme și stiluri care riscă să răspundă unei nevoi agresive luare în stăpânire, prin intermediul exercitării unei violențe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje cu adevărat tragice, cum și sunt în fond, ci doar simple apariții uneori desuete. În consecință, autorul nu găsește printre contemporanii săi pe adevărații eroi. De aceea, în Războiul lui Vasile Vodă Cannano (1978), ca și în celelalte romane istorice, va imagina un trecut fabulos, în care talentul și rafinamentul său artistic (ce amintesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
elaborarea unui profil pulsional pe baza unei singure administrări, precum și stabilirea clasei pulsionale în urma a zece administrări succesive, în zece ședințe diferite. Testul destul de mult folosit în țara noastră ridică probleme datorită teoriei destul de complicată care stă la bază, caracterului desuet al imaginilor și slabei validități a unora dintre factori. Alegerea culorilor este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Julien Benda, "trădarea cărturarilor" se desprinde din consecințele modernității ce transformă intelectualul în "cetățean obedient", obligat să se preocupe și de treburile lumești 9. Se resimțea de fapt nevoia unei schimbări în structura socială a intelectualilor. Modelul "cărturarului boem" devenise desuet și tenta mai degrabă politica și carierismul bazat pe asumarea rolurilor politice 10. Pentru tânăra generație, factorul privilegiat a constat însă în modificările la nivelul structurii spirituale. Sensibilitatea melancolică și pesimistă, ca moștenire a romantismului, în tandem cu trăirile existențialiste
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Dracinschi, de către Lovinescu. Cu mici excepții, puținii creatori ce au atras atenția celor doi critici au parte de evaluări tranșante ce nu sunt generate de proveniența autorului, ci de originalitatea și calitatea operei. Intelectualul periferiei se cantonează într-un tradiționalism desuet ce încadrează localismul creator pe baza căruia se și construiește identitatea provincialului. Din punct de vedere estetic, localismul pare a fi însă singura valoare care i s-ar recunoaște unui sămănătorism întârziat. Explorarea localului și raportarea autorilor nord-moldo-veni la valori
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
România literară”. Volumul de debut, Casa dintâi (1972), dedicat Cellei Delavrancea, deși prezentat elogios de Al. A. Philippide, a fost primit cu destulă rezervă de critică, autoarei reproșându-i-se descriptivismul, mimarea actului liric și a unui soi de suprarealism desuet. Tema predilectă a versurilor e amintirea, B. făcând elogiul clipei efemere. Romanul Xena și umbrele ei (1981) e analiza unei drame psihologice, văzută din perspectiva eroinei principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
răspunde o bibliotecară copilului Albert Thibaudet. Dincolo de confuzia la care poate conduce dubla accepțiune a termenului 'romanesc', problema rămîne de actualitate. Iar peisajul atît de mișcător, de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adulatorii și a atitudinilor encomiastice sau de judecățile denigratoare privind scrisul poetului. Credem că opțiunea pentru aurea mediocritas oferă o soluție celui care dorește să evite interpretările ce exced litera textelor. Întoarcerea la opera eminesciană poate părea fie un act desuet, fie o întreprindere temerară, dar încercările de a identifica răspunsuri la întrebările pe care le formulează scrisul jurnalistului se modelează odată cu lectura care oferă interpretului promisiunea unor noi cărări. Rezultat al unei cercetări realizate în cadrul unui doctorat în cotutelă, științele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
De la această diferență de perspectivă se ajunge la o alta: dacă Habermas admite consensul drept criteriu de validare, Lyotard consideră că paralogia, dezacordul, diferendul reprezintă scopul discuțiilor, consensul fiind doar o stare a discuțiilor, definit de altfel drept o "valoare desuetă și suspectă". În concepția lui Lyotard, consensul, în maniera în care este înțeles de către Habermas, ca acord obținut prin intermediul dialogului, presupune validitatea povestirii de emancipare, precum și posibilitatea ca toți locutorii să ajungă la un acord în ceea ce privește regulile universal valabile pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altor domenii, într-o indeterminare totală. În acest context al pierderii specificității, simptomatică este imposibilitatea utilizării metaforei, care este acum înlocuită de către metonimie, considerată mult mai aptă să surprindă particularitățile noilor transformări generale. Indistincția generalizată a genurilor și domeniilor face desuetă metafora, deoarece, "pentru ca să existe metaforă, trebuie să existe câmpuri diferențiale și obiecte distincte. Or, contaminarea tuturor disciplinelor pune capăt acestei posibilități. Metonimie totală, virală prin definiție (sau prin indefinire)"477. La fel ca și Derrida, Baudrillard își manifestă preferința pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins-o mai mult ideologic. 126 După cum declară Lyotard, "Consensul a devenit o valoare desuetă și suspectă. Dreptatea însă nu e nici desuetă, nici suspectă. Trebuie să ajungem la o idee și la o practică a dreptății care să nu fie legate de cele ale consensului" (Condiția postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins-o mai mult ideologic. 126 După cum declară Lyotard, "Consensul a devenit o valoare desuetă și suspectă. Dreptatea însă nu e nici desuetă, nici suspectă. Trebuie să ajungem la o idee și la o practică a dreptății care să nu fie legate de cele ale consensului" (Condiția postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie de "autocertificare", de "auto-întemeiere" și tocmai de aceea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manifestele Către generația mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
propriu-zise folosesc niște poeți care simt, pînă la disperare, insuficiențele limbii? Eseul de față (suita de eseuri) Încearcă să descopere aceste semne În niște texte care, repet, Își depășesc mereu tema și se exprimă Într-un limbaj ce poate părea desuet spiritului modern. Cine are răbdare și le citește cu atenție descoperă Însă versuri admirabile la primii stihuitori români și, mai mult decît atît, are surpriza de a descoperi un mod propriu de a gîndi poezia. De a gîndi și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]