10,196 matches
-
să le confere vitalitate. Simt că insistând asupra vreunei particularități de vorbire sau asupra vreunei ciudățenii de comportament aș putea să le dau o semnificație aparte. Așa cum arată acum, sunt doar ca niște figuri dintr-o tapiserie veche. Nu se detașează de pe fundal, iar de la distanță par să-și piardă conturul, încât nu ne sugerează decât o atrăgătoare pată de culoare. Singura mea scuză este că impresia pe care mi-au făcut-o nu era câtuși de puțin altfel. Aveau exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întrebe ceva, dar se abținu să Îl mai urmeze atunci când se auzi strigat pe nume, În gura mare. Se răsuci, Încercând să vadă dincolo de Îmbulzeală, și tresări. Omul care Îl strigase, și care Îl fixa cu ochii săi Întunecați, se detașa cu mai bine de o palmă pe deasupra capetelor din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea Îi produseseră acele tăieturi adânci și subțiri. Continuă obsevațiile: pe un umăr, un tatuaj neobișnuit Îi atrase atenția. Trasat cu o culoare roșiatică, care peste paloarea albăstrie a pielii se detașa ca un stigmat aplicat cu fierul roșu, se găsea forma unui octogon, Înconjurat de alte semne mai mici. Dante nu mai văzuse niciodată așa ceva: doar câteva din semnele micuțe Îi aminteau de simbolurile cu care astrologii reprezentau combinațiile din arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceilalți nu știau, și oricum nu dădea doi bani pe părerea lor. Drept urmare, neînțelegerea aceasta avu darul să-i pună pe toți de acord. Cei mai mulți găsiră că, în definitiv, nu era un nume așa de rău, suna bine, distins, se detașa de toate acele Excelsior, Floria, Terminus, Cafă des amis, și chiar că îți făcea și mai tare sete. Pe 3 august 1915, Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu lucirea lui de acadea, să-i creeze bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie teatrală a unei piese al cărei titlu Îi era vag familiar. Cortina s-a ridicat și el a privit detașat cum În scenă intră o fată. Câteva replici, intrându-i În urechi, i-au ciupit o cordă discretă a memoriei. Unde...? Când...? Pe urmă parcă a auzit alături o voce șoptind, o voce dulce, vibrândă: „Of, ce prostuță mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
normală, iar tatăl își alege după bunul plac pe unul dintre copii, pe care‑l lovește urlând. Deoarece copilul nu vrea să facă ce‑și dorește tatăl. Atunci copilul dă neajutorat din mâini și din picioare, în timp ce interiorul său se detașează de corp și se ridică ceva mai sus de unde poate urmări mai bine groaznica întâmplare. Așa s‑au obișnuit în copilărie Anna și Rainer, iar acum cred că sunt încă undeva deasupra și‑i pot privi pe alții de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în valiza de carton. Împreună cu ea mai zac jucării stricate, un diaproiector - luat cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o grămadă de cârpe. În sinea lui, Rainer s‑a detașat deja cu totul de această familie, iar ca manifestare exterioară se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu gândul că în concediu vor face diapozitive, ceea ce nu se întâmplă deoarece nu există concediu - și o grămadă de cârpe. În sinea lui, Rainer s‑a detașat deja cu totul de această familie, iar ca manifestare exterioară se va detașa de ea atacând persoane nevinovate în scop de jaf. Aaaah, se aude acum de alături, e o variațiune pe aceeași temă, care n‑aduce însă nimic nou. Rainer își exersează în continuare imobilitatea feței în ciuda urii, mâna relaxată în ciuda agresivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
anume dragostea pentru muzică, dans, pictură. Nu erau capabile de sentimente de ură, de invidie, de gelozie, erau străine de cea mai mică răutate. De aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru În rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc, pentru prima dată de când mă știam. Partenerul meu, pe de altă parte, ofta din greu de plictiseală; pe scurt, nu aveam nici o satisfacție. Bărbatul pe care Îl Întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mic copil puteam să discern Între bine și rău și făceam tot felul de năzbâtii știind clar că nu e bine ce făceam, Însă aveam mereu grijă să nu fiu prins. Din cauza asta am ajuns să nu mă mai pot detașa de imaginea că În momentele de relaxare sau În cele de maximă tensiune e cel mai probabil să fiu prins.“ Reiko mă privea fix În ochi În timp ce repeta Întocmai cuvintele lui Yazaki. Cu toate că nu imita nicidecum maniera lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timpului cel puțin, arată și se comportă ca un cetățean obișnuit. Și fără să avem vreun indiciu de criminalitate, și fără vreun motiv evident, nu ne putem baza pe informatori să ne ajute să îi dăm de urmă. Kriminalassistent Becker, detașat de la Departamentul VB3 - Moravuri - clătină din cap: — Scuzați-mă, domnule, asta nu e chiar adevărat. Lucrând în branșă, printre delincvenți sexuali, vă asigur că sunt câțiva informatori. Poponari și păpușei, e drept, dar din când în când mai vin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este acoperit parțial cu o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne de descompunere avansată, care denotă că a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se apere, și le înfășor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care se reduce la niște condiții existențiale reperabile în viața cotidiană. Unde? Și când? în dezechilibrul atomic, în pierderea de materie, în distrugerea naturii. Epicur o știe, el experimentează la modul cotidian și este nu atât pentru o definiție conceptuală detașată de real, cât pentru o extrapolare teoretică plecând de la experimentarea lui. Cele cinci simțuri îl informează, trupul i-o spune: suferința trece mai întâi prin agregarea atomică algică. Foamea și setea, de exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel Bătrân, este confirmat Epicur... Și e descoperit Philodemos. Procedeul lui Biaggio permite derularea cu mare atenție a papirusurilor. Partea nescrisă este unsă cu un lipici special permițând eliberarea foii, care se detașează de rest, lăsând să apară lizibil caracterele grecești cu care sunt scrise lucrările lui Philodemos: descoperim astfel tratate consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu regii, apar zeii; politica și religia merg mână în mână. Prelucrarea metalelor permite atât confecționarea uneltelor creative ale tehnologiei, cât și a armelor distrugătoare folosite în conflicte. Țesutul, arta vestimentară, agricultura și alte domenii semnalează evoluțiile, progresele. Oamenii se detașează de natură și se îndreaptă din ce în ce mai mult spre cultură. în acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu dă îndărăt. Odată cu nașterea muzicii, Lucrețiu semnalează deschiderea oamenilor spre tot felul de plăceri: o intersubiectivitate radioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
paginile Vieții literare, trebuie să mărturisesc că e reconfortant să știu că trăiește acest veșnic tânăr Lovinescu. Păcat că nu există un joc de întrecere între d. Lovinescu și ceilalți confrați de critică. În epoca noastră, personalitatea d-sale se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local și temporar. Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cucerim ceva mai târziu chiar orașul, ne-am dat curând seama de naivitatea noastră. Fuseserăm cei dintâi, cu diferențe de ordinul sutimilor, la gimnaziul Dinicu Golescu. La matematice avusesem chiar un bun dascăl, pe Ion Antonescu. Da, dar acolo ne detașam pe un fel de neant; aici la Lazăr aveam de luptat cu o clasă în care provincia și capitala concentrase toți premianții lor. Apoi profesorii aceștia de la Lazăr nu prea semănau cu profesorii patriarhali de la Câmpulung. Eram în situația unor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a jocului omului cu propria-i umbră. Nu insistăm asupra scenelor cu supralicitarea macabrului din „Satul” și „Adăpostul” și ne oprim la „Spinarea de piatră a Făgărașului 2 - o nuvelă mai dezvoltată cu acțiunea preluată din experiența sa de militar detașat la construcția Transfăgărășanului și reprezintă, aflăm din bogatul Tabel cronologic care deschide volumul, un fragment din romanul „Arme și lopeți”, care a însemnat debutul său literar la Editura Albatros din anul 1980. Este fragmentul în care se reconstituie lupta omului
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
dirigintele școlii. Schema de funcțiuni a școlilor rămâne în continuare aceeași în anii următori, cu mici schimbări: în 1927 apar învățătorii Gheorghe Constantin și Aurel Băjan. În decembrie 1928 la școala de băieți apare d-ra Maria Sandu cu titlu provizoriu, detașată în locul lui Daniil Rădescu, avansat revizor școlar de control, iar la școala de fete apar nume noi, precum Filofteia Ștefănescu, Elisabeta Băjan, d-ra Victoria Băjan, Bucur Butoi și St. Macedonescu. În aprilie 1933 se detașează la Rucăr venind de la Lăicăi
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
Maria Sandu cu titlu provizoriu, detașată în locul lui Daniil Rădescu, avansat revizor școlar de control, iar la școala de fete apar nume noi, precum Filofteia Ștefănescu, Elisabeta Băjan, d-ra Victoria Băjan, Bucur Butoi și St. Macedonescu. În aprilie 1933 se detașează la Rucăr venind de la Lăicăi învățătorul Ion Șerboiu (în locul vremelnic al lui Dan Rădescu, menținut în continuare în structurile de control, de data aceasta ca subrevizor școlar), în 1938 înv. Nicolae Rădulescu, care suplinește aceeași catedră. În 1934, la școala
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
atâtea și atâtea drumuri și că nu ai apucat să o faci, nu te simți prea confortabil. Și e foarte greu să recunoști că la greu, de cele mai multe ori, rămâi singur”, declară Corina Petrescu. În acest sens, poemul „Impas” se detașează prin nota nostalgică, dând impresia de mister, de „spirit întemnițat în lucruri”, cum spune Nichita Stănescu. Și aceasta pentru că în viziunea poetei, fiecare început este identic cu un altul, astfel că viața este văzută ca spațiu închis, ca închisoare, motiv
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
să-și disece sinele și să aștearnă pe hârtie fărâme dintr-o gândire neîngrădită de prejudecăți și precepte. Aici stă, credem, și explicația titlului, autoarea, sensibilă poetă la rându-i, intunind în fiece autor un ego ce încearcă să se detașeze de o realitate incomodă, oferindu-ne o altă față a personalității lor. De altfel, unii dintre autori se integrează total titlului mărturisindu-și dorința de a se retrage din sfera actualității, abandonându-se scrisului: "... și uite așa scap, mereu scap
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
bucurii și necazuri, între succese și eșecuri, între împliniri și înfrângeri. Nu există muritor care să fi avut parte, în această viață, numai de bucurii, după cum nu există om care să fi cunoscut numai înfrângerea. Bucuriile nu pot fi perfect detașate de necazuri, nici acceptate doar de ele, în defavoarea încercărilor și necazurilor. Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței, ar putea înclina să creadă că aceasta este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim în lume plângând
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
bucurii și necazuri, între succese și eșecuri, între împliniri și înfrângeri. Nu există muritor care să fi avut parte, în această viață, numai de bucurii, după cum nu există om care să fi cunoscut numai înfrângerea. Bucuriile nu pot fi perfect detașate de necazuri, nici acceptate doar de ele, în defavoarea încercărilor și necazurilor. Cel ce nu și-a zidit viața pe temelia credinței, ar putea înclina să creadă că aceasta este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim în lume plângând
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
sorbea din priviri. Nici nu auzea ce spune. Era atâta liniște în sala de curs, încât numai muzicalitatea glasului lui Arthur se auzea ca un zumzet într-o stupină. Era absorbită de această muzică și visa. Era cu gândul departe, detașată de tot ce se întâmpla în clasă. Privirile sale erau cucerite de buzele care se mișcau parcă sărutându-i tot corpul, iar fiorii o făceau să tresalte. Simțea cum picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]