4,675 matches
-
pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a da protagoniștilor sentimentul total al alienării și dezintegrării familiale. Moartea lui Alfred e studiată cu metode naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior (Gary vădește chiar, la un moment dat, impulsul "pragmatic" de a-și împușca tatăl, oricum muribund, și de a-și scuti astfel mama de ororile spectacolului biologic al senilității). Corecții devine, de aceea, inspecția minuțioasă a unei sucombări
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romane, la astfel de "reconfigurări" ale "culorii locale", bazîndu-se pe vechi scrieri turcești. Acuzația de plagiat din partea unor conaționali nu a întîrziat să apară, ducînd, în ultimii ani, la veritabile polemici în presa mondială. Orhan Pamuk a tratat problema destul de detașat, spunînd că, în Turcia, tehnicile intertextualității postmoderne sînt, deocamdată, neclare. Reacția sa superficială nu a rezolvat însă controversa, discursul despre posibilele fragmente plagiate din cărțile sale continuînd să se dezvolte mediatic!) În perfectă manieră romantică, autorul alunecă în paseism, Istanbulul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o monografie atipică. Un valoros studiu, situat, în mod clar și asumat, într-o zonă fertilă, a interdisciplinarității. Concluzionând, voi spune că Alina-Iuliana Popescu și-a propus să resuscite, în secolul versului minimalist, tranzitiv, interesul pentru poezia caldă, atemporală, reflexivă, detașată, printr-un efort creator unic, de realitatea cotidiană. Așezarea Anei Blandiana într-o altă lumină decât cea obișnuită, canonică, impusă de-a lungul timpului, nu este păgubitoare actului receptării, ci profund înnobilatoare. Interpretarea Alinei dărâmă convenții, inventează sensuri suplimentare, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
romanului, autorul insinuează suficiente indicii de o mare importanță pentru reconstituirea evenimentelor, o face în așa fel încît pe moment îți scapă, nu le sesizezi decît retroactiv, cînd oricum e prea tîrziu. Și totul în acel unic stil djianesc, aparent detașat, ușor amuzat, ca și cum nimic nu ar avea vreodată nici cea mai mică importanță și viața nu ar fi decît o suită de "incidențe". Într-un interviu acordat în februarie 2010 lui Claire Devarrieux, scriitorul își mărturisește cîteva "secrete de frabricație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unitatea monolitică a logicii aristotelice. Fizica cuantică și transdisciplinaritatea au spart numeroase clișee relative la viziunea noastră asupra lumii, îndeosebi la statutul observatorului și al obiectului observat, ce nu mai apare ca un raport în care subiectul ar fi perfect detașat și neutru în fața unui obiect de studiu pasiv, ci ca o relație infinit mai complexă și nuanțată de întrepătrunderi și influ ențe reciproce. În citatul de mai sus, cuplul opozitiv calamitate / neconsolat nu anulează vanitatea intrinsecă a vieții, dar introduce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
estompat. De asemenea, Lefebvre este interesat de relația dintre conceptul de cotidian și cel de filosofie; prin raportare la filosofie, viața cotidiană îi apare ca fiind non-filosofică, în timp ce în legătură cu viața cotidiană, viața filosofică s-a dorit întotdeauna a fi superioară, detașată și abstractă. Cu toate acestea, Lefebvre accentuează faptul că "termenul de cotidian provine din filosofie și nu poate fi înțeles în lipsa ei. El desemnează non-filosoficul pentru și prin filosofie. Iar gândirea nu-l poate lua în considerare decât în cursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de altfel, originalitatea remarcabilă a ultimei proze, care glisează cu abilitate între natural și supranatural. Trebuie punctat, de la bun început, caracterul matur al scriiturii: deși lasă impresia unui studiu de caz lapidar, perspectiva narativă aleasă fiind heterodiegetică, deci lucidă și detașată, concizia stilistică este rezultatul unui exercițiu de șlefuire migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat a protagonistului, concentrat asupra experimentului său patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi amorțeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al radiofoniei și al Ligii Națiunilor" (enumerație menită să alunge, ca un talisman al ironiei moderne, duhurile necurate). Ca atare, codurile de lectură se modifică și ele: lectorul se confruntă cu un text hibrid, în care teroarea genuină și ironia detașată alternează programatic. Într-un studiu publicat în 1848 și devenit, între timp, un clasic al analizei aparițiilor supranaturale, atât din punctul de vedere al accesibilității, cât și din cel al copleșitorului număr de "cazuri" certificate, Night Side of Nature, or
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Se pot evoca și contribuții ale conaționalilor rămași să mediteze în țară, după al Doilea Război Mondial (C. Noica, A. Dumitriu, N. Steinhardt, Gr. Moisil, P. Botezatu și alții). Compozițiile intelectuale călăuzite de spiritul nuanțelor ne ajută să privim mai detașați noutățile modernității, fiindcă ele trimit mereu și la "moșteniri". Îmbiem cititorul să urmărească și opiniile despre funcțiile culturale ale tradiției la filosofi ai hermeneuticii actuale, de la M. Heidegger, la H.-G. Gadamer, P. Ricoeur și J. Habermas. R. Guénon și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dominante -, care pot fi asociate în mod obscur unor persoane și de care, o dată ce ți-au fost atribuite, este aproape imposibil să te debarasezi. Nu puteai spune nimic fără să te temi de consecințe. O asemenea atmosferă făcea imposibil studiul detașat, imparțial". (Id. p. 424) La noi, de peste 20 de ani se repetă până la saturație aceleași critici ale trecutului recent. Guvernanții nu recunosc neajunsurile foarte grave pentru condiția umană. Prin măsurile așa-zise de dreapta s-au agravat: stările de șomaj
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu Medrea, probabil lucrarea sa de școală din timpul studenției budapestane, capul uriaș al unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care aparține femeii, plan falic, al masculinității active, cu cel orizontal care aparține lui Holofern, planul feminității pasive. Numai că rolurile s-au schimbat, iar inițiativa îi revine Judithei. Ca și în cazul sărutului dat pe gură de către Salomeea capului detașat al sfântului Ioan, pictorul încearcă să surprindă un moment climactic, asociat juisării, cel al decapitării. Influența lui Klimt, la care cele două mituri/figuri decadente fuzionează, se simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instrument civilizator care operează metamorfoza estetic-alchimică a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Carnavalul 605, S. Maur înfățișează o lume demonic-ensoriană a măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul sugerează infernul monden al convențiilor și ipocriziei, ca o reprezentație cu măști care s-au subtituit chipurilor adevărate, fără ca din acest spectacol să fie complet extrasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valoarea de schimb, urmând logica procesului de producție și piața de desfacere. Transformată în produs, cultura este controlată de semne și simboluri în media și publicitate. Adoptând aceeași opinie, Baudrillard numește aceste simboluri particulare "semne-produs" și le descrie ca fiind detașate de obiecte, suspendate, capabile să formeze numeroase relații asociative. Pe de o parte, această suspendare a simbolurilor a condus la multiplicarea lor infinită și la ștergerea distincției dintre imagine și realitate (Baudrillard, 1983). Pe de altă parte, "lichefierea simbolurilor și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de regizor pentru a filma un documentar despre ce se petrece acolo acum. Filmezi, aduni materialul și după 10 ani îl poți pune la dispoziția unui regizor. S-ar putea să ți-l rateze, pentru că va veni cu o atitudine detașată și va gestiona un material cu o viziune regizorală. Cât de reală este realitatea, așa cum este prezentată într-un film documentar sau într-un reportaj? Ce vedem este adevărul? Interesantă întrebare. Nu poți oferi o garanție telespectatorului. Este un partener
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
1990, FSN a fost partidul care a câștigat cel mai mare număr de voturi din întreaga regiune în alegeri legislative naționale două treimi din votul popular. Astfel, interimatul a fost unul ghidat, formațiunea politică ce a organizat alegerile câștigându-le detașat. Dincolo de similitudinile procedurale dintre acest prim exercițiu electoral și perioada interbelică, trebuie remarcată abundența partidelor apărute pe scena politică românească. Astfel, identificăm trei tipuri de partide succesoare, renăscute (istorice) și nou apărute (pentru tipologie, vezi Kopecký 2001), fiecare dintre acestea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
regiunea Moldovei avea, pe mediile întrunite, cel mai mare număr de femei la 100 de bărbați - 98 de femei la 100 de bărbați. Media pe țară era de 97 la 100 (rural și urban). În mediul urban, aceeași regiune domină detașat clasamentul - 96 la 100, media pe țară fiind de 92 la 100. Singurele orașe din România în care numărul femeilor întrecea pe cel al bărbaților erau tot în Moldova: Piatra Neamț - 108/100, Iași - 106/100 și Botoșani - 101/100. Cauzele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Aplicării Armistițiului de pe lângă Prefectura Fălciu adresa nr.222 ce reprezenta, de fapt, copia după ordinul nr.765/6/4/945 care, la rândul său, reglementa „spinoasa” problemă a cazării de lux de care urmau să beneficieze ofițerii și trupa bolșevicilor detașați la Huși cu misiunea aplicării punctelor Convenției. Reglementarea nu fusese semnată de vreun ofițeraș anonim ci, de chiar tartorul de la București, stăpânul în fața căruia se închinau toate lichelele noastre comuniste oportuniste, generalul-locotenent Vladislav Vinogradov, cel care în acea perioadă ocupa
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și iubite Hatmane, chiar autorul semnînd Stacan Comis o scrisoare în care transmitea "Salutările mele lui Pleașcă zis Missir." Nu scapă epidemiei de renominalizare nici anonimi precum N. D. Popescu devenit Popnedea, proaspăt decedați pentru care se păstrează un respect detașat (Răposatul conul Alecu Odobescu), scriitori din opera cărora Caragiale s-a inspirat (N. Machiavelli e trecut printr-un process de grecizare: Nicolaki Machiavelis) și nici titlurile operelor literare: Pohod na Sibir devine în Claponul Pohod la șosea. Puțin semnificativ este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
două. Apoi alocăm timp pentru a ne reaminti tot ceea ce am auzit sau citit despre tehnica scrisului. Când ne întoarcem la text, ne impunem să îl citim de trei ori. Aceste lecturi nu numai că ne vor face să privim detașați, la rece, materialul, dar ne vor da posibilitatea să ne concentrăm asupra unor aspecte particulare ale propriului scris. Totuși, de ce să citim textul de trei ori? Citim pentru a evalua gradul de acoperire a subiectului Aici preocuparea de bază este
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și mai plin chiar de interes decât spectacolul lumii dinafară. Chiar de la debut [...] el a știut să înregistreze, cu delicatețe și cu putere, mișcările inimii și ale conștiinței [...]. În aceasta stă noutatea scritorului ardelean"27. Criticul se străduiește să rămână "detașat", în sens maiorescian. Această ultimă secțiune a lucrării notează cu scrupulozitate și imperfecțiunile scrisului lui Slavici. "Figurația stilului nu are nimic deosebit în nuvele lui Slavici. Scriitorul tinde spre o expresie cât se poate de nudă care să redea în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o decizie de o gravitate mult mai mare: abandonarea școlii. Dialogul de atunci, rememorat cu maximă acuratețe astăzi, notează o reacție neașteptată la un tată cunoscut ca fiind autoritar asemenea lui Busuioc. Privindu-și lung fiul, îngândurat, bărbatul ignoră răspunsul detașat prin care fiul îi anulase orice drept de intervenție și acceptă, după o scurtă vorbă cu popa Furtună, pasul "înapoi" al acestuia. De fapt, Busuioc nici nu fusese consultat anterior. Tatăl se pomenește cu feciorul acasă zicându-i: Taică, eu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de la Bourget analogia dintre decadența literară și decadența socială, dintre dezagregarea întregului unui text și dizolvarea societății în ansamblu. Numai că, în ciuda declarațiilor de intenție décadence fiind "un cuvânt care (...) nu disprețuiește, ci definește" el nu observă decadența cu neutralitate detașată, ci i se opune categoric. De aceea, pe de o parte el nu poate să nu recunoască motivele decadenței ca fenomen intrinsec vieții înseși și parabolei dezvoltării sale, afirmând în fragmentul 14 [75], scris în primăvara lui 1888, intitulat "Conceptul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]