1,136 matches
-
orientale, pagoda. O dată cu regele Aśoka, cultul stūpelor s-a răspândit în întreaga Indie. Călugării disprețuiau cultul relicvelor, ei păstrând în amintire cuvintele lui Buddha de a nu venera persoana, ci mesajul. Unele școli se opuneaucu tărie acestui lucru, văzând cum devoțiunea credincioșilor făcea din Buddha o ființă divină. Dar în ciuda acestei opoziții - sau poate tocmai datorită acesteia -, în jurul stūpelor au înflorit practici de cult care îl aveau în centrul atenției pe Buddha. Stūpele cele mai cunoscute sunt cele de la Bhărut, Săñcī
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
întro nouă fază, cea iconică. Primele imagini ale lui Buddha au apărut pe la începutul erei creștine, concomitent în cele două școli septentrionale din Gandhăra și din Mathură. Această inovație se explică prin nevoia firească a unei imagini care să susțină devoțiunea, insuficient împlinită printr-o simplă „divinizare” a Maestrului. Arta din Mathură era bazată pe puternica tradiție indiană, presupunând un stil relativ arhaic. Aici se pare că au fost create primele statui. Sculptorii au utilizat iconografia divinităților yakșa, foarte venerate în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Dar saddhă nu înseamnă „credință” ca atare, ci mai degrabă „încredere” născută din convingere. În buddhismul popular, ca și în utilizarea comună în texte, cuvântul saddhă are și înțelesul de „credință”, apropiat înțelesului din celelalte religii, în sensul că semnifică devoțiune față de Buddha, dhamma și saṃgha. Țelul eliberării buddhiste este Nirvăṇa, starea în care încetează orice dorință și în care este înfrântă mândria eului sfidător. Nirvăṇa este extincția subiectului și dizolvarea obiectului. Această noțiune presupune o dialectică de genul celei pyrrhoniene
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
început vieții adevărate În debutul acestui capitol, ne-am putea pune o întrebare: care este elementul esențial în martiriu? În concepția Bisericii timpurii, era acțiunea de a muri, și putem vedea cu ușurință de ce: moartea pune pecetea pe loialitate și devoțiune. Aproape toate ființele umane, în orice moment și în orice loc, sunt impresionate de curajul fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum în fața morții. Martirii au fost următorii cei mai fideli și mai devotați ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a făcut „corvoadă” gingașă pe lângă „penița” lui Tudor Arghezi, a scotocit periodicele și ziarele la care acesta a colaborat, a citit poetului tot ce a găsit, a făcut în întregime operațiunile cerute de o astfel de întreprindere și cu o devoțiune exemplară a pregătit pentru tipar douăzeci și șapte de volume în seria Scrieri (1962-1975). S-a petrecut însă una dintre cele mai nefericite întâmplări din istoria editării clasicilor români: acest editor, filolog și textolog experimentat, cum puțini sunt, este împiedicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
eveniment este că, imediat după ungerea lui Isus, Iuda Iscarioteanul pleacă să-l trădeze pe maestrul său (Mc 14,10-11). Contrastul dintre numele ucenicului care comite actul trădării și femeia, al cărei nume nu-l cunoaștem, care împlinește actul de devoțiune a fost comentat destul de frecvent. Cu siguranță e un fragment de o deosebită măiestrie artistică. Uneori se trece cu vederea că, foarte probabil, gesturile acestei femei au fost relatate marilor preoți cu care Iuda a încheiat afacerea. Deci, nu numai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor cu privire la îngropare. Într-adevăr, și Filon și Josephus susțin că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
orientală și confort european. Acuarelista glosează pe tema acestui veritabil topos și-l privește cu ochii unui romantic exilat în rigorile secolului XX. Viorica Toporaș, prin trăire și temperament, pare consaguină cu ilustra locatară de la Balcic, și-i dedică întreaga devoțiune. Pictînd în acuarelă locuri îndrăgite altădată de regina Maria ea evocă un timp devenit istorie. Frazarea formelor, ritmul interior,coloritul nuanțat și pur evocă un loc și restituie o absență. Delicatețea acestei pagini de jurnal intim la Balcic are sensul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
referitoare la Întreaga societate Încearcă să controleze crizele politice și să consacre intrarea Într-o nouă epocă; d) riturile În mișcare: paradele, procesiunile și pelerinajele. Primele sunt mișcări de mulțimi care etalează public un obiect sacru (religios sau laic) și devoțiunea mulțimii, iar ultimele sunt călătorii (individuale sau În grup) În căutarea unui loc despre care se crede că posedă puteri ieșite din comun, puteri accesibile pelerinului numai prin performarea călătoriei și a actelor rituale prescrise, puteri care pot să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stânci, copaci). Ele pot avea un caracter public și elaborat sau pot fi Îndeplinite de un singur individ, prin gesturi și formule rituale simple. Ofrandele se fac periodic, cu o frecvență mult mai mare decât sacrificiile: prin aceasta, ele marchează devoțiunea individului, exprimă și reafirmă obligațiile sale față de lumea divină. Dar nu implică speranța unui răspuns imediat al divinității (ca În cazul sacrificiului) și nici nu sunt Întotdeauna și direct asociate cu solicitarea a ceva sau cu mulțumirea pentru ceva (ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
certe sau să fie supărați, să stingă lumina etc.). Aceste microrituri magice au drept scop ospețirea și Îmbunarea ursitoarelor, deoarece calitățile, defectele și evenimentele stabilite de acestea nu pot fi schimbate, nici prin eforturi personale, nici prin magie, nici prin devoțiune religioasă. Copilul era botezat În biserică pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunii. (R. Grimes, 1987, vol. XII, p. 1) În sens religios (procesiunea - n. M.C.) este un act de suplicare solemnă, efectuat de credincioși sub conducerea clerului, prin trecerea ordonată de la un loc sacru către altul, cu scopul de a stimula devoțiunea, de a reaminti binecuvântarea Domnului, de a-I mulțumi pentru mila Sa și de a cere ajutorul divin. (New Catholic Encyclopaedia, apud C. Flanigan, 2001, p. 37) Parada instituționalizată este adesea caracterizată prin utilizarea unor elemente cu caracter conservator acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
readucerea moaștelor În biserică, mutarea lor succesivă În altar și de acolo Înapoi În centrul bisericii: Această etapă odată Încheiată, este rândul sfintei să „Întoarcă vizita” monarhului. Racla este instalată În mijlocul Curții improvizate În fața bisericii, iar ordinea În actul de devoțiune reproduce ierarhia charismelor și puterilor: „și merge Întâi mitropolitul de sărută moștile, să miruiește mitropolitul”. Gestul arhiereului este un gest săvârșitor, iar atingerea sa aduce asupra principelui harul divin, reconfirmat prin actul Încoronării. Exemplul capilor țării este Îndeaproape urmat de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de atingerea mai multor locuri sacre, care se Înșiruie, Într-un crescendo, până la Centrul căutat. La aceste altare, biserici și mânăstiri (moschei, temple) sau locuri din natură consacrate religios (munți, stânci, poiene, izvoare, lacuri etc.), pelerinul performează diferite acte de devoțiune. Cel mai adesea, el experimentează momente (mai scurte sau mai Îndelungate) de reculegere și rugăciune și depune diferite ofrande: de la flori la bunuri manufacturate, de la lumânări sau alte produse care generează lumină și fum, la texte scrise (J. Labande, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mecca, credincioșii trebuie să Îndeplinească o seamă de rituri, unele funcționând ca „micropelerinaje” (Înconjurarea de șapte ori a templului Ka’aba, parcurgerea de șapte ori a celor 394 de metri care separă munții Safa și Murwa), altele ca acte de devoțiune religioasă (rugăciunile de pe Muntele Arafat), altele ca acte cu substrat magic (atingerea zidurilor sacre sau aruncarea pietricelelor Înspre cele trei pietre sacre). Nu o dată, pelerinul Încearcă să Își permanentizeze legătura cu centrul sau centrele sacre prin Înscrierea numelui său, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
experiențe de factură ritualică, dând formă, nume și oportunitați de concretizare pentru atitudini și experiențe adânc Înrădacinate În cultura populară. Prin Întreaga sa desfășurare, concertul de pe Stadionul Național a confirmat pelerinajul. La capătul unui traseu ce a implicat sacrificii și devoțiune, fidelii au avut fericirea să constate că miracolul se poate produce și că el s-a produs numai pentru ei: atât spectacolul (care, prin punerea În scenă, a avut aspectul unei epifanii), cât și experiența asociată lui au corespuns așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
multe unități componente. Astfel, după Ph. Dujardin (1993, p. 228), acest tip de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o atitudine de devoțiune față de acesta. Raporturile de devoțiune se desfășoară pe axa unei anumite temporalități: ea implică o Întoarcere În timp și o repetare ciclică a acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ph. Dujardin (1993, p. 228), acest tip de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o atitudine de devoțiune față de acesta. Raporturile de devoțiune se desfășoară pe axa unei anumite temporalități: ea implică o Întoarcere În timp și o repetare ciclică a acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit, gestul comemorativ presupune o intenție colectivă de a face public acest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Însă circulă numai pe un palier al sistemului. Divinitatea transmite ceva lumii profane, fără a mai primi (cel puțin În termenii acestor mituri) altceva În schimb. Sacrificiul unilateral al divinității declanșează Însă reciprocitatea sacrificială - aceasta trebuie să fie refăcută prin devoțiunea oamenilor, adică prin instituirea sistemului de rituri de comuniune de tip rugăciune, ofrandă sau sacrificiu: În ajunul morții sale, Pangu s-a metamorfozat de tot: respirația i s-a prefăcut În vânt și nori, glasul i s-a făcut tunet
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
L. Sills (coord.), International Encyclopedia of Social Sciences, MacMillan Inc, New York Leach, Edmund, 1976, Culture and Communication, Cambridge University Press, Cambridge Leach, Maria, 1949, „Adaox”, În M. Leach (coord.), Dictionary of Folklore, Funk & Wagnalls Comp, New York Lebrun, François, 1985, „Reformele: devoțiunile comunitare și pietatea personală”, În Philippe Ariès, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private, Meridiane, București Lehmann, Arthur; Myers, James (coord.), 1985, Magic, Witchcraft and Religion: An Anthropological Study of the Supernatural, Mayfield Publ. Comp., Palo Alto Lett, James, 1997, Science
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ceylon, apoi În Malaysia și Sumatra, templul este o yantră ce exprimă ordinea transcendentală, o machetă a Universului, cu piramida descrescătoare a lumilor sub stupele care le acoperă ca și bolta cerească, dar și o mandală, un itinerar care ghidează devoțiunea credincioșilor, o adevărată mașină de rugăciune și meditație. Numărul, repartizarea, gesturile celor 504 divinități budiste ordonează acest uriaș microcosmos. Uriașa construcție era și o importantă realizare ce afirmă, cu strălucire, puterea regilor, constructorii săi. „În ochii supușilor, aceasta este, poate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de 440 de mănăstiri benedictine în care viețuiesc cam 10000 de monahi și 800 de mănăstiri feminine cu 20000 de monahii. Vinul și aspectul religios sunt strâns legate în spiritul așa-numiților "truditori ai viilor"91, așa cum o arată și devoțiunea lor față de toți sfinții podgoreni. În creștinismul medieval, toate breslele își alegeau un sfânt patron însărcinat cu protejarea lor. În timp ce, de obicei, un singur sfânt tutelar patrona ansamblul unei profesii, hagiografia catolică propune un număr impresionant de avocați ai vinului
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1984 a predat primul curs de Informatică medicală. A înființat un laborator în domeniu, iar după 1990 a continuat să susțină dezvoltarea informaticii. Conf.univ.dr. Ioan Baciu a fost cadru didactic la disciplina Biofizică medicală timp de 37 ani, servind cu devoțiune și pasiune un domeniu în care specialiștii sunt puțini. Profesorul și cercetătorul Ioan Baciu a trecut în neființă la 5 octombrie 1998 și a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. BATCU, ALEXANDRU (1922-1963) MEDIC Reprezentant de marcă al școlii
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
bucurat în momentul în care, datorită presiunilor internaționale, a fost eliberat înainte de a-și încheia această a doua condamnare. Și, cu riscul să te mâhnesc amintind asta, nu pot să uit că biserica pe care mereu a slujit-o cu devoțiune nu i-a stat alături în acele grele împrejurări. N-am amintit asta pentru a critica neapărat odată mai mult biserica strămoșească, ci numai pentru a omagia, la plecarea sa dintre noi, memoria unuia dintre cei demni și pentru a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
închisoare a părintelui Calciu. La fel ca Alexandru Soljenițîn, cu un deceniu mai devreme, în 1984, a fost silit să emigreze în SUA, care îi acordaseră cetățenia de onoare. Deși, așa cum spui, "biserica pe care mereu a slujit-o cu devoțiune nu i-a stat alături", cu ultimele cuvinte, părintele Calciu ne trimite dragostea sa uriașă și nu uită să pomenească de slăbiciunile sale personale. Dorește chiar să ia cu sine un dar al PF Teoctist: "...să mă îmbrace cu straiele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]