2,113 matches
-
ajung până la urlet, spaimele până la disperare. Trupurile și mai ales fețele sunt supuse unor presiuni extreme care le deformează, atunci când nu poartă măști. Corpurile aleargă, cad, smulg, împing, se tăvălesc, se aruncă unele asupra altora, se mușcă, părând a se devora unele pe altele. Scena se transformă într-un câmp de bătaie, în care intră și corpuri dinamice, dar și corpuri inerte, ca și când ar fi moarte. O lume în care omul apare ca pradă pentru om, așa cum sugerează și titlul. O
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
Mail. Doctorii l-au diagnosticat cu sindromul Prader-Wili, o boală rară, care îl lasă pe tânărul de cinci ani cu un apetit necontrolat. Mama sa, Alison, nu poate să țină gustări în casă, pentru că băiatul, pur și simplu, le-ar devora. Condiția de care suferă Jack îl face să mănânce continuu și niciodată să nu se simtă sătul. „Jack este foarte interesat de mâncare și uneori trebuie să îl distragem de la acest subiect”, declară Alison. „Orice i-ai da să mănânce
Băiatul care nu se poate opri din mâncat () [Corola-journal/Journalistic/57592_a_58917]
-
privește cu sînge rece sîngerarea dar între timp se ia un trandafir magnific căruia i se desprind alene petalele una cîte una 1962 La vestea morții doamnei M.T. Treabă bine făcută, Moarte, chiar o izbîndă, ca să distrugi o cetate! Să devorezi atîta carne, să frîngi atîtea oase într-un timp record. Să consumi atîta energie, iute, cît ai fuma o țigară. Cîtă Muncă, Moarte, ce demonstrație în forță (De parcă nu am crede cuvîntului). 1989 Anatomia mirosului Odoratus impedit cogitationem Sfîntul Bernard
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
și să dea credibilitate unui tip uman în care se amestecă gnerozitatea, nebunia, lăcomia, dorința sexuală și egoismul. Tema de fundal a cărții o constituie conflictul dintre măreția ființei umane, capabilă să se sacrifice pentru idealuri, și nimicnicia aceleiași specii, devorată de pasiuni, ambiții, dorințe și lăcomie. Lecția pe care încearcă s-o predea Faulkner spune că, dincolo de tragedie, viața își continuă, leneșă, vulgară, vitală și eternă, cursul. Oamenii vin și pleacă, mor și se căsătoresc, suferă și speră într-o
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
criză identitară. Fără îndoială că resortul acestui proces funcționează în fiecare dintre noi. Ființa însăși, depreciată în mod evident, vibrează la tot ce se definește a fi societate de consum. Nu se cultivă, nu se conservă, nu se memorează, se devorează. Dacă la nivel individual tot mai rar există întrebarea "cine sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral. Des, prea des, aud manifestat disprețul față de istorie, de trecutul imediat. Mi se spune mereu că tinerii nu sînt preocupați de
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Mircea Mihăieș M-au pasionat, de când mă știu, jurnalele, memoriile, corespondența aparținând scriitorilor. Ajunsesem chiar să cred că, mai mult decât literatura, îmi plăceau literații! Am devorat cam tot ce se tipărea în editurile românești de dinainte de 1990 în această categorie. M-am bucurat însă și mai mult de avalanșa de scrieri accesibile după căderea comunismului. Nu m-am despărțit până azi de seriile lansate de edituri
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
e indiscutabil. Câteva situații numai. Așa începea, de pildă, un Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie din volumul La dispoziția dumneavoastră (1979): „Cum stai cu sânii-n toamnă te-aș desfrunzi cu plugul/ ca un eretic tânăr care-și devoră rugul.” Și așa se termină, în 2010, poemul Femeie tu, ușoară...: „să-l pipăi grav în alfabetul braille/ ca un țăran ce seamănă mălai/ și care, când înfige plugu-n brazdă/ simte c-ar lua tarlaua de nevastă.” (p. 41) Rezultatul
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
Ťe bineť, că fericirea există, că lumea are un scop..." (p.231). Revelațiile pot fi, însă, și de sens opus: naratorul renunță la ideea de Dumnezeu după ce vizionează la televizor un documentar în care o insectă mai mică se lasă devorată de o altă insectă mai mare, fără să opună nicio rezistență. Pe parcursul întregului roman se înfruntă două viziuni diametral opuse: una, a unei lumi fundamental bune, în care nimic nu este întâmplător sau izolat, toate lucrurile au rostul lor și
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
în care începutul se reneagă, îmbolnăvind eternitatea care s-ar fi cuvenit a-l găzdui: „neîndoielnic/ ceasul în metal// de lujer garoafele/ o zare// puterea lor de a fi doar slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de neînceput bolnavă o vecie...” (Modulație). Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
finalitate, nici o formă concretă decît aceea a delirului în sine. Acesta este spectacolul pe care-l privim. Cel finit, cel care presupune coerență, acțiune, logică, concretețe este amînat mereu, suspendat dintr-un motiv sau altul. Ca și în viață. Vorbăria devorează fapta, o înghite, o anulează. Ipocrizia din fiecare, ca și paranoia din fiecare, nu mai face parte din figurație. Sulemenită sau nu, ea devine însuși protagonistul din noi, însăși maniera de a exista. Drumul de la cuvînt la gest, la faptă
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Tudorel Urian După 22 decembrie 1989 am citit zeci de cărți despre trecutul nostru comunist mai vechi sau mai apropiat. Cu speranța de a înțelege resorturile și mecanismele coșmarului trăit până în momentul fugii lui Nicolae Ceaușescu, am devorat istorii și analize ale sistemului, datorate unor reputați specialiști de la noi și de aiurea, prețioase mărturii ale unor opozanți, supraviețuitori ai sistemului concentrațional, dar și memorii ale unor foști demnitari sau ale unor oameni care au crezut sincer în comunism
Belle photo de ma jeunesse by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7808_a_9133]
-
de lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste zi, Hanta hrănește presă hidraulică, dar seară, cînd vine acasă, uriașă bibliotecă recuperată devine ea o simbolică presă hidraulică gata să-l devoreze. Culcat pe spate, în patul sau strimt, Hanta privește în sus și împrejur stiva de cărți oricînd pregătită să se prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
Cernikos, alt june amant. Ceea ce este sigur, întrucât numărul bărbaților iubiți de această femeie crește de la an la an. Se poate afirma că puterea ei politică a fost întărită de câți bărbați importanți din aristocrația rusă o iubiseră. Ea îi devora, nesățioasă, fără a fi dominată, dominând ea totul, ca insectele femele gigante ce nu văd în masculi decât niște ajutători pentru întărirea speciei... Ne-au rămas o mulțime de portrete, care toate atestă faptul că era o femeie foarte atrăgătoare
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
pictori nu prea le vine să iasă din tabloul lor pentru a scrie. Așa că puțini au fost pictorii care au scris despre alții. Au existat câțiva. Dar dacă au ieșit din tablou pentru a se mulțumi cu spațiul bidimensional care devoră timpul, și-au cam pierdut specificul de pictori. Adică, și scriitor deplin, și pictor deplin, nu se prea poate, fiind vorba de dimensiuni ale existenței care se exclud reciproc." După ce și-a luat aceste măsuri de precauție, Vasile Varga uită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
de Pierre Hesnard. În lumea anilor '90, dominată de mass-media și instabilitate, recunoaște că își joacă "son petit rôle dans la commédie sociale". Modul ei de a citi este evident diferit de cel al lui Sebastian: "textele psihanalitice le-a devorat că pe române de formare, povestirile interpretate că metafizica, eseurile critice savurate ca niște povești, istoria deghizata în compilații de anecdote, programele de televiziune că sociologie și românul unchiului său că pe autobiografia acestuia". Mod de lectură inevitabil într-o
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
adînc etc. etc. Ce s-ar întîmpla după o asemenea declarație? Simplu: contracandidatul tradițional, dl. Emil Constantinescu, ar cîștiga alegerile fără a mai avea vreun adversar, pentru că a doua zi după declarația de pe micul ecran Președintele Iliescu ar fi literalmente devorat de către Istoria literaturii române, indiferent de ediție, autor și număr de volume. Din pricina simplă că despre Eminescu s-au scris cărți fundamentale în cultura noastră, pentru că există profesioniști ai cercetării eminesciene care și-au lăsat ochii pe manuscrise și au
Brâncușologia împotriva lui Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7507_a_8832]
-
său central, psihopatul interpretat de Anthony Perkins, psihopat cu care Hitchcock poartă dialoguri imaginare. Existența burgheză a regizorului încorsetat de obezitate și evidentă epuizare nervoasă aruncă umbre monstruoase pe ecran, din fericire însoțite adesea de un ictus ironic. Psihodrama creatorului devorat de propria creație se îmbină cu cea a cuplului, o love affair între soția sa și un netalentat al breslei, Whitfield Cook, fiind pe punctul de a debuta, în timp ce Hitchcock își consumă frustrarea în replici caustice, în bulimie, în ceva
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Cazurile de canibalism din ce în ce mai frecvente din SUA îi fac pe americani să creadă că în zombie. Nu puține sunt filmele în care rasa umană este distrusă de zombie, într-o apocalipsă groazincă în care cei morți prind viață și îi devorează pe cei vii. Aceste scene care au aprins imaginația oamenilor îi face pe aceștia să le găsească echivalentul în realitate, iar scenele de canibalism se potrivesc. Evenimentele din ultimile două săptămâni, în care oameni au consumat carne umană, au creat
Cazurile de canibalism îi fac pe americani să creadă în ZOMBIE () [Corola-journal/Journalistic/58147_a_59472]
-
lui disponibilitate pentru joc și libertate, are o încărcătură dramatică, rar întîlnită. Dar să tragem cu urechea la ce-i spune Achim adolescentei Rike în finalul cărții pe Podul Minciunilor, zărind un cuib de berze: „Frumoase făpturile astea!... dar ele devoră broscuțele fără să-și ceară scuze. De aceea noi vom fi mereu de partea broaștelor, nu-i așa?”
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
Birourile, printr-un gest magic, se golesc brusc. Gurile înfulecă un fluviu de carne, de legume și de tarte vitaminizate. Din mare își face apariția platoul cu pești argintii! Subteranele foamei plâng o supă încinsă, priviri umede de cîine îți devorează osul prin vitrină. Mănâncă, braț mecanic, alimentează-te, mână de hârtie, e timpul să mâncați, iar mai târziu va veni vremea să vă iubiți. Încetul cu încetul birourile se reanimă, iar magazinele, forme indecise, evoluează. Superbul negoț ambulant începe să
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
știu că nu va mai exista o a doua seară. Dar, dacă sunt și proaste, de unde știu? Fără nicio legătură cu știrea asta, mi-am adus aminte de Oana Roman. Aș porecli-o Călugărița, fiindcă îmi pare capabilă să-și devoreze partenerul, după sex. În schimb, Claudiu Mirică, plecat în Franța, o vrea înapoi pe Catinca Roman. Treaba lui, să-i trăiască franțuzoaica! Alina Vasile scrie în Adevărul despre ce zice Patriciu. Normal, unde ai vrea să scrie, în Click? Acolo
Cine are dreptate, Badea sau Huidu? () [Corola-journal/Journalistic/25201_a_26526]
-
trecerile imperceptibile dintr-un plan în celălalt, cu fantomaticele apariții ale unor personaje grotești prin amestecul de sexualitate reprimată, inocență și cruzime inconștientă. În centrul acesteia, dincolo de multiplele uși ale conștiinței desferecate treptat, se află imaginea păianjenului multicolor, care-l devoră într-un final pe Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând după tabăra de la Budila, într-un accident stupid). O altă imagine emblematică, sugestie vizuală a androginității și indiciu în
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
o tânără slăbuță, dar foarte atrăgătoare, supranumită "Diva", care are cele mai multe cereri de a se produce înfulecând în fața internauților. Pe site-ul coreean Afreeca, unde mănâncă și stă de vorbă cu cei care o privesc despre mâncărurile pe care le devorează, "Diva" stă și câte două ore fără să dea nici cel mai mic semn de sațietate sau de plictiseală. Ea și-a uimit admiratorii când, la o asemenea masă, a mâncat 30 de ouă prăjite, 12 ștrudele cu carne de
Cel mai ciudat lucru la început de 2014. Ce este Dinner Porn - VIDEO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62747_a_64072]