1,719 matches
-
îl mustră: - Ne aflăm într-un loc unde e cald. Sau preferai acolo, pe gheață? Enin trecu peste mustrarea lui, fără să se arate însă mulțumit de schimbare. - Cum am ajuns într-un Joc ca acesta? întrebă el, plin de dezgust. Gosseyn zâmbi. - Ei, uite cum stau lucrurile, Enin. Când reușesc să fac saltul acela în spațiu - care e specialitatea mea, după cum știi. Fata copilului, îndreptată spre el, nu oglindea nici o urmă de reproș în legătură cu faptul că ceea ce reușea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
siguranță... acolo, departe: "Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era cunoscut. Se întâmplă ca atunci când realizezi cu întârziere ceea ce ai auzit, dar, deodată, i se păru că ceea ce auzise era "Traada!". Și, la fel de important, avu impresia că trebuie să fi fost numele profesorului împăratului de pe nava Dzan. Mișcarea de dezgust pe care o schiță cu mâna voia să însemne că Dan Lyttle era mai tău decât Traada. Situația părea să solicite o întrebare. - Despre ce era vorba? întrebă Gosseyn. - Nume. - Oh, făcu Gosseyn. - El spune că un scaun nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit de lipsă de modestie, un fel de vedetă care atrăgea privirile, chiar și ale lumii celei mai blazate, chiar și ale celor aflați lângă mine în acea seară. Niciodată nu se făcuse mai multă publicitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebă: - E bună? Pronunță aceste cuvinte de parcă ar fi avut în față un copil, clătinând interogativ-afirmativ din capul ei cărunt. - Buunăă, am spus eu în batjocură, fără să afirm sau să neg. Am pronunțat acest cuvânt cu o grimasă de dezgust, de parcă eram gata să vomit, în timp ce privirile noastre se întâlneau: a mea, tăioasă și plină de ură, a ei, caldă, plină de iubire și radiind numai suflet. Acest moment a durat mult, timp în care am urmărit cum ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
suficient ca unul dintre cei doi parteneri să-i spună celuilalt adevărul, tot adevărul, înțelegi, adevărul până la capăt, pentru ca acest adevăr să se transforme în culpabilizare. Oare cum e mai bine? Să spui acest adevăr, să mărturisești cu sinceritate desăvârșită dezgustul pentru această minciună a iubirii și să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să o termini cu totul sau, temându-te de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a apropiat din nou de el. Da, Vadim, așa este, și trebuie și poți să înțelegi asta. Pentru că inimii unei femei leproase îi este mai scump sărutul senzual al unui negru decât sărutul creștin al unui misionar care își reprimă dezgustul. Știi ce a urmat apoi. Ai venit la noi ca oaspete, ca un străin. Desigur, am înțeles că nu te simți străin complet, ci că te prefaci a fi un străin și că ești încredințat că nu-mi ești deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de cocaină era atât de mică, încât abia se vedea. - Pot trage doar cu nara stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unui animal care se deprinde prin frică și silă la o mulțime de apucături automatice de care nu-și poate da sama. De-aceea, precum zice cu drept cuvânt prefața cărticelei, // copiii, după sistema veche, nu numai că învață cu dezgust și foarte cu greu a citi și a scrie, apoi ceea ce învață într-un semestru sunt în stare să uite într-o lună. Și, din nefericire, nu se predau la noi numai scrierea și cetirea astfel, ci toate obiectele. O
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
memorie, au rămas numai niște urme slabe din ele, încît omul matur pe de o parte nu se mai poate folosi de dânsele, pe de alta vede că e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe interlocutori este dimensiunea pupilelor, care crește când nutrim interes, simpatie sau dragoste față de partenerul de dialog și scade atunci când acesta ne trezește afecte negative. ▪ Nasul - Cine nu știe că “strâmbatul din nas” denotă o stare de nemulțumire, aversiune sau dezgust? La persoanele veșnic indispuse, cutele care apar atunci când este arborată o asemenea expresie se pot adânci și permanentiza. ▪ Gura - O putem ține mereu întredeschisă, dar cu riscul de a fi considerați “gură cască”, ceea ce nu constituie o caracterizare de invidiat
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
spațiul ar fi fost un mediu ostil. Fusese de altfel repede repartizat la brigada de distrofici, cei care nu erau în stare de munci mai grele. Aici însă a fost repede dușmănit de toți, jumătate în batjocură, cealaltă jumătate din dezgust. Și au hotărât, cei mai vechi în pușcărie, să-i facă figura „aceea“; o figură care avea numele ei, de care nu-mi aduc aminte. Și i-au și făcut-o lui Hâncu. De mâncat, nu se mânca niciodată destul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pentru ieșirea noastră dincolo de granițele sigure ale interiorului nostru, în care suntem liberi prin faptul că nu se află aici nici un martor curios să știe cine suntem. Animalul nu este curios, nici nu se poate închipui ca martor. Există un dezgust de existență care nu trebuie confundat cu simțul acut al unei existențe brute, de material ce apare brusc ca realitate vie (cum descoperă existența eroul lui Sartre în prezența unui copac), ca „ființă“ care apare organic ca „ceva“ și nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acut al unei existențe brute, de material ce apare brusc ca realitate vie (cum descoperă existența eroul lui Sartre în prezența unui copac), ca „ființă“ care apare organic ca „ceva“ și nu numai ca rezistență inertă a materiei. Ei bine, dezgustul de viață are o putere de iradiere mai mare, mai adâncă și mult mai blândă decât are sentimentul așa-zis existențialist, sentiment incipient, acut, al unei conștiințe aflate în faza ei primară de percepție organică a realității. În dezgustul de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
bine, dezgustul de viață are o putere de iradiere mai mare, mai adâncă și mult mai blândă decât are sentimentul așa-zis existențialist, sentiment incipient, acut, al unei conștiințe aflate în faza ei primară de percepție organică a realității. În dezgustul de viață, care este un gust de dezgust și apare târziu și nu-i vremelnic, nu mai e vorba doar de contactul fizic perceput printr-o senzație extremă, ci de percepția imaterială și fluidă a caracterului de prezență al vieții
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
iradiere mai mare, mai adâncă și mult mai blândă decât are sentimentul așa-zis existențialist, sentiment incipient, acut, al unei conștiințe aflate în faza ei primară de percepție organică a realității. În dezgustul de viață, care este un gust de dezgust și apare târziu și nu-i vremelnic, nu mai e vorba doar de contactul fizic perceput printr-o senzație extremă, ci de percepția imaterială și fluidă a caracterului de prezență al vieții, a suflului acesteia, a Sfântului ei Duh, a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nivelul cel mai mic, slugarnic, de om de încredere al subșefului X. Asta mi s-a părut cea mai mare mizerie a omului, accentuată mult în timpurile mai noi, când factorul administrativ a explodat și funcțiile s-au multiplicat enorm. Dezgustul profund pentru vocația socială a indivizilor l am avut totdeauna și, în privința asta, pot spune că sunt un democrat perfect, în ciuda egoismului meu: cu cât omul e mai simplu, cu cât nu simți în prezența lui cu cine ai de-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în încăperea imaculată, ticsită de obiecte de artă, era foarte elegant îmbrăcat. Primul gest pe care l-a făcut a fost să își scoată un pistol de 9 mm, care ieșea la iveală din costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai mult decât surprins de candoarea lui. Încă nu am ajuns acolo - încă nu avem în SUA secretari de cabinete care să se năpustească cu tirul de câte șase gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la început cum se cuvine. Cât am ajutat-o, cu toată gentilețea, să urce în automobil etțetera, am avut grijă să nu le dau celorlalți posibilitatea de a-mi citi pe față ce simțeam : pentru că o uram teribil, cu un dezgust care nu mă împiedica, totuși, la fel de teribil să sufăr. Simpla ei vedere îmi declanșase o suferință fizică, la fel cum o rană învechită își trimite otrava în tot corpul. Încercam să nu mă gândesc al cui putea fi copilul ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și la bărbați am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul că viața este astfel (Sophie însăși îmi apare uneori ca o alegorie a vieții !), iar dorințele mele de ordine și curățenie sunt rigide și artificiale. De aceea arborez și eu o mină convenabilă, dar dezordinea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vin vechi, iar tu... Liuță, ne-am îmbătat amîndoi... îl ceartă Mihai. Cu vin! face prietenul un gest categoric. Iar cei vechi spuneau că-n vin e adevărul... Eah! strîmbă el din nas a lehamite, iar fața lui trădează dezgustul. Știi ce te-a răpus azi, iar pe mine m-a înveninat? Întîlnirea cu Doris. Nu mă interesează cîte cămile valorează ea, nu asta e important. Ai asaltat-o cîndva pe maică-sa, fără succes, iar acum fiica ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
adevărată la repetiții și are să le lase să vie la îndreptățirea lor. Numai sub aceste condiții ea este o activitate ce folosește artei și onoră pe artist, iar nu numai un mecanism gol, ce nu lasă în urmă-i decât dezgust. {EminescuOpXIV 366} O piesă clasică nu se poate prepara îndestul de mult și de îngrijit, căci un op care ia în dispozițiunea sa toate puterile spiritului și a inimei cere o adevărată adâncire din partea actorului. Aceștia se onoră pe ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]