1,830 matches
-
zinc, neatins, poate de ani de zile. Agliè vorbea privind licoarea În lumină, apoi Încălzind-o cu mâinile, arătându-și manșetele cu butoni de aur În stil vag egiptean. I-am arătat lista, spunându-i că o extrăsesem din manuscrisele diabolicilor. „Că Templierii erau legați de lojile străvechi ale meșterilor zidari formate În timpul construcției Templului lui Solomon e lucru sigur. Cum sigur e și faptul că de atunci acești asociați se revendicau de la sacrificiul arhitectului Templului, Hiram, victimă a unui misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o fi cunoscând Încă pe domnul Garamond. Haide, să facem proba numărătorii.“ Număram pe Întuneric ținându-ne de mână. Dădeam frâu liber imaginației. Acel Ceva era un lucru adevărat, care, născându-se, avea să dea sens tuturor poveștilor născocite de diabolici. Bieți diabolici, care-și pierdeau nopțile simulând nunți chimice, Întrebându-se dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece carate și dacă piatra filosofală era lapis exilis, un Graal nenorocit de pământ ars: iar Graalul meu era acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cunoscând Încă pe domnul Garamond. Haide, să facem proba numărătorii.“ Număram pe Întuneric ținându-ne de mână. Dădeam frâu liber imaginației. Acel Ceva era un lucru adevărat, care, născându-se, avea să dea sens tuturor poveștilor născocite de diabolici. Bieți diabolici, care-și pierdeau nopțile simulând nunți chimice, Întrebându-se dacă n-o să iasă cu adevărat aur de optsprezece carate și dacă piatra filosofală era lapis exilis, un Graal nenorocit de pământ ars: iar Graalul meu era acolo, În burta Liei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
clarinet... Nu, că ar trebui să aibă patru mâini și ar fi prea mult, deși gândește-te ce mai solist de pian ar ieși din el, altă viață decât vreun concert pentru mâna stângă. Brr... Însă atâta lucru știu și diabolicii mei, că În ziua aceea, la clinică, se va Înfăptui și opera la alb, se va naște așa-numitul Rebis, androginul...“ „Ca să vezi, asta ne mai lipsea. Ascultă, mai bine. O să-l numim Giulio sau Giulia, după bunicul meu, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eram eu și Lia, iar după aceea avea să ne recunoască imediat, fără să se ducă să-l Întrebe pe nătărăul ăla, de Joseph de Maistre. Dar nu, noi - sardonicii - voiam să ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu diabolicii, arătându-le că, dacă era vorba de complot cosmic, noi știam să inventăm unul care mai cosmic de atât nici că putea fi. Bine-ți șade - Îmi spuneam alaltăseară -, acum stai aici și aștepți ce-are să se-ntâmple sub pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că măcar ne-am dat seama. Acum Îi Întrecem câștigând timp.“ Într-adevăr, ce anume Îi oprise pe Templieri, odată aflat secretul? Trebuiau să-l fructifice. Dar de la a ști până la a ști să faci, mai va. Deocamdată, instruiți de diabolicul sfânt Bernard, Templierii Înlocuiseră menhirele, biete implanturi celtice, cu catedrale gotice, mult mai sensibile și mai puternice, cu criptele lor subterane populate cu fecioare negre, În contact direct cu straturile radioactive, și acoperiseră Europa cu o mică rețea de stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
moare În 1581. Bacon e viconte de Saint-Albans. La Conservatoire se află Pendulul lui Foucault. Venise momentul să-i găsim o funcție Pendulului. Am fost În măsură să propun În câteva zile o soluție cât se poate de elegantă. Un diabolic ne propusese un text despre secretul hermetic al catedralelor. După autorul nostru, Într-o zi constructorii din Chartres lăsaseră un fir cu plumb atârnat de o cheie de boltă și deduseseră de aici cu ușurință rotația Pământului. Iată motivul procesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dubiu: e Saint-Martin-des-Champs, Le Refuge“. „Da“, subtiliza Belbo, „dar să zicem că la miezul nopții Pendulul oscilează de-a lungul unei axe - zic la Întâmplare - Copenhaga-Capetown. Unde se află Umbilicus, În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ideal atârnat de o cheie de boltă ideală. Asta e o hartă concepută pentru a fi pusă sub un Pendul! Sunt evidențe irefutabile, cum s-a putut Întâmpla ca nimeni să nu se fi gândit la asta până acum...“ „Fiindcă diabolicii sunt de-o Încetineală, de-o Încetineală...“, zicea Belbo. „Și fiindcă noi suntem singurii urmași ai Templierilor. Dar lăsați-mă să continuu: ați recunoscut schema, e o rotulă mobilă, ca acelea pe care le folosea Trithemius pentru mesajele lui cifrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și salturi, cu uși ce se deschid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca și cum aș mai fi cântat și acum din agogõ În timpul ritului: te afli de partea cui produce emoțiile, nu a cui le suportă. Cum stăteau lucrurile cu Diotallevi atunci nu știam, acum știu. Diotallevi Își obișnuia corpul să gândească În diabolică. În ce-l privește pe Belbo, el se identifica inclusiv la nivelul conștiinței. Eu mă obișnuiam, Diotallevi se corupea, Belbo se convertea. Dar toți eram pe cale să ne pierdem acea lumină intelectuală ce ne ajută Întotdeauna să distingem asemănătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
guvernele din Europa s-au amestecat aici, și totuși ei rezistă și azi“. Trebuia să ne punem În pielea unui iezuit. Ce face un iezuit dacă Postel Îi scapă printre degete? Eu avusesem imediat o idee, dar era atât de diabolică, Încât nici măcar diabolicii noștri, gândeam eu, n-ar fi Înghițit-o: Rozacruceenii erau o invenție a iezuiților! „Postel murind“, propuneam eu, „iezuiții - ageri cum sunt - au prevăzut matematic confuzia calendarelor și au hotărât să ia inițiativa. Pun pe picioare mistificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-au amestecat aici, și totuși ei rezistă și azi“. Trebuia să ne punem În pielea unui iezuit. Ce face un iezuit dacă Postel Îi scapă printre degete? Eu avusesem imediat o idee, dar era atât de diabolică, Încât nici măcar diabolicii noștri, gândeam eu, n-ar fi Înghițit-o: Rozacruceenii erau o invenție a iezuiților! „Postel murind“, propuneam eu, „iezuiții - ageri cum sunt - au prevăzut matematic confuzia calendarelor și au hotărât să ia inițiativa. Pun pe picioare mistificarea roza-cruceană, calculează exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iezuit În lume. Dar căutând În opera lui Sue găsiserăm mult mai mult: un text care părea reprodus cuvânt cu cuvânt - dar În avans cu o jumătate de secol - după Protocoale. Era vorba de ultimul capitol din Misterele poporului. Aici diabolicul plan iezuit era explicat până la ultimul amănunt criminal, Într-un document trimis de generalul Companiei, părintele Roothaan (personaj istoric), lui musiu Rodin (ex-personaj din Evreul rătăcitor). Rudolf de Gerolstein (erou cunoscut din Misterele Parisului) ajungea În posesia lui și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noastră stă În disimulare. De aceea trebuie să ne ascundem de fiecare dată sub numele unei alte societăți. (Die neuesten Arbeiten des Spartacus und Philo in dem Illuminaten-Orden, 1794, p. 165) Tocmai În zilele acelea, citind câteva pagini de-ale diabolicilor noștri, aflaserăm că, printre diferitele lui travestiri, contele de Saint-Germain și-o luase și pe aceea de Rackoczi, sau cel puțin așa Îl identificase ambasadorul lui Frederic al II-lea la Dresda. Iar landgraful de Hesse, În casa căruia, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exaltarea - să mai fie tulburate de intrarea neașteptată a lui „Simone“. Nu-mi displăcea nici mie, căci acum nu mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea istorie a magiei. Credeam că am Învățat de la diabolici tot ceea ce puteam Învăța, și lăsam ca Agliè să gestioneze contactele (și contractele) cu noii autori. Nu-i displăcea lui Diotallevi, În sensul că lumea părea să-l intereseze din ce În ce mai puțin. Acum, dacă stau să mă gândesc, el continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În lanț. Și apoi să crezi În Inexprimabil. Nu e aceasta adevărata lectură a Torei? Adevărul e anagrama unei anagrame. Anagrams = ars magna. Asta trebuie să i se fi Întâmplat În zilele acelea. Belbo hotărâse să ia În serios universul diabolicilor nu din exces, ci din lipsă de credință. Umilit de incapacitatea lui de a crea (și toată viața utilizase dorințele frustrate și paginile nescrise vreodată, unele ca metaforă a celorlalte și viceversa, totul sub semnul presupusei, impalpabilei lui lașități), acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceeași franceză cu a negustorului nostru? De fapt, și voi v-ați dat seama că era vorba de expresia folosită Într-un pamflet din secolul al XVII-lea, când Rozacruceenii au apărut la Paris. Dar voi ați raționat exact ca diabolicii voștri: dacă mesajul e cifrat după metoda lui Trithemius, Înseamnă că Trithemius a copiat de la Templieri, și fiindcă citează o frază care circulă În mediile Rozacruceenilor, Înseamnă că planul atribuit acestora era chiar planul Templierilor. Dar ia Încearcă să răstorni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că lupinologii sunt morți după povestea asta, se duc În pelerinaj la Etretat, caută alte treceri secrete, anagramează orice cuvânt al lui Leblanc... Ingolf era și un lupinolog, așa cum era și un rozacruceolog, și deci cifra tot ce-ntâlnea. „Dar diabolicii mei ar putea totuși să spună că templierii cunoșteau secretul turlei și, deci, că mesajul a fost scris la Provins În secolul al XIV-lea...“ „Știu, sigur că da. Dar acum vine cel de-al treilea mesaj. A treia rotulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i spusese că el era magna pars la Manuzio, acum doctorul voia ca el și Lorenza să rămână la cină, Lorenza se agita și-i dădea lovituri cu cotul În coaste lui Belbo, așa, acum o să ajungem În ziare, amanții diabolici, nu puteai să taci din gură? Soarele continua să ardă drept În creștet, În timp ce clopotul bătea de vecernie (suntem În Ultima Thule, comenta Belbo printre dinți, e soare timp de șase luni, de la miezul nopții până la miezul nopții, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răsfoia aproape mecanic manuscrisele dactilografiate de pe masă, sosite cu o zi Înainte, fără să știe măcar ce voia să facă. Și deodată, Întorcând o pagină, văzuse scris numele lui Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui diabolic oarecare, Adevărul asupra Contelui de Saint-Germain. Revenise la pagina respectivă. Acolo se spunea, citând biografia lui Chacornac, că anume Claude-Louis de Saint-Germain trecuse succesiv drept Monsieur de Surmont, conte Soltikof, Mister Welldone, Marchiz de Belmar, principe Rackoczi sau Ragozki și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ceva. Netzah este pentru unii interpreți sefirotul Rezistenței, al Suportării, al Răbdării constante. Ne aștepta Într-adevăr o Probă. Însă, după alți interpreți, e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
constante. Ne aștepta Într-adevăr o Probă. Însă, după alți interpreți, e Victoria. Victoria cui? Poate că, pentru moment, eram singurul victorios În acea Întâmplare cu Învinși, cu diabolici trași pe sfoară de Belbo, cu Belbo tras pe sfoară de diabolici, cu Diotallevi tras pe sfoară de celulele lui. Stăteam la pândă În periscop, eu știam de ceilalți, iar ceilalți nu știau de mine. Prima parte a proiectului meu se desfășurase după planurile mele. Iar cea de a doua? Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sfera, de la un pol la celălalt, fără odihnă, cu pământul fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată să indice, unde se afla Ombilicul Lumii. În timp ce haita diabolicilor, Încremenită pentru o clipă În fața fenomenului, Începea iarăși să vocifereze, mi-am spus că istoria aceea se Încheiase cu adevărat. Dacă Hod este sefirotul Gloriei, Belbo avusese această glorie. Un singur gest neînfricat Îl reconciliase cu Absolutul. 114 Pendulul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bafomet și Templu. Agerul spagirist știa bine cu cine trebuia să aibă de-a face. Pubele pline de o murdărie infectă, În fața unei case de epocă incertă, Taverne Nicolas Flamet. Casa-i veche, au restaurat-o În scopuri turistice, pentru diabolici de rangul cel mai prizărit, Hylicii. Alături e un bar american cu un anunț publicitar de la Apple Computers: „Secouez-vous les puces“ (puricii sunt acei buggs, greșelile de program). Soft-Hermes. Dir Temurah. Acum sunt pe rue du Temple, o străbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]