3,808 matches
-
sudul Dunării, româna nu este mai unitară decît alte limbi (rusa sau ucraineana sînt mult mai unitare, de exemplu). Altceva este specific în cazul românei: extensiunea mare în spațiu a dialectului dacoromân și numărul relativ mare de vorbitori ai acestui dialect (situație deosebită de cea a dialectelor din limbile vestice, care și-au creat variante literare pentru spații în general destul de restrînse). 380 Cunoașterea luciferică, în Lucian Blaga, Opere, vol. VIII, Editura Minerva, București, 1983, p.363. 381 Vezi pentru aceasta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unitară decît alte limbi (rusa sau ucraineana sînt mult mai unitare, de exemplu). Altceva este specific în cazul românei: extensiunea mare în spațiu a dialectului dacoromân și numărul relativ mare de vorbitori ai acestui dialect (situație deosebită de cea a dialectelor din limbile vestice, care și-au creat variante literare pentru spații în general destul de restrînse). 380 Cunoașterea luciferică, în Lucian Blaga, Opere, vol. VIII, Editura Minerva, București, 1983, p.363. 381 Vezi pentru aceasta Elena Bălan-Osiac, Sentimentul dorului în poezia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
slavonul iubi în iubire, prin adăugarea unui sufix roman, la fel, este posibil ca rădăcini tipic geto dacice, relativ similare cu cele romane, să fi fost modificate într-un sens mai apropiat de limba latină. Firește, absența unei cunoașteri a dialectelor geto dacice ne complică mult situația deoarece se introduce un element cu grad crescut de incertitudine asupra originii unor cuvinte 109. Ceea ce vorbim noi astăzi și îi spunem, cu îndreptățită mândrie, limba română s-ar putea să-și tragă seva
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o enigmă că majoritatea cuvintelor atribuite slavonei pot fi întâlnite cu un sens și cu un fonetism specific numai românei, bulgarei și dialectelor macedo slave sau sârbești de tranziție. Să îndrăznim, deci, a gândi că, de fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi fost împrumutate de slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani, de la populația autohtonă. Nu trebuie omis
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română a fost unitară, deoarece latina s-a impus peste dialecte ale aceluiași grup, respectiv complexul daco neolitic. Pe acest fond, avea să se constate caracterul nedialectal al limbii noastre. Năvălirile migratoare (slave, germanice, turco mongole și fino ugrice) au produs un impact punctual asupra evoluției limbii române. Invaziile au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost vorbită prin bordeie sărăcăcioase și la muncile grele ale câmpului de oameni simpli, dar cinstiți în fața vieții și a morții. Biserica neamului a fost prima școală unde preoțimea și dăscălimea au predat limba română. În limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Elveției și nord estul Italiei mai subzistă retrase graiurile reto romane (cele mai apropiate de limba română și care formează o veritabilă punte spre italiană și franceză). Factorul slav a avut ca rezultat dispersarea romanității orientale și, implicit, apariția unor dialecte distincte: daco româna, aromâna, megleno româna și istro româna. Din cauza absenței unor refugii naturale generoase, așa cum se găseau în nordul Dunării, comunitățile latinofone din sud au fost nevoite să se retragă în zone extrem de izolate (Munții Pindului, mlaștinile de pe coasta
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
gnostice, cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fihrist, p. 777 Dodge. 25. Kephalaion-ul copt 27, vol. I 77. 25 sq. Vezi, pentru o descriere mai scurtă dar În esență identică, Kephalaion 6, vol. I 39.12 sq., precum și Puech, Sur le Manichéisme, pp. 195-107. Mărturiile copte În dialect subakhmimic (asiutic) au fost descoperite În 1930 la Medinet Madi, În oaza Faiyum (Egipt) și achiziționate de colecționarul irlandez A. Chester Beatty din Dublin și de Muzeul de Stat din Berlin. PÎnă acum au fost restaurate 620 de pagini de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în diverse forme, a structurilor clasice de programare. De-a lungul timpului, limbajul SQL a fost adoptat și de alți producători de sisteme de gestiune a bazelor de date, precum Oracle sau Microsoft, ceea ce a condus la apariția mai multor „dialecte” ale limbajului, cu particularități în privința elementelor de sintaxă și diferite facilități. În prezent, cele mai cunoscute dialecte sunt T-SQL (Transact SQL), utilizat de Microsoft SQL Server, PL/SQL (Procedural Language/Structured Query Language), pentru Oracle și SQL/PSM (SQL
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
și de alți producători de sisteme de gestiune a bazelor de date, precum Oracle sau Microsoft, ceea ce a condus la apariția mai multor „dialecte” ale limbajului, cu particularități în privința elementelor de sintaxă și diferite facilități. În prezent, cele mai cunoscute dialecte sunt T-SQL (Transact SQL), utilizat de Microsoft SQL Server, PL/SQL (Procedural Language/Structured Query Language), pentru Oracle și SQL/PSM (SQL/Persistent Stored Module), utilizat în MySQL. Utilizarea pe scară largă a limbajului a impus demararea procesului de
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
prin introducerea de noi facilități privind structurile de date XM<footnote Extensible Markup Language. footnote> și analiza multidimensională a datelor prin tehnologii OLAP3. La data redactării acestei lucrări ultima actualizare a standardului ISO pentru SQL a fost adoptată în 2011. Dialectul SQL pentru Microsoft Access poate fi considerat o versiune simplificată a limbajului T-SQL utilizat în Microsoft SQL Server, cu anumite particularități specifice produselor din pachetul Office și cu elemente de sintaxă mai permisive. În Microsoft Access, în spatele fiecărei interogări
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
5.1 și 5.2, în mod implicit, Access propune realizarea unei comenzi de selecție prin completarea instrucțiunii SELECT urmată de simbolul „;”. După cum se va constata ulterior în acest capitol, simbolul „;” marchează în limbajul SQL standard finalul unei instrucțiuni. În dialectul SQL pentru Access utilizarea acestuia este opțională. Nu toate comenzile SQL care se pot realiza sunt instrucțiuni de tip SELECT. În funcție de rolul pe care îl au, instrucțiunile SQL utilizate în bazele de date Access pot fi clasificate astfel: instrucțiuni pentru
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
sintactice cu diateza pasivă din limba rusă a fost pusă în legătură cu o atitudine culturală pasiv-contemplativă a individului în lume, în timp ce preferința pentru structurile active din culturile anglo-saxone este asociată cu atitudini active, cu o filosofie a lui to act. În dialectul mandarin nu există condițional deoarece oamenii din Orient evită în general dezbaterea, speculația orientându-se în special spre aplicații practice. 2.2. Nivelul discursiv Proiecția sistemului abstract al limbii în planul vorbirii, al interacțiunii într-un context determinat, pune în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
române Prefață de Gheorghe POPA, Ala SAINENCO Volumul I (de la stimul la reacție) Editura Junimea Iași 2016 Prefață Pentru unDicționar asociativ al limbii române În accepție uzuală, termenul dicționar trimite la o "operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei, alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină". Tipologia dicționarelor conturează interesul pentru domeniul dicționarelor și, implicit, direcțiile demersurilor lexicografice
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); voce (2); vorba (2); vorbăreț (2); accent; acră; adevăr; animal; apă; ascuțit; atingere; bale; bifurcată; buză; cad; cap; casă; din cavitatea bucală; căldură; cere; chineză; ciocolată; cîine; clară; claritate; complicată; comună; conversație; convorbire; corect; cult; dar; dentist; deosebită; dezvoltare; dialect; dialog; diferențe; discuții; dragă; Eminescu; ereditate; expresie; exprimare; față; floare; folos; frumos; furculiță; gîdilat; greacă; greu; indiferență; inteligență; internațional; interpretativ; încurcată; înghețată; latină; limbă străină; linge; lume; mama; mamei; mană; masă; mască; material; limba maternă; matură; mădular; măsea; măsline; membre
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea cărții profetului Daniel stă în schimbarea limbii în care a fost redactată: după ce începe în ebraică, odată cu versetul 4
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în scrierile lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha (1 Cor. 16,22), Effata (Mc. 7,34) și Eli, Eli, lama sabahtani (Mc. 15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel întâlnit în Iudeea (Mt. 26,73). Scrisorile lui Bar-Kohba, alături de inscripțiile de pe osuare și morminte reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
15,34), precum și câteva toponime: Golgotha, Ghetsimani, Bethesda. Mântuitorul și apostolii au vorbit dialectul aramaic galilean, diferit de cel întâlnit în Iudeea (Mt. 26,73). Scrisorile lui Bar-Kohba, alături de inscripțiile de pe osuare și morminte reprezintă o sursă importantă pentru cunoașterea dialectului aramaic iudaic. Perioada recentă din istoria limbii aramaice se apropie de sfârșitul primului mileniu creștin, cunoașterea acestei limbi având o contribuție fundamentală în înțelegerea transmiterii, traducerii și interpretării Sfintei Scripturi, atât în mediul palestinian, cât și în cel babilonian, în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înțelegerea transmiterii, traducerii și interpretării Sfintei Scripturi, atât în mediul palestinian, cât și în cel babilonian, în care s-a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
efectuate de către Kahle asupra fragmentelor de manuscrise descoperite în secolul trecut în genizah din Cairo, au contribuit la o mai bună cunoaștere a evoluției procesului de sistematizare vocalică. Potrivit lui Revell 1, diferențele dintre vocalizarea palestiniană și cea tiberiană reflectă diferitele dialecte palestiniene; ele nu trebuie atribuite neapărat diferitelor sisteme masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur manuscris, pe care îl socotesc cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
probabil au adus cu ei o limbă apropiată limbii grecești. Inscripția de pe ostraca noastră indică faptul că în secolul al VII-lea î.Hr și poate chiar din timpul lui David și Solomon, filistenii foloseau scrierea locală și adoptaseră și dialectul semitic 1. În stratul arheologic II s-au descoperit multe ostracale în ebraică, bule, peceți și greutăți marcate. Deosebit de importante sunt câteva ostracale cunoscute sub numele de „Scrisorile Lachiș”, descoperite de Starkey printre ruinele arse ale uneia dintre camerele porții
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
3. corectări conjuncturale ale unor cuvinte care prezintă dificultăți; 4. corectări ale unor locuri paralele; 5. interpolări mai ample plecând de la locurile paralele; 6. corectări ale unor pasaje ce prezintă dificultăți obiective și în special istorice; 7. forme influențate de dialectul samaritean; 8. pasaje influențate de teologia și hermeneutica samariteană 1. Un alt indiciu al revizuirii textului samaritean îl constituie faptul că modificările intenționate erau introduse în text potrivit concepțiilor teologice; astfel, forma plurală Elohim este modificată uneori într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând de la constatarea că în timp ce textul masoretic prezintă o formă care s-a dezvoltat într-un dialect întâlnit în Iudeea, textul samaritean ne prezintă particularitățile dialectului din Israelul perioadei postexilice 2. Kahle a demonstrat că între textul samaritean și una dintre formele textuale presupuse de traducerea greacă, alta decât Septuaginta, există asemănări distincte 3. Kahle și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]