1,367 matches
-
volume ,"Studia Censualia Transsilvanica”" publicate de editura Staff în anii ᾽90. În acestea sunt sintetizate informații din anii 1850, 1857, 1880, 1890, 1900, 1910. Alte date despre sat apar în șematismele făcute de biserica greco-catolică. Satul Prodănești apare în șematismele diecezei de Gherla, înființată la mijlocul sec. al XIX lea. Informațiile prezentate în continuare sunt doar din cele publicate în 1894 (pag. 159), 1898 (pag. 159), 1903 (pag. 162), 1906 (pag. 161-162), 1914 (pag.203). 1850: 37 case, 37 locuințe, 174 locuitori
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
această biserică să fi fost înaintea bisericii de lemn de la 1598. De-a lungul istoriei sale, religiile predominante în Marin au fost două: ortodoxă și greco-catolică. Evoluția numărului de enoriași rezultă atât din recensămintele autorităților seculare cât și din șematismele diecezelor. În conscripția din anul 1720, Marinul nu apare înregistrat nici cu preot nici cu învățător. În decembrie 1725 apare în evidențe un preot ortodox care avea doi copii. Nu se găsesc mențiuni cu privire la anul trecerii Marinului la grecocatolicism și nici
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
de funzi care a fost transportat alături de cele 36 de clopote luate de la alte biserici din comitat. La fel s-a întâmplat și în 1917 când autoritățile maghiare au ridicat unul dintre cele două clopote de la biserica din Marin. Șematismul Diecezei Greco-Catolice de Gherla din 1867 arată că, în parohia Marin există o biserică de lemn cu hramul “Sfinții Mihail și Gavril”. Tot aici se precizează că matricolele bisericești se țin în Marin din 1824, în sat există o școală de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
Szukerek-1273, Zilkerek -1440, Șintereag -1854, Corneni -1925. Aceste denumiri le-am găsit în diferite lucrări: Coriolan Suciu „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, „Documente privind Istoria României”, V.Drăganu „Toponimie și istorie”, I.Kadar „Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca” și în Șematismele diecezei greco-catolice de Cluj-Gherla. Denumirea Corneni provine de la pădurea de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în zonă mai ales prin castelul care a fost complet renovat după anul 2000. Documentele pomenesc diferiți nobili, proprietari de pământuri, care îndeplineau diferite
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
a funcționat în castel. În anul 2004 școala s-a desființat din lipsă de elevi. Demetriu Coroianu, memorandist . A fost preot greco-catolic și a ocupat funcții în ierarhia înaltă bisericească. Informația este cuprinsă în cartea preotului greco-catolic Victor Bujor "Canonicii Diecezei gr.cat. de Gherla 1857-1937. Biografii cu un scurt istoric al înființării Episcopiei și Capitolului catedral din Gherla și 26 reproduceri fotografice, Cluj 1937".
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
greco‑catolici, din care 61,8% locuiesc în mediul urban, iar 38,2% în mediul rural. Marea majoritate a credincioșilor sunt români, dar există și 19.654 credincioși de limbă maghiară și 1.721 de limbă ucraineană. Biserica cuprinde cinci dieceze, trei vicariate, 75 de protopopiate (din care multe nu au personal încadrat), 763 de parohii și 761 preoți. În România, 0,3% din populația țării este de confesiune islamică. Cei mai mulți dintre musulmanii din România sunt sunniți. Județul românesc cu cei mai mulți
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]
-
La 25 februarie 1922, episcopul a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai 1922, cu participarea unui mare număr de preoți și laici. Programul său, anunțat cu acea ocazie, urmărea să restaureze profilul moral religios al enoriașilor din dieceză, zdruncinat de avatariile războiului și ale urmărilor sale. El era convins că acest lucru se putea face cu ajutorul „Reuniunilor religioase”, dintre care mai însemnate erau cele „Mariane”, alcătuite din femei, și „Pauliene”, compuse din bărbați. Prin grija sa s-a
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
s-a reorganizat așa-numita „Reuniune de misiuni”, precum și „Asociația de adoratori”, menite a ajuta opera de reformare a clerului, „obligat” periodic să participe la exerciții spirituale. Sub păstorirea sa, marcată de împuținarea, până aproape de „desființare”, a proprietății funciare a diecezei, s-au construit sau reparat o mulțime de biserici și case parohiale, s-a modernizat stațiunea climaterică Stâna de Vale (prin construirea, în 1925, a hotelului „Excelsior”, astăzi dispărut, dotat cu încălzire centrală, sală de proiecție cinematografică și popicărie, a
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
cu solide cunoștințe de specialitate. În fruntea corului de la Catedrala Sfântul Nicolae l-a adus pe distinsul preot-profesor și compozitor Francisc Hubic, care a introdus acolo muzica bisericească cu acompaniament de orchestră, obișnuind să organizeze concerte în diferite localități din afara diecezei. Pe 5 septembrie 1937 a sfințit biserica din Mădăraș, iar pe 8 septembrie 1937 a sfințit și biserica din Istrău și Biserica greco-catolică din Bocșa. După decesul mitropolitului Alexandru Nicolescu în 1941, episcopul Valeriu Traian Frențiu a fost mutat în
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
ale Academiei Pontificale Eclesiastice (1971-1973). A intrat în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde a primit misiunea de vicar judecătoresc al Diecezei de Lausanne, Geneva și Fribourg (1986-1991). La 15 septembrie 1991 s-a reîntors în serviciul Sfântului Scaun, activând până în 1996 ca și auditor în Secretariatul de Stat al Sfântului
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Sfântului Scaun la 4 iulie 1973. Și-a desfășurat activitatea în cadrul reprezentanțelor pontificale din Africa de Sud (1973-1976), Peru (1976-1980), Franța (1980-1983), Pakistan (1983-1984), Japonia (1984-1986). Ulterior a fost rechemat în dieceza de origine, unde a primit misiunea de vicar judecătoresc al Diecezei de Lausanne, Geneva și Fribourg (1986-1991). La 15 septembrie 1991 s-a reîntors în serviciul Sfântului Scaun, activând până în 1996 ca și auditor în Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun, în sectorul de Relații cu Statele. Din 18 mai 1992
Jean-Claude Périsset () [Corola-website/Science/299553_a_300882]
-
Bisericii Catolice, o este oricare comunitate eclesiastica organizată, care se află în comuniune deplină cu Episcopul Romei, fiind astfel parte a Bisericii Catolice. Canonul 368 explică: ""Bisericile particulare, în care și din care se constituie Biserică Catolică, sunt în general dieceze. Dacă nu se stabilește altfel, următoarele sunt considerate că echivalente ale diecezelor: prelaturile teritoriale, abațiile teritoriale, vicariatele apostolice, prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
comuniune deplină cu Episcopul Romei, fiind astfel parte a Bisericii Catolice. Canonul 368 explică: ""Bisericile particulare, în care și din care se constituie Biserică Catolică, sunt în general dieceze. Dacă nu se stabilește altfel, următoarele sunt considerate că echivalente ale diecezelor: prelaturile teritoriale, abațiile teritoriale, vicariatele apostolice, prefecturile apostolice și administrațiile apostolice permanente." "Mai pot fi considerate Biserici particulare și grupurile de Biserici locale care împărtășesc o tradiție specifică liturgica, teologica și canonica, si anume Bisericile de riț latin, care formează
Biserică particulară () [Corola-website/Science/299579_a_300908]
-
O arhidieceză este o dieceză superioară celorlalte dieceze din provincia eclesiastică, datorită dimensiunilor sale sau din rațiuni istorice. Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
O arhidieceză este o dieceză superioară celorlalte dieceze din provincia eclesiastică, datorită dimensiunilor sale sau din rațiuni istorice. Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
O arhidieceză este o dieceză superioară celorlalte dieceze din provincia eclesiastică, datorită dimensiunilor sale sau din rațiuni istorice. Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu, Arhidieceza de București este și sediul provinciei metropolitane, având sufragane diecezele de Iași, Satu-Mare, Oradea și Timișoara. O arhidieceză nu este întotdeauna sediu metropolitan. De exemplu, Arhidieceza
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
Arhidieceza este condusă de un arhiepiscop. În Biserica latină, arhidiecezele sunt de obicei și mitropolii, având dieceze sufragane. În acest caz, arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu, Arhidieceza de București este și sediul provinciei metropolitane, având sufragane diecezele de Iași, Satu-Mare, Oradea și Timișoara. O arhidieceză nu este întotdeauna sediu metropolitan. De exemplu, Arhidieceza de Alba-Iulia nu are dieceze sufragane, dar nu este parte a provinciei metropolitane de București, bucurându-se de o oarecare autonomie în sensul că
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
arhidieceza este condusă de un arhiepiscop mitropolit. De exemplu, Arhidieceza de București este și sediul provinciei metropolitane, având sufragane diecezele de Iași, Satu-Mare, Oradea și Timișoara. O arhidieceză nu este întotdeauna sediu metropolitan. De exemplu, Arhidieceza de Alba-Iulia nu are dieceze sufragane, dar nu este parte a provinciei metropolitane de București, bucurându-se de o oarecare autonomie în sensul că este răspunzătoare direct Sfântului Scaun. În tradiția Bisericilor orientale răsăritene, arhidiecezele se numesc arhieparhii, și nu sunt întotdeauna sedii metropolitane.
Arhidieceză () [Corola-website/Science/299584_a_300913]
-
a trăit timp de 24 de ani, până la sfârșitul vieții. După decesul episcopului Petru Pavel Aron, în sinodul electoral s-a clasat pe locul al doilea, cu 72 de voturi. Se gândea serios să ajungă a doua oară episcop al diecezei Făgărașului, lucru pe care îl putem afla din scrisoarea pe care i-a trimis-o arhiepiscopului de Strigoniu Francisc Barkóczy la 1 octombrie 1764, în care îi recomandă să intervină, ca dintre cei trei candidați să fie numit cel mai
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
fluviu între Candes și Tours. Acest fenomen uimitor va da naștere expresiei ˝Vara Sfântului Martin˝. Succesorul Sf. Martin este Brice, unul dintre discipolii săi. Deși minunile lui Martin de Tours erau deja cunoscute încă din timpul vieții sale, dincolo de frontierele diecezei, deși el predica Evanghelia prin sate și cu toate că Sulpiciu Sever îl consideră egal cu apostolii, el nu pare să-și fi organizat activitatea. La scurt timp după moarte, pe locul unde a fost înmormântat, a apărut un mic paraclis, care
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
fost hărăzit un sfânt francez, întemeietorii orașului au luat-o de la capăt, dar sorții l-au reconfirmat pe Sf. Martin. Actualmente, catedrala din Buenos Aires adăpostește, unul lângă altul, trei "San Martin": În anii 1920, la inițiativa canonicului Rutard, preot al diecezei de Tours, a fost creat un cămin-seminar, instalat într-o clădire lipită spre est de Bazilica Sf. Martin, pe strada Baleschoux, nr. 3. Tinerii formați de canonicul Rutard și echipa sa, "Micii clerici ai Sf. Martin", proveneau din dieceze franceze
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
al diecezei de Tours, a fost creat un cămin-seminar, instalat într-o clădire lipită spre est de Bazilica Sf. Martin, pe strada Baleschoux, nr. 3. Tinerii formați de canonicul Rutard și echipa sa, "Micii clerici ai Sf. Martin", proveneau din dieceze franceze "bogate" vocațional (în principal din centrul și vestul țării), atât din mediul sătesc, cât și din cel urban. Elevii, inițial instruiți la fața locului, își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
își urmau apoi studiile în colegiile și liceele din împrejurimi. Asigurând un serviciu religios zilnic și duminical la Bazilica Sf. Martin, practicând cântul gregorian cultivat la Bazilică, Micii Clerici, după ce absolveau Marele Seminar Diecezan, erau primiți în rândul clericilor din dieceza Tours. Susținută de generozitatea locuitorilor din Tours, această instituție era administrată ca o mare familie primitoare. O pedagogie dee familie îi educa acolo pe tineri, dezvoltându-le simțul responsabilității, bazat pe încrederea reciprocă și se traducea adesea printr-o formă
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
care îl "punea la punct" pe eventualul contravenient. Acest gen de disciplină colectivă și individuală, un fel de contract de stil de viață, nu de puține ori i-a uimit pe vizitatori. Instituția a format aproximativ 100 de preoți pentru dieceza Tours. "Micii Clerici ai Sf. Martin", "scumpa casă" pentru cei mai în vârstă, și-a încetat existența în anul 1970. Sfântul Martin din Tours este de asemenea ocrotitorul parohiei Saint-Martin-de-Rivière-au-Renard în Gaspésie, din provincia Quebec (Canada) și al bisericilor din
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
1997 și înscăunată ca episcop de Lund. Pe 27 octombrie 2005, sinodul general a hotărît binecuvântarea bisericească a cuplurilor de același sex, precum și admiterea la hirotonie a acestora. Episcop de Stockholm este o lesbiană. Biserica Suedeză este împărțită în 13 dieceze (episcopii):
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]