1,082 matches
-
în accepția conceptului german de "Weltanschauung"; din perspectiva științelor comunicării, concepția despre lume este una dintre "lentilele" prin care oamenii văd realitatea și restul lumii. Psihologii A. Gilgen și J. Cho (apud Ishii, Klopf, Cooke, 2003) consideră că există o dihotomie între concepția despre lume a culturilor estice și vestice, ce se evidențiază prin următoarele diferențe: * în culturile estice: oamenii sunt una cu natura și o percep ca un tot fizic și spiritual; mintea și trupul sunt un întreg; oamenii trebuie
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin Polonia, unde Pilsudski simboliza modelul națiunii abstracte, ca la francezi, iar Dmowski pe cel al comunității etnico-culturale. Ce este interesant este că această dihotomie reapare după 1989, chiar în sînul fostelor partide comuniste care, în funcție de țară, se situează pe poziții liberale și occidentaliste, ca în Ungaria sau Polonia, sau pe poziția particularismului național ca în Bulgaria, România și Rusia. Se înțelege că acestă configurație
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
verticală", care-și are rădăcinile în etnie și în cultură hotărînd cu anticipație apartenența individului la o comunitate națională precisă; cealaltă, "orizontală"203, care, conform viziunii lu Renan, delimitează spațiul unui Stat creat prin libera alegere a individului uman. Această dihotomie a fost ulterior folosită, în mod abuziv, în sensul de a argumenta clivajul ideologic între dreapta și stînga. Mai mult decît atît, la un moment dat a devenit un soi de criteriu conform căruia se putea distinge o națiune bună
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1840. O regăsim apoi la Tönnies în de-ceniul 1880-1890, sub aspectul unei opoziții dintre comunitate (Gemeinschaft), născută dintr-o voință naturală (Wesenwille), și societate (Gesellschaft), percepută ca produsul artificial al unei voințe raționale exterioare (Kürwille). Și în Franța transpare această dihotomie, prin Émile Durkheim care distinge solidaritatea mecanică a societăților de tip comunitar, de solidaritatea organică a societăților industriale, cu mai mare diferențiere socială. Numai termenii sînt alții sau poate numai gradul de prejudecată împotriva societății. Fără îndoială aceeași poziție, ceva
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru a șterge pata ipocriziei intelectuale, pată stăruitoare dacă ne referim, printre altele la această Conferință?” (p. 149). În ceea ce privește critica făcută unor scriitori din România, la o primă vedere s-ar putea spune că Monica Lovinescu cade uneori În capcana dihotomiei Între scriitorii „buni” și cei „răi”. Însă o citire mai atentă poate surprinde nuanțele precizate cu mare claritate În gradul diferit de implicare și colaborare a scriitorilor cu regimul, precum și evoluțiile În timp a atitudinii acestora, niciodată o anumită personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o notă bună și În numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul că autorul Încă nu putea fi pe acea vreme luminat de estetica partidului comunist” (p. 88). Dihotomia dintre colaboratorii fideli ai regimului și cei care prin talent și atitudine se plasează deasupra este vizibilă și sesizată de Monica Lovinescu și În cazul altor domenii culturale cum ar fi sculptura, fiind menționat George Apostu, care face că „tînăra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Genomurile a aproximativ 100 tipuri HPV au fost izolate și complet secvențiate, iar observații indirecte (adesea obținute prin PCR) susțin existența și a altor tipuri sau variante HPV. Papilomavirusurile umane și animale infectează epiteliul bazal al dermului sau mucoaselor, de unde dihotomia: a) HPV cutanate și b) HPV mucoase. Cele cutanate sunt epidermotropice (dau leziuni mai ales plantare sau palmare), cele mucoase afectează mucoasele ano-genitală, orală, faringo-laringiană și a tractului respirator superior (D'Souza G și colab., 2004). HPV mucoase determină adesea
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
Genomurile a aproximativ 100 tipuri HPV au fost izolate și complet secvențiate, iar observații indirecte (adesea obținute prin PCR) susțin existența și a altor tipuri sau variante HPV. Papilomavirusurile umane și animale infectează epiteliul bazal al dermului sau mucoaselor, de unde dihotomia: a) HPV cutanate și b) HPV mucoase. Cele cutanate sunt epidermotropice (dau leziuni mai ales plantare sau palmare), cele mucoase afectează mucoasele ano-genitală, orală, faringo-laringiană și a tractului respirator superior (D'Souza G și colab., 2004). HPV mucoase determină adesea
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
intră în volumul postum Cântecele mele (1980). Raliat tradiționalismului gândirist, B. a văzut în autohtonism un criteriu al valorii literare, recomandând „evadarea în autohton”, în acele straturi arhaice ce s-au întruchipat și se relevă prin miturile populare. Prizonier al dihotomiilor simpliste, reducea, însă, complexitatea sufletului colectiv la „structura” lui creștină și la un energetism căruia balada Iovan Iorgovan, adevărat „mit dacic al stăpânirii de sine”, i-ar fi dat expresie deplină (Însemnări despre poezie, Lumina ce nu se stinge, Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
filosofic adăugând un kaì: ho theòs tÄÎn pneumátÄn kaì pásQs sarkós - totalitatea este astfel exprimată de cele două forme de existență: spirituală și materială. De aici și traducerile românești: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS). Dihotomia aceasta e însă străină Bibliei, fiind tributara mentalității eleniste. 3.1.8.4. MQmit ó mehayye: „omoară și învie” (SC); „omoară și face viu” (Blaj); „ucide și ștot Elț învie” (BVA); „aduce moartea și dă viață” (G-R); „omoară și învie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Îi conferă un sens (L.V. Thomas, 1991, p. 381). „Mitul, privit ca o declarație prin cuvinte, spune același lucru ca și ritualul, privit ca o declarație prin acțiune” (E. Leach, apud G.S. Kirk, 1970, p. 23). În prelungirea acestei dihotomii, Claude Lévi-Strauss (1973, p. 84) traduce acțiunea rituală prin prelimbaj și gândirea din mit prin metalimbaj: Valoarea de semnificare a ritualului pare a fi fixată În instrumente și gesturi: este un prelimbaj. În schimb, mitul se manifestă ca un metalimbal
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existente) și riturile de transformare (care marchează străpungerea barierelor și trecerea de la o formă de structurare a vieții sau societății la alta nouă). R. Da Matta (1977, pp. 260-261) dezvoltă o distincție propusă de antropologul englez M. Gluckman și acentuează dihotomia dintre riturile de Întărire (atrag atenția asupra regulilor care guvernează organizarea socială, le confirmă simbolic, marchează granițele dintre diferitele categorii sociale) și riturile de inversiune (generează amestecarea rolurilor și categoriilor sociale). Riturile politice ar fi un exemplu pentru prima categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de deochiat” În a doua; b) scopul: magia albă, care urmărește obiective pozitive, fără a face rău nimănui, și magia neagră, pentru care atingerea scopului este sinonimă cu afectarea unui individ sau grup. Această distincție acoperă În mare parte o dihotomie exprimată În antropologia anglofonă prin opoziția dintre sorcery (vrăjitoria cu scopuri În general pozitive) și witchcraft (vrăjitoria demonică). Pentru Ph. Stevens Jr (1996, vol. III, p. 724), acțiunile magice se Împart În: magia bună, vrăjitoria, binecuvântarea și blestemarea, tabuurile, divinația
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc 115. Motivată astfel prin diferențele sesizabile la nivelul receptării literare ulterioare, distincția propusă poate fi dezvoltată imaginând o grilă a dihotomiilor care acoperă mai toate aspectele lingvistice. Scrupulozitatea conștiinței artistice, datorată impecabilei însușiri a "gramaticii și a retoricii"116, ne îndreptățește să vedem în stilul caragialian un veritabil model căruia autorul Scrisorii pierdute pare că îi contrapune deliberat un antimodel, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul și exaltarea/ caricaturalul etc."4 În privința existenței unui manifest literar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe care teologul nostru o întreprinde, termenul de natură (nasci-natum) înseamnă „ceea ce a fost dat la naștere, și se referă la principiul dinamic care dirijează dezvoltarea a ceea ce este înnăscut”. Această precizare îi oferă moralistului german posibilitatea de a realiza dihotomia dintre ceea ce este „natural”, adică „ceea ce îl privește în mod necesar pe om” și ceea ce este „supranatural”, adică ceea ce „Dumnezeu ne oferă în mod gratuit”. În reflecția sa avertizează faptul că teologia morală, atunci când vorbește de natură, resimte influența atât
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Ioan Paul al II-lea, există patru cauze care stau la baza conspirației împotriva vieții: secularizarea culturii care, odată cu pierderea sensului lui Dumnezeu, a produs și pierderea sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sera, de luni 21 aprilie 2008, în care se relatează că sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în vizita sa în Statele Unite, a atras atenția asupra diviziunii care există între credință și politică, pe care el o numește „falsă dihotomie”, îndemnându-i cu această ocazie pe creștinii americani să depășească orice separare între credință și viață, opunându-se falselor evanghelii ale libertății și fericirii. Viața noastră spirituală este deja o manifestare a credinței în persoana lui Isus și a legăturii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
întreaga sală este utilizată ca o piață concretă: "Cina cea de Taină" a lui Faust în refectoriul mânăstirii, în care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de cercetări potrivită. Esențialul constă în a găsi relația spectator/actor potrivită fiecărui tip de spectacol și de a încarna decizia în aranjamente fizice." 3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lumii clasice, dar și pentru că aici trebuie căutate antecedentele și premisele tradiției ebraice și creștine. 2. EPOCA BRONZULUITC "2. EPOCA BRONZULUI" 1. Eblatc "1. Ebla" Încă din epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot mai mare și concentrarea urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare a muncii, coordonate de un centru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra valorilor sale morale. O persoană empatică are un set special de preferințe care coincid cu cele ale individului decisiv într-o alegere între două stări x variante . Nu există nici o partiționare a preferințelor pe baza unui criteriu etic, nici o dihotomie între valori și preferințe nu poate fi observată”. [Breyer și Gigliotti, 1980, p. 62] 3.5. Restricția Breyer Autorul propune patru restricționări ale domeniului universal. Prima se bazează pe conceptul de preferințe separabile și vizează rezolvarea paradoxului Gibbard. Acestea sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere ori s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. „Hermeneutica“, de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor „științelor spiritului“ și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării „libere“, își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
condamna credința ca fiind deșartă. Urmează examinarea răspunsurilor la chestionarele lui B.P. Hasdeu, a studiilor lui S. Fl. Marian și Tudor Pamfile. H. tratează chestiunea de pe poziția etnologului interesat de reprezentările mitologice ale strigoilor vii și ale celor morți (acestei dihotomii îi alătură o alta, propusă de Marianne Mesnil: „strigoiul predestinat” și „strigoiul din întâmplare”), de sistemele rituale tradiționale, de riturile prefunerare, de complexul mitologic al strigoiului ca „parte integrantă a epicii fantastice tradiționale”, dând o clasificare a principalelor subiecte narative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
extrinsece operei literare și prin aceea că disprețuiește orice încercare de a vedea dincolo de ele. Judecata de valoare, judecata de gust, entuziasmul sunt lăsate 'la discreția cititorului ca o abatere inevitabilă, deși deplorabilă, de la austeritatea cercetării sistematice serioase. Dar această dihotomie între "cercetarea sistematică" și "judecata de valoare" exclude complet adevăratul studiu al literaturii, studiu în același timp "literar" și "sistematic". Problema care se pune este cum să fie abordată în mod național arta și, în special, arta literară. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de obligația de a examina opera în totalitatea ei. "Conținut" și "formă" sunt termeni folosiți în sensuri mult prea diferite pentru ca, prin simplă juxtapunere, să poată îi folositori; de fapt, chiar și după o definire atentă, ei duc la o dihotomie prea simplă a operei literare. O analiză modernă a operei literare trebuie să pornească de la probleme mai complexe: de la modul ei de existență, de la sistemul ei de stratificare. *9 54 <titlu> 3. Funcția literaturii În orice studiu coerent, natura și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]