3,502 matches
-
numai la singular, absolutizează noțional o trăsătură intelectuală de sens negativ, ‘lipsă de inteligență’: „Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,/Privind în urmă prostia imobilă.” (M. Eminescu, IV, p. 333) Substantive continue și substantive discontinuetc "Substantive continue [i substantive discontinue" În interpretarea realității extralingvistice, în planul limbii, substantivele denumesc clase de obiecte: casă, fată, floare etc. iar, în planul vorbirii, obiecte izolate, considerate din perspectiva claselor de obiecte și reprezentând aceste clase: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate componentele lumii extralingvistice se caracterizează prin posibilitatea detașării unui (unor) obiect(e) singular(e) de clasa din care fac parte. Această deosebire extralingvistică, ținând de raportul obiect-clasă de obiecte, stă la originea distincției lingvistice substantive discontinue-substantive continue 3. Substantivele discontinue denumesc „obiecte” „finite”, detașabile din mulțimea nedeterminată de obiecte de același fel, care este clasa pe care o pot reprezenta ca atare în interiorul raportului semantic, întrucât raportul extralingvistic obiect-clasă de obiecte este un raport de multiplicare: basm, băiat, biserică, ceas
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un raport de identitate și nu de multiplicare. Substantivele continue denumesc substanța, materia ca atare, în sine: apă, făină, brânză, unt, lapte, aur, aer, sare etc. sau concepte: adevăr, credință, libertate etc. Substantivele continue prezintă unele deosebiri morfologice față de cele discontinue: a. Nu cunosc paradigma completă a categoriei determinării; nu sunt compatibile cu determinarea prin articol nedefinit; sintagme precum: un lapte, o brânză, o libertate nu sunt posibile decât dacă articolul nedefinit dezvoltă anumite valori stilistice: „Am găsit o brânză!...” (= Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă articolul nedefinit dezvoltă anumite valori stilistice: „Am găsit o brânză!...” (= Am găsit brânză de foarte bună calitate sau foarte proaspătă.) b. Nu cunosc opoziția singular-plural; întrebuințarea la plural a acestor substantive reflectă schimbarea statutului lor semantic: substantivele devin substantive discontinue, cu sensuri lexicale diferite de substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care dezvoltă opoziția singular vs plural, când denumește, metonimic, canalul de trecere a fumului dintr-o sobă spre horn: „sobe cu un fum/sobe cu două fumuri”. Arhinumărultc "Arhinum\rul" Substantivele defective de număr care se caracterizează prin trăsătura semantică ‘discontinuu’ se înscriu în ceea ce s-ar putea numi arhinumăr. Prin întrebuințarea cea mai frecventă, ele intră în seria substantivelor singularia tantum: ceapă, pâine, sfeclă etc. sau în seria substantivelor pluralia tantum: cartofi, struguri etc., dar pot fi actualizate în interiorul opoziției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumnea-lor. La persoana a II-a, forma rămâne aceeași: dumneavoastră. În stilul solemn, opoziția de număr se realizează la nivelul ambilor constituenți: domnia-ta, domnia-voastră/domniile voastre, domnia-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și) prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele pe care le substituie, cel mai adesea anaforic. MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINALTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI ORDINAL" Sub aspect morfologic, pronumele ordinal se distinge de pronumele de cuantificare, de la care se formează, prin structură și prin modul de desfășurare a flexiunii. Morfemul discontinuu al derivării de la pronumele de cuantificare, variabil în funcție de gen, se constituie în morfem distinctiv al subclasei pronumelui ordinal: al...le(a)/a...a: al patrulea/a patra Rămâne în afara acestei structuri, pronumele ordinal corespunzând pronumelui de cuantificare numerică de singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin alte mijloace, prin adjective demonstrative, de exemplu, iar pronumele ordinal este întrebuințat adjectival: acest prim pas, acea primă zi, acești ultimi ani. Genultc "Genul" Categoria genului se desfășoară între termenii masculin-feminin. Opoziția este marcată la nivelul morfemului discontinuu al subclasei și, când se caracterizează prin determinare definită, la nivelul morfemului determinării: Masculin: al...le (a): al doilea cel de-al...le(a): cel de al doilea Feminin: a...(a): a doua cea de a...(a): cea de a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un sufix de imperfect, de exemplu: (eu) cânta-m sau de mai mult ca perfect: (eu) cântase-m. Dar relația de interdependență nu se stabilește numai în interiorul flectivului, solidar unit (fonetic și semantic) cu rădăcina, ci funcționează și în structuri discontinue, când se dezvăluie mai complexă. Așa, de exemplu, dezinența -e funcționează ca marcă a persoanei a III-a indicativ prezent (pentru anumite categorii de verbe): (el) merg-e, vin-e, citeșt-e etc. În relație, discontinuă, însă, cu conjuncția-morfem să, aceeași dezinență, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu rădăcina, ci funcționează și în structuri discontinue, când se dezvăluie mai complexă. Așa, de exemplu, dezinența -e funcționează ca marcă a persoanei a III-a indicativ prezent (pentru anumite categorii de verbe): (el) merg-e, vin-e, citeșt-e etc. În relație, discontinuă, însă, cu conjuncția-morfem să, aceeași dezinență, la alte categorii de verbe mai ales, dar și la aceleași verbe, în anumite condiții fonetice (apropi-e), exprimă același sens de persoană și număr, dar pentru conjunctiv: să coboar-e, cânt-e, lucrez-e, apropi-e etc. Dezinența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
călător + ea+m = călătoream (imperfect) călător + i+i = călătorii (perf. simplu) călător + ise+m = călătorisem (m.m.c.p) R + Flectiv = R+Flectiv Temele libere dezvoltă în structuri analitice sintagmele finite ale timpurilor compuse prin intrarea în relații, în mod frecvent discontinue, cu morfeme libere - verbe auxiliare. În structurile analitice ale timpurilor și modurilor verbale și ale diatezei pasive în ansamblu, flectivul caracterizat printr-un grad maxim de complexitate funcționează lingvistic la doua nivele, din care unul îl înglobează pe celălalt. La
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânt + at. Sintagma perfectului compus-indicativ, de exemplu, se caracterizează printr-o organizare și funcționare pe aceste două nivele: 1. auxiliarul a avea (morfem liber) + tema de participiu am + cântat / ai + cântat 2. verbul auxiliar este prima componentă a unui morfem discontinuu care mai cuprinde și o a doua componentă - morfemul temei de participiu: Auxiliar (morfem liber) + Rădăcină + Flectiv tematic (morfem conjunct) a-m - cânt - at a-i - cânt - at Sintagma prezentului prezumtiv: 1. Auxiliarul va fi + tema de gerunziu (voi fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de timp - auxiliarul am (a avea), pentru indicativ perfect (compus), auxiliarul fi (a fi) pentru optativ-perfect și conjunctiv-perfect. Dar opoziția modală - în planul expresiei - se realizează - mediat - și din perspectiva dezinențelor. Așa, de exemplu, dezinența -E, componentă a unui morfem discontinuu (să...e), în forma de conjunctiv prezent: să cânt-e, opusă dezinenței de indicativ prezent-| (la persoana a III-a singular), dezvăluie o opoziție internă de mod: conjunctiv/indicativ, ceea ce face oarecum de prisos opoziția -Ø (pentru indicativ)/să (pentru conjunctiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin dezinențe: dezinența -ă, la indicativ - cântă, dezinența -e, la conjunctiv - să cânte, dezinența -e, la indicativ - ninge, dezinența -ă, la conjunctiv - să ningă. Prin aceasta, cele două variante temporal-modale pot fi interpretate ca dinstingându-se, în planul expresiei, prin morfemele discontinue: prezent indicativ prezent conjunctiv Ø... ă/e să... e/ă Ø cânt-ă vs să cânt-e Ø ning-e să ning-ă Perfectul (compus) indicativ se opune perfectului conjunctiv, optativ și prezumtiv prin auxiliarul de timp: a avea, la indicativ (am, ai etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cântat), a fi, la celelalte moduri (să fi etc. cântat; aș fi etc. cântat; va fi etc. cântat). Din aceeași perspectivă, a structurii globale a formelor, distincția între variantele temporal-modale intrate în opoziție se realizează, în planul expresiei, prin morfeme discontinue: perfectul (compus) indicativ perfect am, ai etc. (a)t(s) să fi, să fi etc. (a)t(s) - conjunctiv aș fi, ar fi etc. (a)t(s) - optativ voi fi, va fi etc. -(a)t(s) - prezumtiv am, ai cânt-at
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scri-s Viitorul I indicativ se opune potențial-optativului prezent prin auxiliarele de timp-mod; la indicativ: voi, vei, va etc. cânta, la potențial-optativ: aș/ai, ar etc. cânta. Auxiliarele se cuprind, ca și la celelalte opoziții temporal-modale, în structura unor morfeme discontinue: viitorul I indicativ potențial-optativ prezent voi, vei etc.... -a (ea, e, i, î) aș, ai etc.... -a (ea, e, i, î) voi, vei etc. cânta aș, ai etc. cânt-a ved-ea ved-ea Viitorul II indicativ se opune - ca timp al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi, vei, va fi etc. pentru indicativ, să fi pentru conjunctiv, aș, ai, ar fi etc., pentru potențial-optativ: voi fi cântat/să fi cântat/aș fi cântat etc., voi, vei fi cântat etc., pentru prezumtiv. Auxiliarele se înscriu în morfeme discontinue: Viitorul anterior Conjunctiv, optativ, prezumtiv perfect voi, vei fi etc.... (a)t(s) să fi.... (a)t(s) aș fi, ai fi etc.... (a)t(s) voi fi, vei fi etc.... (a)t(s) voi fi cânt-at să fi cânt-at
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substitut al obiectului posedat, identitatea specifică de pronume: ai mei etc. Absența articolului posesiv, determinată de exprimarea substantivală a „obiectului” raportului de posesie, caracterizează întrebuințarea adjectivală a pronumelui: prietenii mei. În sintagma pronumelui (numeralului) ordinal, al face parte din morfemul discontinuu al...le (a), variabil în funcție de gen: a...a, prin care s-a format pronumele ordinal de la pronumele de cuantificare (numeralul cardinal) și care-i este marcă distinctivă: al trei-lea - a trei-a MORFEM GRAMATICALTC "MORFEM GRAMATICAL" 1. Articolele hotărât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologice” și structurarea enunțului. Prepozițiile limbii române prezintă trei tipuri structurale: • simple: de, la, pentru, cu, datorită, grație etc. • compuse; constituite din două (trei) prepoziții simple: de la, de către, fără de, până la etc. O variantă a prepozițiilor compuse o reprezintă prepozițiile binare, discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făcut cafea cu lapte. A mâncat brânză cu smântână. A scris cu var. vs A scris cu stiloul. Unele din aceste substantive pot, însă, realiza și opoziția categorială nedeterminare-determinare absolută: A scris cu var./ S-a jucat cu varul. Substantivele discontinue (trenul, stiloul etc.), precedate de prepoziția cu, pot rămâne nearticulate sau pot primi articol nehotărât, dacă, în plan semantic, realizează diferite grade ale „determinării” prin alte determinări sintactice: Ioana a plecat cu același (acest) tren. Ioana a plecat cu trenul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să) și locuțiunea conjuncțională pentru ca să: „Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea specifică a circumstanțialei de finalitate conjuncția ca să (în structură continuă; în structură discontinuă poate interveni și în realizarea propozițională a altor funcții sintactice): „Ca să schimbăm acum, întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.” (T. Arghezi, 5) și locuțiunea pentru ca să: „Vine Mișu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat...” (I.L. Caragiale, II, 192) Observații: Când termenii relației de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de coordonare și odată cu aceștia, cei doi membri ai locuțiunii conjuncționale discontinue nu numai... ci și sunt inversați, conjuncția ci nu mai intervine: „Parcă te-ai teme și de altceva nu numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ne cere nu să înțelegem istoria ci s-o îndurăm.” (O. Paler, Viața..., 50) I se adaugă conjuncțiile și, iar, numai cu forma negativă a termenului al doilea al relației: Mihai a susținut această idee, și nu Petre. și conjuncția discontinuă nu atât... cât: Nu atât Mihai a susținut ideea cât Petre. Întemeierea relației de coordonare opozitivă pe opoziția afirmativ-negativ determină exprimarea ei foarte frecventă prin parataxă, concomitent cu o intonație specifică. În aceste enunțuri, formă negativă primește, cel mai adesea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
naturale și artificiale, precum și a studiilor asupra energiei atomice, este posibilă și descompunerea elementelor chimice în componente mai simple. 1.1.1.2. Electronul, nucleul atomic, neutron, izotopia În anul 1874, G.J.Stoney a emis ipoteza că electricitatea de natură discontinuă apare în unități discrete și că acestea sunt asociate cu atomii care sunt purtătorii unor sarcini egale și de semn contrar. El a sugerat numele de electron pentru unitatea postulată de electricitate. În anul 1897 J.J.Thomson, în urma unor experiențe
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]