1,128 matches
-
ușor despre abuzul căruia îi cad victime, fie pentru că nu au cuvinte, fie că le este rușine sau că sunt amenințați de agresor pentru a păstra secretul. Chiar dacă îndrăznesc să o facă, ei sunt în general întâmpinați cu neîncredere și discreditați de către ceilalți adulți. Dacă în general, a cere copilului să păstreze în secret situațiile în care s-a simțit în disconfort este în detrimentul copilului, secretele legate de abuzul sexual sunt devastatoare pentru copil. Un alt aspect de reținut este că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deși există o legislație specifică pentru femeie și alta pentru protecția copilului, „observăm nu atât eroarea legii, ci mai ales aplicarea ei eronată [”] numeroase studii [”] arată cum la tribunale prea adesea dovezile asupra violenței domestice nu sunt crezute și este discreditată seriozitatea lor. Prea adesea judecătorii 1. La capitolul privind violența domestică au fost prezentate idei de bază ale raportului. ignoră substanța legii deodată cu probele. Prea adesea hotărârile lor lovesc în femeile sau copiii care vin în fața curții prezentând cazuri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
că și respectul minim pentru viețile și interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod moral, deoarece f]r] ele nici o societate nu ar fi posibil]. Cum își poate dori Marx s] discrediteze aceste percepții său s] cread] c] materialismul istoric le-a discreditat? În plus, dac] toate mișc]rile de clas] au nevoie de moral], atunci aparent și clasa muncitoare are nevoie de ea. Cum poate Marx s] priveze proletariatul de o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin unui posibil cod moral, deoarece f]r] ele nici o societate nu ar fi posibil]. Cum își poate dori Marx s] discrediteze aceste percepții său s] cread] c] materialismul istoric le-a discreditat? În plus, dac] toate mișc]rile de clas] au nevoie de moral], atunci aparent și clasa muncitoare are nevoie de ea. Cum poate Marx s] priveze proletariatul de o arm] important] în lupta de clas]? Totuși, că s] respingi morală
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu mai trebuie să se dea în spectacol. Nici nu i-ar mai sta bine s-o facă, așa cum o făcuseră predecesorii săi într-o lume încă romantică. A te da, azi, în spectacol înseamnă pur și simplu a te discredita profesional. Lași această "servitute" curatorului, categorie de gust care, profesional, doar ea poate decide notorietatea. Și poate ostoi puseele egolatre. Internetul concură, și el, la civilizarea creatorului contemporan. În sensul unei afirmări cît mai discrete, mai de bun simț/de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne reamintim că OSC-urile se află adesea În conflict cu guvernul din cauza politicii oficiale. Guvernele, la rândul lor, privesc de multe ori OSC-urile ca pe o amenințare la propria autoritate, cautând să le submineze credibilitatea și să le discrediteze legitimitatea. Nu este surprinzător deci că Uniunea Europeană nu a Întâmpinat Întotdeauna cu brațele deschise participarea celui de-al treilea sector. Combinația dintre presiunea publică neîntreruptă și mobilizarea suportului popular pentru agendele lor a fost cea care a forțat recunoașterea din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
contraargumente și contraprobe decisive. Criticile care se acumulează în comunitatea științifică, certitudinile și îndoielile, argumentele pro și contra fac o teorie sau o tehnică de acțiune să primească suport colectiv, fapt care îi conferă o anumită credibilitate sau, dimpotrivă, o discreditează. În locul testării directe și individuale, în sociologie se practică mai degrabă o testare colectivă și difuză. Existența unei comunități științifice active reprezintă deci nu doar o garanție a dezvoltării științei, ci, totodată, și o modalitate specifică de testare, de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui Sirota : perversul psihosocial) nu e interesat de realitate sau de adevăr, pentru el importante sunt confruntarea, amenințarea, dislocarea. El invocă interese superioare, valori, inovații, faptul că e purtătorul de cuvânt al unei autorități, În realitate Însă paravane pentru a discredita. El e specialist În deturnări, se ascunde după cuvinte mari, idealuri, proiecte pentru a da mai mare greutate negării altuia. Orice Altul nu e util decât ca instrument, complice, aliat În organizarea terorii. Violența sa distructivă este, bineînțeles, minimalizată sau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de experimentare și ameliorare cotidiană. H.-R. Patapievici menționa, de pildă, faptul că în societatea românească nu există încă o cultură a diferendului : disputele publice, fie ele politice și chiar intelectuale, se reduc cel mai adesea la încercarea de a discredita în bloc poziția diferită. Mentalitatea comună nu asumă încă regulile prin care o dezbatere devine cercetare împreună a unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Mexico, cu un nivel de încredere care depășea 80% (Murphy 2006). În ciuda unui scandal de corupție în care a fost implicat șeful său de campanie și o încercare fără succes, din partea guvernului PAN, condus de Vincente Fox, de a-l discredita, campania a început cu López Obrador în fruntea sondajelor. În mintea sa, era deja câștigător. Pe vremea când era primar, el a depus eforturi consistente pentru a construi o alianță între clase, amestecând retorica populistă și programele destinate săracilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populiștii câștigă mandatul într-un context de amplă dezaprobare a status quo-ului de către societate, opinia publică îl favorizează, în general, pe președinte - adesea într-o proporție covârșitoare 2. În același timp, partidele "tradiționale" care au condus opoziția tind să fie discreditate și să nu aibă sprijin popular. Mai mult, opoziția are tendința de a suferi de pe urma slabei organizări. Victoriile populiste survin aproape invariabil într-un context cu sisteme de partid firave sau decadente. Succesul electoral al unei persoane din afara sistemului adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
clar o cifră umflată. O estimare realistă bazată pe candidaturile la alegerile locale din 1994 ar sugera o cifră de 5000-10.000 de membri. 10 Socităților comuniste le-a lipsit o structură convențională de clasă. Conceptul de clasă a fost discreditat de accentul pus pe democratizare și pe transformare socială. Mai mult, după 1989, structura socială a devenit mult mai mobilă, de aici rezultând o tranziție politică care deja era foarte dinamică și trans-clasă. 11 Partidul Muncitorilor (DS) are un bazin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mânie Comportamente Semnificație personală Pasivitate „Au dreptate: sunt incapabilă Consum mare de alcool nu știu nimic, sunt inutilă nu valorez nimic”. Anturaj Cogniții Părinți - surori: „Dacă ea ar muri, nu-i acordă încredere, aș fi liniștită” au tendința să o discrediteze, „Am să mă cert cu ea” caută să-i protejeze copiii. Imagerie Nici una Tabel 1. Diacronia Soniei Elemente structurale posibile - Genetice: alcoolo-dependență a bunicilor. - Personale: nici una. Factori istorici de menținere posibilă - Relații cu familia sa apropiată: părinți și soră care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
La Vingt-cinquème heure, la editura Plon din Paris. Deși cartea a Înregistrat un succes imediat, Virgil Ierunca a pornit o campanie Împotriva autorului, denunțîndu-l ca fiind fost agent al Gestapo-ului la București. În cele din urmă, Gheorghiu a fost discreditat ca o persoană care a colaborat pe rînd cu fasciștii și cu comuniștii din România. Totuși, cartea, pe baza căreia a fost realizat și un film la Hollywood, a continuat să fie apreciată pozitiv pînă astăzi; vezi critica făcută de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta, apariția publică a discursurilor este controlată de factorii de intervenție (autoritățile social-politice), iar posibilitățile unor discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate de mecanismele producerii culturii scrise și ale distribuției
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
existat în realitate, nu ar fi fost menționat. Dacă Pilat n-ar fi eliberat niciodată prizonieri cu ocazia Paștelui, mărturia evangheliștilor ar fi fost foarte ușor de dat în vileag și ar fi constituit un obstacol sau chiar ar fi discreditat complet Biserica de la începuturi. Faptul că trei evangheliști au preluat povestirea (și al patrulea evanghelist probabil a reluat-o independent de evangheliile sinoptice) demonstrează că povestirea aceasta nu conținea nimic care să-i facă să se simtă în încurcătură pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
diferite: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46); „S-a săvârșit” (In 19,30). Cuvintele lui Isus, care aparent îi tăgăduiesc credința și identitatea, puteau fi foarte bine întoarse împotrivă-i de cei care căutau să-l discrediteze și, totodată, puteau fi eludate de cei care-l urmaseră. Încă o dată, dacă nu ar fi fost adevărate din punct de vedere istoric, aceste cuvinte ar fi prea scandaloase pentru a fi înregistrate. În timp ce se află atârnat pe cruce, spectatorii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o carte numită Vătraiul lui Wittgenstein (Londra, Faber, 2001), în care au dezbătut în detaliu acest incident. Ipoteza lor vizavi de ceea s-a întâmplat în realitate se potrivește mai mult sau mai puțin de povestirile existente. Ei demontează și discreditează însăși relatarea lui Popper, afirmând că acesta avea tot interesul să povestească evenimentul ca pe o victorie asupra lui Wittgenstein, ceea ce, probabil, nu se întâmplase în realitate. Părerile erau diferite, dar trebuie să observăm că toți sunt de acord că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
termeni sunt nobilul și trivialul, cu evidenta desconsiderare a comediei, caracterizată prin vulgaritatea subiectului și a stilului. În Evul mediu se propagă râsul carnavalesc, formă de defulare populară favorizând un comic esențialmente parodic. Clasicismul și Contra-Reforma încearcă din nou să discrediteze și să țină comedia sub control, iar tensiunile și conflictele din veacurile al XVI-lea și al XVII-lea aduc în prim plan comicul satiric. Umorul și ironia vor fi revalorificate și chiar ridicate la rang de filosofie de către romantici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și ignoranți cari spun că romanurile lui istorice și sociali sunt niște nefericite traducțiuni, schiloade plagiaturi?! Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze; au spus că este ieșit din sărite, că-i lipsește ceva, că pare a fi capiu; și toate astea, pentru ce? Pentru că umblă cu gâtul cam stâmb și privește cu ochii jumătate închiși, clipindu-i cam prea des. Ce calomnii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să insufle modernitate unei societăți reticente la schimbare. Așa cum competența și atitudinea prospectivă asigurau experților centrali superioritate asupra reprezentării parlamentare, reprezentarea forțelor vii în organismele consultative trebuia să genereze o reprezentare de calitate superioară în plan politic local, în locul uneia discreditate din cauza arhaismului său. Acest dispozitiv, a cărui oportunitate strategică era aceea de a furniza un mijloc de a repune în discuție comportamentele depășite ale funcționarilor locali, cerea regândirea rolului elitelor și determinarea formării uneia noi. "Cu cât tehnocrația își face
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la reglementările unui urbanism abscons"344. La nivel operațional, proiectul urban apare ca o alternativă credibilă la funcționalismul urban discreditat de criza periferiilor. Spre deosebire de acel model pseudoștiințific, proiectul se prezintă ca o alegere politică. De asemenea, el constituie un remediu la "urbanismul liberal caracterizat, în anii 1980, de reînnoirea cultului pentru obiectul izolat, pentru capodoperă, ca și prin invazia pavilioanelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
condițiilor participării efective a populației la construirea și transformarea orașului. Împotrivindu-se tehnocraților, aleșii locali se obligau de acum înainte să convingă de aptitudinea lor de a deveni responsabilii modernizării economice și sociale și de a lucra pentru dezvoltarea cetățeniei. Discreditată în timpul vârstei de aur a planificării urbane pentru arhaismul său și pentru supunerea față de interesele unei clientele formate din notabili locali cu comportamente depășite, reprezentarea politică locală trebuia să facă dovada realei sale reprezentativități. Într-adevăr, dacă schimbările economice și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales în America Latină; acolo unde au reușit să supraviețuiască au adoptat cel mai adesea o fațadă pseudo-democratică. Așadar, cîștigase democrația în cele din urmă întrecerea pentru susținere din partea popoarelor lumii? Nicidecum. Convingerile și mișcările antidemocratice au
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
filozof francez, Montesquieu, pe care Madison îl admira foarte mult și îl evoca frecvent. Probabil că Madison știa că distincția propusă de el nu avea o bază istorică solidă, astfel că trebuie să concluzionăm că a făcut-o pentru a discredita criticii care susțineau că respectiva constituție nu era suficient de "democratică". Oricum (chestiunea este neclară), realitatea este că termenii democrație și republică nu desemnau diferențe între tipuri de guvernămînt popular, în ciuda afirmațiilor lui Madison. Ceea ce reflectau, cu prețul confuziei de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]