1,706 matches
-
al altora! - a fost cu perseverență ocolit, În timp ce „alte nume” se lăfăiau pe prima pagină și În interiorul revistei În pagini ample. Sigur, aceste „nume” - am dat mai sus câteva! - aparțin unor spirite de marcă ale culturii românești, dar... de ce această disociere brutală și insistentă? Pentru că, În ceea ce mă privește, mă Întorsesem de la Paris, adică nu suferisem cu ceilalți până În ultima clipă a dictaturii? Se temeau unii, care voiau - și au și făcut-o, uneori cu insolență! - să-și ridice iute busturi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o contribuție de doctrină și un studiu dedicat poziției literaturii române în cadrele congenitale europene, ceea ce, de altfel, se face însă din rațiuni pur demonstrative. Obiectul fiind, dar, Eminescu, e de la sine înțeles că sunt posibile și chiar se recomandă disocieri teoretice și un comparatism pretutindeni înțelept. Cercetarea apăsă destul pe chestiunile de metodă și nu se poate să nu se admire aici spiritul de integrare și un anume eclectism (care este recurs la multidisciplinar) fără prejudecăți. Ceea ce în intenție este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de oriunde ceea ce i se pare convenabil. Alții făcând confuzia între "cultură" și simpla însușire a unor procedee, aplică în studierea câte unui scriitor român o singură metodă învățată din exegeza occidentală; dar aici e o conjugare de metode, cu disocieri cu tot, și comentariul arată nu abilitate de tehnician, ci o adevărată cultură înțeleasă. Organizarea materiei se supune criteriului stilistic (nouă "cercuri dialectice", orânduite logic în determinări reciproce) ceea ce indică o întărire metodologică obținută prin studierea sintezelor lui Edgar Papu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-l interesează efectul, ci numai adevărul sau, hai să spunem, ceea ce crede el sincer că este adevăr. Desigur că uneori poate fi și contrazis, însă totdeauna se cuvine a-l accepta pentru structura sa ascuțită de gândire. Întâlnim la el disocieri de nuanțe și disgiungeri de sensuri a căror finețe rămâne, în orice caz, un stimul către perfecțiune pentru cei ce vor cu adevărat să gândească. Din prima parte, În căutarea stilului, se poate reconstitui un adevărat breviar de estetică in
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Lamparia "asistăm, printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene" (pag. 7). Theodor Codreanu este un cugetător cu o puternică vocație teoretică, preocupat nu numai de rostirea limpede a adevărului, ci și de nuanțarea comunicării prin apelul la disocieri, comparații, metafore, alegorii, personificări, antiteze, hiperbole. Cei care vor să gândească sistematic pot avea în el un model demn de urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papu, care a recomandat volumul prin 1984, dintre cele două forme de aforisme, închise, de tip francez, și deschise, de tip german, Theodor Codreanu înclină către cel de al doilea, care îi oferă posibilitatea de largă apertură către asocieri și disocieri. Cu cât înaintează în timp, caracterul apoftegmatic se reduce în favoarea consemnării pe scurt a unor observații artistice, psihologice, istorice, sociale, politice etc. La un moment dat, fragmentele devin crochiuri jurnaliere... Dar înainte de a vedea ce și cum se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale din eseul Câteva păreri, el aduce disocierea între "infinitul mare" și "infinitul mic", consecutivă cu această poetică a oglinzilor sferice. Pentru a discerne "esența stilului" în contextul macroși microcosmosului (abilitatea individului de a se strecura în ritmul propriei viețuiri și în ritmul lumii). Caragiale preia exemplul eminescian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acesta fiind considerat semnatarul unuia dintre textele cele mai obtuze). Exegetul revine apoi la propriul discurs, constatând mai întâi că viața poetului "este, în definitiv, una destul de simplă și de banală, nu departe de cenușiul celei bacoviene". Reintrăm în matricea disocierilor comparatiste codreniene, care ne procură un adevărat deliciu intelectual al re-inter-lecturării: "...Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors, un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reputat, Valentin Silvestru, care conta mai cu seamă în acoladele retorice pe efectul de surpriză și perplexitate. Am simplificat lucrurile pentru a indica laconic în ce constă tehnica montajului critic: o sugestie comparatistă privind doi poeți, urmată de apropieri și disocieri psihanalitice, încheiată cu o plonjare subită în imaginarul romanesc. Procedeul argumentelor cumulative, culese din varii domenii pentru a articula o idee centrală, atinge virtuozitatea în Complexul Bacovia. Theodor Codreanu practică obstinant o critică a adâncimilor. Are în vedere, de altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui mixonim: indermanence = indeterminacyțimmanence. "Legiferarea" cadrului transmodern fluid nu este eroare decât privind prin ochelarii de cal ai filosofiei tari. Dar Theodor Codreanu înlătură orice umbră de îndoială: "Pe de altă parte, eu, unul, m-aș feri de graba unor disocieri prea tranșante, nemaivorbind de reticența în fața unor "legi" care pot induce ideea unei "clasicizări" a paradigmei avant la lettre" (p. 185). Unde poate fi situat, în acest caz, postmodernismul? Codreanu face o trimitere (care îmi ajunsese la cunoștință încă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tragă concluzii pesimiste: "Iubirea e ridicolă atunci când e falsă" (858) sau "Aș putea zice că mă pândește calea desfrâului" (854). Cât privește perspectiva devenirii viitorului critic și teoretician literar, se pare că s-a ajuns deja la acea capacitate de disociere a valorilor, de raportare la o concepție proprie. Autorul jurnalului nu ține cont de aprecierile autorizate, la modă pe vremea aceea, ci emite judecăți menite să-l individualizeze. Există și raportări individuale discutabile, cum ar fi aceea a considerării lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lasă să se întrevadă o explicație epistemologică edificatoare: "Logicile bivalente pariază numai pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe una dintre fețele ființei-ca-ființare, căzând în capcana antitezelor monstruoase". "Antitezele sunt viața" e "maxima-cheie a gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sensul unei înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă în capcana ideologismului), caută să descâlcească până la capăt împletirile sinuoase ale "principalului" și "secundarului" din vitrega istorie a societății românești din ultimele secole. Disocierile și nuanțările sale urmează, cu o acribie remarcabilă, ca și în alte momente de clarificări dificile, același fir călăuzitor al gândirii eminesciene. Într-adevăr, susține el, Eminescu simboliza arheul românesc, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precum și satelitul Japoniei, Manchukuo (sau Manchuguo, stat alcătuit din Manciuria și cea mai mare parte a Mongoliei Inferioare n.t.), aveau să li se alăture ulterior. Atunci cînd Uniunea Sovietică a ridicat obiecții împotriva pactului, semnatarele lui au invocat repetatele disocieri ale sovieticilor față de activitățile Kominternului. Chiar înaintea semnării acestor acorduri, Germania făcuse pași importanți în reafirmarea poziției sale în Europa. În martie 1936, demilitarizarea regiunii Rinului a luat sfîrșit, iar țara s-a angajat într-un program masiv de reînarmare
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
semnele (elementele realului) care preced și, poate, influențează creația poetului. Subiect dificil, relație mereu controversată pentru că, se știe de la Proust și Valéry încoace, estetica acceptă greu identitatea dintre eul biografic și eul profund (adevăratul creator al operei). Sub presiunea acestei disocieri, critica literară nu justifică opera prin cauzalități din afara ei, ceea ce nu înseamnă că opera iese din neant și nu trăiește într-un univers determinabil. Iată, dar, de ce este util să cunoaștem biografia unui creator, nu pentru a explica repetăm opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la niveluri diferite, la art. 17 și 18 din Legea nr. 130/1996 , republicata. Toate aceste dispoziții legale trebuie analizate în ansamblu, examinarea neputând fi limitată doar la art. 17 alin. (1) lit. c), în mod izolat, întrucât este imposibilă disocierea acestei dispoziții de celelalte, înscrise la art. 15, 16, 17 alin. (1), art. 18 și 20 din aceeași lege. Curtea, examinând dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicata, reține că legiuitorul a prevăzut posibilitatea că sindicatele
DECIZIE nr. 161 din 19 octombrie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126118_a_127447]
-
dețineau la Hofstede această întîietate simbolică, nord-americanii, aceștia din urmă impunîndu-se însă în registrul axiologic al "ierarhiei" și "stăpînirii". 7.6. Patternuri relaționale, culturi dependente de context și orientări temporale O altă sistematizare în termeni de dimensiuni culturale implicite face disocierea culturi puternic dependente de context versus culturi slab dependente de context, pornind de la o evaluare realizată de către E.T. Hall (1966/2006, 2000). Termenul este folosit pentru a descrie infiltrarea tiparelor culturale în deschiderile relaționale asumate de către membrii societăților (Würtz, 2005
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
reprezentată de irigația slabă și de conținutul bogat în țesut fibros al tumorii. Datorită conținutului abundent în țesut fibros umplerea vasculară poate fi mai lentă, astfel încât este necesară evaluarea formațiunii nu numai în timpul arterial, cât și în cel tardiv [47]. Disocierea dintre modelul de spălare a patului circulator tumoral și cel al parenchimului normal scoate în evidență delimitarea tumorală, ceea ce constituie un beneficiu real prin creșterea performanței diagnostice și a încrederii în formularea acestuia [48]. În studiul condus de Dietrich și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Alexandru Şerban, Liliana Resiga, Rareş Buiga () [Corola-publishinghouse/Science/92188_a_92683]
-
diversitatea în unitate, sub semnul inconfundabil al maiorescianismului și militantismului estetic. Însuși Vladimir Streinu, în binecunoscutul său eseu Critica literară românească dintre 1920-1945, publicat în 1968 în câteva numere ale revistei „România literară”, face o serie de necesare apropieri și disocieri între confrații de generație: „...ei practică o critică aplicativă asupra literaturii timpului în recenzia săptămânală și în eseul generalizat, inițiază reexaminarea scriitorilor clasici în sinteze monografice, întreprind studii de erudiție literară, compun ediții critice savante, câțiva devin autori ai câte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei.” 7 Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: „În 1 op. cit., p. 284 2 op. cit., p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p. 293 6 op. cit., p. 294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre „spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului.” 4 Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: „Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe Vladimir Streinu maiorescianismului activ...” 5. În volumul intitulat atât de frumos Singurătatea lecturii 6, criticul ieșean Daniel Dimitriu se ocupă exclusiv de poetul Vladimir Streinu. Câteva fine disocieri din finele articolului Vladimir Streinu poet, privind vocația poetică și vocația critică, merită întreaga noastră luare - aminte: „Criticul Vladimir Streinu nu dă impresia că are în față probleme insolubile. Poetul da. Și aceasta dă relief personalității 1 Mircea Martin - Identificări
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
asupra ei.Valoarea presei literare,în stabilirea dinamicii exacte al fenomenului artistic al epocii,a fost pusă în evidență pentru prima dată,la noi,de Nicolae Iorga în “Istoria literaturii românești din veacul al XIXlea”,care,respectând în bună măsură disocierile lui Hadseu,a acordat presei literare rolul de factor periodizator al unor întregi epoci literare,pe care le-a tratat în funcție de principalele reviste care au animat viața literară. Mai toate periodicele înregistrate în dicționarele de presă de la noi au îmbrățișat
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
eliberare de vechi. Trezirea la conștiința națională activă a tuturor popoarelor se face sub semnul cultului trecutului. Revistă de literatură, năzuind să fie un îndreptar ideologic și literar pentru o întregă epocă, „Dacia literară” n-a tins nicio clipă spre disocierea ramurilor de activitate umană. Cu autoritatea ideologică pe care, curând, și-a câștigat-o, ea și-a impus principiile estetice dincololo de limitele literaturii, aplicându-le la întreaga cultură. Puternic legată de frământările epocii, ecou al lor,”Dacia literară”, cu
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]