1,397 matches
-
renunțarea la lozincile antititoiste a încurajat mișcările critice; dacă acuzațiile ce au fost aduse iugoslavilor erau pure invenții, atunci meritau a fi reconsiderate înseși fundamentele organizării instituționale a regimurilor leniniste. Perioadă 1953-1956 a fost acea în care a avut loc disoluția mitului lui Stalin și începutul căutărilor unor modele socialiste alternative. Această a fost perioadă în care Dej a început să caute constant independența față de Moscova și să se apropie de țările occidentale. Dar ceea ce urma să producă efecte majore în
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Și ia zi, ce-ai aflat azi de la băiatul tău cu probleme de recunoaștere? El se întinse pe spate pe patul închiriat, închise ochii și-și lipi de obraz încălțătorul ăla de pantofi care trecea drept telefon. — Între el și disoluție e doar o fâșie subțire de tablă. Doar dacă mă uit la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să te sustrag tu-nelului acesta groaznic și complicat în care aluneci. (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este, deci, un spațiu al pluralității, fereastra este o concentrare sublimată, un tărâm (nesperat și incredibil) al singularului. Oglinda înseamnă metaforism baroc, pierdere în imagini, disoluție ireversibilă. Spațiul exteriorității este spațiul pustiului tanatic. Fereastra, dimpotrivă, este un drum în afară, simbol al căutării de sine care nu abdică și nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dai de o româncă practicând cea mai veche meserie. Avem un numar de 3-5 milioane emigranți și le interzicem să voteze prin corespondență. Avem un premier, miniștri, senatori, deputați la închisoare, toți urlând că sunt condamnați politic. Statul e în disoluție, nu funcționează, dovadă că nu suntem în stare să salvăm pe cei care au supraviețuit miraculos, un copil moare sfâșiat de maidanezi și ca să dezăpezim blocăm drumurile cu imense pierderi economice. Am izbutit datorită unei clase politice emanate din PCR
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu asta înțelegem prin ce iese el din seria clasică a amanților de profesie, sau de ce pare mai mult <<voce>> decât făptură. Veleitarismul său nu este altceva decât tot o formă a activismului modern care a dus la scindarea și disoluția caracterului. Ca și în alte împrejurări, spiritul teoretic atât de dezvoltat la romancierul eseist al veacului, a descoperit repede prototipul <<mitologic>>, în persoana iubețului Don Juan. Freneticul erou reprezintă însuși simbolul nestatorniciei și al afectivității ambulatorii.” <footnote Al. Protopopescu, op. cit
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe care Carnap o extrage dintro pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
necesară o lungă suită de treceri prin mediile pe care termenul mediu le invocă și le face permeabile. Numai că, dacă seria de treceri, de refractări, la care un subiect trebuie logic supus este prea mare, atingem punctul nevralgic de disoluție a acestui subiect, „panteizarea“, să i zicem așa, a subiectului: dacă ținem subiectul prea mult și prea intens scufundat în lichidul lui amniotic, în mediul lui de articulație, subiectul se ușurează și se descompune, se confundă cu acest mediu și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este aici improprie; tot atât de improprie pe cât este de nepotrivită noțiunea de „eu“ în condițiile dragostei, întrucât eul, aici, este smuls și dislocat din fondul lui inerțial, de consecvență față de sine, și devine un element plutitor, aerian, aproape în stare de disoluție, nu însă de stingere. În dragoste, apropierea are înfățișări cu nuanțe nedefinite, dar oricât ar fi de intensă, oricât de contopită ar fi relația de dragoste între două persoane, ea nu poate face să dispară diferența prin care cele două
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
supunere și rămân supuși în chiar eliberarea lor. Rezultă de aici că în iubirea de altul eul meu își capătă identitatea lăsîndu-se preluat în proiect și preluând în proiect alt eu. Această dublă și reciprocă preluare în proiect sfârșește cu disoluția și potențarea eului meu. Eu nu aflu cine sânt decât încetînd să fiu eu și începînd să fiu în altul, așa cum altul este doar în măsura în care, încetînd să fie el, el începe să fie în mine. Eu am devenit altul și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu nu am niciodată un chip definit, ci doar pe acela al iubirilor și pierderilor mele. Sânt peste tot în abandon, în cedare, în renunțarea mea la mine. Eul meu e traversat fără încetare de un zvon al dispariției. Sânt disoluția și resurecția mea în toate în câte mi-am pus și mi-am dat sufletul. Mor și mă nasc de fiecare dată în locurile în care mi-am investit capitalul de iubire. ADAOS 1. Pentru că în iubire eu nu sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezbatere volumul III din ediția Platon. Noica insistă să fac eu prefața la Euthydemos. "Mie, dialogul acesta nu-mi spune nimic pozitiv. Socrate trece aici pe lângă problematica sofismelor, care e una platonică, fără să o preia. Totul e lăsat pradă disoluției. Gândul socratic urmează alt drum și, pentru o dată, Platon se dovedește a fi rău." Sper totuși ca zilele astea să-l determin să scrie câteva pagini. Îmi dă să-i citesc comunicarea despre habitate de la nu știu ce Congres de urbanistică de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care ființa lui îl emite continuu îi cuprinde până la urmă pe toți cei de față și, în curând, toată lumea începe să se certe cu toată lumea. Simțindu-și forța de disoluție, redublează, devine ludic și instigator. Are în ochi, peste masă, o colegă căreia îi face din când în când "pst! pst!" și căreia la un moment dat îi strecoară: "Ce vrei, domle? Ce vrei? Poate că sânt mort! Poate sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a mentalității moderne este tendința de a reduce totul la punctul de vedere cantitativ și, alături de aceasta, “individualismul”. M-am aplecat asupra textului legii bugetului din această perspectivă, a faptului ce trebuie să se întâmple, a crizei lumii moderne, a disoluției principiilor (“absența desăvârșită a oricărui principiu implică un fel de contrafacere a principiului însuși”, spune R. Guénon), a raportului calitate / cantitate, esență / substanță (în tradiția hindusă) sau formă / materie (în filozofia scolastică). Mi-am adus aminte și de o formulare
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ce-am adăugat peste constantele soartei umane. Căci amețeala este simptomul specific al depășirii unei condiții firești și al imposibilității de a mai împărtăși poziția fizică legată de ea. Rupîndu-se legăturile lăuntrice cu omul, semnele lor exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un apus muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-adevăr, să te fi luptat mult cu forțele demonice și negative ale vieții pentru a ajunge la conștiința ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vieții decât o cale spre moarte, o evoluție care nu e, în fond, decât o disoluție. Să poți spune după fiecare experiență de viață: niciodată! - după fiecare întîmplare și după fiecare încercare același cuvânt, simbol al definitivatului și al ireparabilului, este desigur a fi pierdut totul, a fi atât de departe de viață pe cât ești aproape de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite epoci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
modele de guvernare (sau mecanisme de decizie colectivă) erau bazate pe asimetria de putere dintre „principe” și supuși. În afara scopului principal, capitolul urmărește încă două obiective adiacente. Primul este de a arăta că teza avansată de H. Stahl - potrivit căreia disoluția nivelului confederal al obștilor din Munții Vrancei a avut loc din cauza expansiunii capitalismului - este incompletă, adăugându-i câteva ipoteze. Al doilea obiectiv este acela de a extrage din analiza cauzală întreprinsă factorii structurali (endogeni) de natură să crească rezistența și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
dezvoltat poate fi considerat, din punct de vedere evoluționist, un fenotip. Devoluția instituțională (sau politică) este procesul de simplificare instituțională (și organizațională) a unui sistem socioecologic. Spre exemplu, Kurtz (2001, pp. 140-147) a arătat că devoluția politică - uneori cauzată de disoluția sau întreruperea bruscă a unui nivel politic mai larg - conduce la fenomene sociale precum: tribalizare și lupte între triburi, facțiuni sau nobili care iau locul aranjamentului original, distrugeri culturale etc. Acest lucru s-a întâmplat în cazul triburilor cucerite de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
publice necesare membrilor, având totodată un drept patrimonial complet asupra întregii proprietăți, ca și asupra membrilor. Cele două subperioade distinse anterior corespund, prima, devoluției politice între cea mai deplină autonomie și izolare în raport cu mediul economic, politic și instituțional și până la disoluția nivelului confederal (anii 1840), iar cea de-a doua, integrării economice și instituționale a obștilor individuale, lipsite de nivelul confederal, în mediile corespondente ale Țărilor Române. Integrarea în stat și integrarea în economia națională sunt influențele exogene al căror impact
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
general ca un arbitru regional, și, mai departe, la judecata domniei. 4.4.2. Expansiunea piețelor interne Secțiunea privind expansiunea piețelor interne expune și conține teza lui H. Stahl, potrivit căreia acesta este procesul care a cauzat ceea ce el numește disoluția aranjamentului - referindu-se însă la dizolvarea nivelului confederativ, agregat. Răspunzând apoi la întrebarea de ce nu a reușit să reziste nivelul confederativ la cele două influențe exogene, analiza va nuanța explicația cauzală avansată de H. Stahl și va extrage concluziile privind
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
întrebarea de ce nu a reușit să reziste nivelul confederativ la cele două influențe exogene, analiza va nuanța explicația cauzală avansată de H. Stahl și va extrage concluziile privind rezistența și reziliența aranjamentului. Principala teză susținută de H. Stahl este că disoluția Vrancei a fost cauzată de expansiunea capitalismului prin creșterea stimulentelor în direcția privatizării proprietății devălmașe. Expansiunea piețelor interne ale Țărilor Române a fost orizontală, în sensul îmbunătățirii transporturilor și reducerii gradului de izolare a așezărilor, și în profunzime, prin urbanizare
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]