1,346 matches
-
ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc. De altfel, refuzase să stea lângă ea, chiar dacă biletul indica respectiva ordine. L-a rugat pe un tânăr care mergea pentru un interviu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
O prevenise să nu 'lase atelajul pe mâinile bietului Maxențiu. Cum de o fi avut acel tânăr zvelt atâta forță! Ce ciudat botișor avea subt urma aceea de mustață neagră. Botișorul lui scuza portul mustății. Adei nu i-ar fi displăcut 164 mustățile, dar snobismul o silea să nu admită decât oameni rași. E drept că snobismul ei era cam înapoiat, deoarece ultima noutate importată din Franța era reluarea unei mici mustăți, pe care tinerii reacționari ai modei, obosiți să semene
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
situații; nu cerca să se amestece cu oameni și lucruri ce nu i se potriveau, dar îi se alătura fără stîngacie. Toată stângăcia lui era sufletească. Pe când sta acolo cordial și discret, era turburat de grija de a nu fi displăcut Elenei, prea atenționată către el pentru a-1 lăsa să ghicească dacă a nemulțumit-o. Elena îl primea cu o mișcare din cap de bună-venire și Drăgănescu se așeza deoparte, ca o gazdă care vrea să lase oaspeților 218 libertate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
operă. Teoretic, nu poate exista un al doilea Luceafăr al poeziei românești. Dacă ar exista, ar însemna că Ion Valentin este, la rândul lui, Eminescu II, iar eu, scriind despre el, devin Maiorescu II (ceea ce, de altfel, nu mi-ar displăcea). Poemul lui Ion Valentin nu numai că nu este „al doilea Luceafăr al poeziei românești“ (n-ar fi avut cum să fie), dar nu este nici poem (ceea ce ar fi putut fi, dacă ar fi fost scris cu talent). Autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din oraș. Cei mai buni erau ocupați, iar tribunalele erau intenționat Înecate În procese triviale de către agenții, astfel Încât trebuiau să treacă câțiva ani până să-i ajungă procesul pe rol. Dar câștigase. Sau era cât pe ce să câștige. Îi displăcuse meseria lui - cuțitul, sângele. Fusese conștiincios. Își făcuse datoria. Dar nu-i plăcuse meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spațiul personal ca dumneata. Sunt dispus să o las moartă. — Ar fi cazul. — O să merg În autobuz cu dumneata. Nu, mulțumesc. — Să fiu sigur că nu te deranjează nimeni. — Ce vrei e să ți-l arăt. Serios, știu cât Îți displace, cât urăști metroul. — Chiar e În regulă. — Normal că mi-ai stârnit curiozitatea, de ce să neg? Știu că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce. — Shulei Îi plac conferințele, mie nu, spuse el. Sunt foarte sceptic În privința explicațiilor, a practicilor raționaliste. Îmi displac religia modernă a categoriilor goale, și oamenii care fac doar mișcările cunoașterii. — Priviți-o ca pe un recital, mai degrabă decât ca pe o conferință, spuse Lal. Puneți problema dintr-un punct de vedere muzical. — Un recital. Doctorul Lal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme atât de familiare. Am citit atâtea descrieri neplăcute ale sale. L-am văzut descris drept nimic altceva decât un deșeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai putea fi? Dov'è sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Au fost cerute, și am vrut să le exprim. Cel mai bine, am descoperit, este să fi dezinteresat. Nu așa cum se disociază mizantropii, judecând, ci nejudecând. Voind așa cum voiește Dumnezeu. În timpul războiului n-am avut credință, și dintotdeauna mi-au displăcut ortodocșii. Am văzut că pe Dumnezeu nu-l impresiona moartea. Iadul era indiferența lui. Dar incapacitatea de-a explica nu e un motiv pentru lipsa de credință. Nu atâta vreme cît persistă sentimentul de Dumnezeu. Aș putea să-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi displăcuse casa asta, Întotdeauna. Găsise că-i e greu, câtă vreme mânca pâinea binefăcătorului, să se poarte firesc aici. În plus, tot acest comfort dens, camerele pline ochi de piese de conversație, puncte de atracție, stăteau pe o fundație de nulitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere bună. — Te deprimi, Wallace, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate mai bine cu putință. A tras perdelele la ferestre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În general, sau la noi, cei care nu suntem la putere, sau la noi și nu la ei. Acum Îi era limpede că noi Însemna și astea, dar că era În mod deosebit alcătuit din ei doi. Lui i-a displăcut ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un cămin. I-a displăcut tocmai pentru că știa că e adevărat. A ajuns la un ponton ridicat pe marginea canalului, unde băltea o apă neagră. Mirosul iute, Înecăcios, de amoniac, al urinei impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
noastre, ci bateriei Zigankenburg, aflată la marginea sudică a orașului. Membrii echipajului, despre care se spunea că fuseseră carbonizați, ar fi fost canadieni. De regulă, însă, serviciul era anost, chiar dacă în alt fel decât activitatea școlară. Cel mai mult ne displăceau plantoanele nocturne și cursurile de balistică desfășurate în baraca de cursuri cu mirosul ei de mucegai. În timpul lor apărea plictiseala, care ne invita să recădem în comportamente școlărești. Băteam câmpii cu povești inventate despre fete. Astfel treceau zilele. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poate ne mai vizitezi, a pus capăt discuțiilor colaboratoarea lu' tovarășu' și a zâmbit acum cu tot șiragul ei de perle superbe, aparent mulțumită că șefu' a dispărut cu ditamai dosarele sub braț într-o altă încăpere. Nu mi-ar displace, i-a acceptat presupusul avans Emil, cu tot dușul rece suportat pe care din acel moment și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de ușor de descifrat. Așa că el știe cum să-și dozeze farmecul. Nu are nici un rost ca toți mondenii ăștia de pe-aici să priceapă că el a ieșit la vânătoare de sexuri feminine. Dar asta nu înseamnă că îi displace să fie privit cu interes de o femeie. În nici un caz. Și deja am demonstrat de ce. De fapt, i-ar plăcea să fie fantezia secretă a tuturor femeilor de pe pământ. Zâmbește la gândul ăsta. Ce haos ar fi. Câte crime
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul. Ce te face pe tine să-ți prețuiești într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dumnezeule! Ce minunăție! rosti Filip, exact în clipa în care îl auzi pe Carol exclamând cu năduf: Ce pacoste, fir-aș al dracului! Se priviră jenați unul pe altul, după care pufniră amândoi în râs. Probabil că lui Carol îi displăcu această intimitate și clipa de familiaritate născută spontan, căci toată noaptea umblă tăcut și ursuz, purtându-l pe Filip anume prin părțile din oraș care știa că nu-i plac. Când întâlnea vreun trecător întârziat, îl oprea, îl privea țintă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe copacii și pomii Raiului. Se pare că acum Contesei nu-i displăcea înfățișarea lui Popa, de vreme ce era singurul bărbat din lume și altul nu văzuse niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de a da culoare penajului având ca scop dorința de a atrage. Plecând de la utilizarea hainelor pentru protecție s-a ajuns la folosirea lor pentru impresie. Ba chiar hainele ajung uneorimai mult să dezgolească decât să îmbrace. Îmi place! Îmi displace că îmi place! Dar tot îmi place! Și tot îmi displace! Dar... Să fie dezgolirea un semn al diminuării atracției față de misterele feminine? Se întrec reprezentantele sexului frumos în a-și țipa nurii din lipsa a ceva mai profund ori
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]