6,052 matches
-
fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
duș, chiuind ca la nuntă, vezi grilajul scurgerii aco perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de vopsea, zgîrieturile nopții de afară (care, ca de obicei, ar vrea să intre peste noi). Și apoi te vezi undeva În fața dormitorului, trăncănind cu băieții la o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nopți pe cîmpuri, sub căruță. Pe drum aveam puncte cu cantine pentru refugiați, că erau mulți care umblau pe drumuri... și infirmerii... Eram Încă În război, toată lumea se folosea de ele, nu ne mutam numai noi din Bucovina... erau zone distruse sau sub bombardament. Și oamenii aveau ordin, se anunța la radio, erau informați de primării să-i găzduiască pe toți ăștia care umblau dintr-o parte În alta... te găzduiau și ei unde puteau, prin hambare, prin grajduri, cu animalele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost făcut praf de o bombă plasată în mica și amărâta Stradă Mare, cu căsuțele ei albe și cele șase cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
folosească exclusiv cartea de rugăciuni Cranmer, deși i se ceruse în mod expres să renunțe la ea. Se pare că cineva, nu știa cine, îl informa pe episcop de tot ce făcea el. Nu jinduia după marea casă parohială victoriană, distrusă, ci locuia modest într-o căsuță clericală, unde se gospodărea singur, având cea mai bună scuză să nu primească musafiri, și unde putea practica în voie, nepedepsit, culturile lui particulare. Nu avea paroh și era mulțumit, pentru că orice paroh ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nici tu nu-i poți dărui. Stella rămase tăcută un moment, reflectând. Dacă aș putea crede că din asemenea izvoare ar mai putea țâșni ceva... dar eu nu fac decât să-mi concentrez întreaga forță ca să nu mă las distrusă. Nu vreau să devin un automat de ură și suferință. Vreau să-mi păstrez rațiunea. Tot ce pot face pe planul iubirii și al milei și așa mai departe este doar să încerc să mă gândesc cu multă claritate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plecase la Londra cu o zi înainte, ros de păreri de rău și de căință. Tom, la fel de plin de păreri de rău și de căință, încercase să-l înveselească un pic. Emma îi adusese, fără să scoată un cuvânt, rochia distrusă a lui Judy, iar Tom îi spusese că, în primul rând, Judy Osmore nu era genul de femeie care face caz pentru atâta lucru și că, oricum, avea să-i ducă rochia lui Gabriel, care era foarte pricepută la scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avusese atâta încredere și care, acum fusese profanat, pângărit, un loc în care niciodată nu va mai putea locui. Și acolo, la acel Papuc pe care i-l dăruise cu atâta copilăroasă bucurie lui Hattie, totul era suspect, mânjit, ireversibil distrus, în asemenea măsură, încât îi era silă să încerce a afla „ce se întâmplase cu adevărat“. Nu-l descususe pe Tom, în parte pentru că era prea mâniat pe el, în parte fiindcă pornise de la ideea preconcepută că Tom va îndruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un „bună ziua“. Pearl e servitoarea. I-am răspuns: „A plecat, mi-a lăsat cheile și lucrurile dumitale sunt toate împachetate“. Eram gata s-o întreb când are de gând să elibereze casa, dar mi-am dat seama că arăta completamente distrusă, era plânsă și se porni să plângă din nou, și se uita la mine cu o privire de parcă-și pierduse mințile. Pe urmă, fără un cuvânt, a luat-o la fugă prin grădină spre poarta din spate, cu părul fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol mai devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor pe care astăzi i-am putea numi proletariatul urban și agricol. Nimic neobișnuit, așadar, că exilul babilonian fusese înțeles ca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
obligat să întrerupă asediul, să se retragă și să accepte supunerea lui Ezechia în schimbul unui tribut consistent (2Reg 18-20; 2Cr 32,9-19; Is 36-39), date confirmate în parte de analele asiriene. Cu toate acestea, țara a fost în mare parte distrusă (cf. descrierea vie din Is 1,7-9) și ocupată de trupele inamice. Misiunea de a restabili cel puțin aparențele naționale i-a revenit fiului său Manase, etichetat ca „nelegiuit” de istoriografia Dtr (2Reg 21,2). La fel s-a întâmplat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
foarte vizibilă; spre deosebire de Paște, în care istoria sacră a avut prioritate asupra celorlalte elemente, aici ies în evidență datele naturale. Ier 41,4 ș.u. ne informează despre importanța sărbătorii atunci când vorbește despre venirea pelerinilor proveniți din Nord la templul distrus aproape în totalitate de Nabucodonosor pentru a celebra aici această solemnitate. i) Dt 31,10 ș.u. ne oferă o informație în plus când ne spune despre sărbătoarea iertării, oficiată o dată la șapte ani, că era celebrată în timpul sărbătorii „colibelor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tot a trecut. N-am insistat fiindcă am înțeles că nu te simți bine printre străini. Deși dacă ai fi venit, ai fi văzut că erau foarte puțini pe care nu-i cunoșteai. Dragoș își simțea intimitatea amenințată. Poate chiar distrusă. Oricum însă, în plin oraș erau numai ei doi în mijlocul mulțimii anonime și indiferente și își puteau regla conturile de la distanță trimițându-și semnale de atracție și de respingere, neobservate de alții. Dar Viviana nu se mulțumea cu atât. Fâșneață
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
oferit Europei un altfel de spectacol. După iluminația somptuoasă care dădea întregului perimetru o strălucire celestă, au venit zilele de zguduire socială. în mai puțin de un an de zile, tezaurul artistic cu valoare de patrimoniu a fost în parte distrus sau dispersat. Aproape tot ce se acumulase pe parcursul a mai bine de un secol era amenințat cu dispariția. Timpul părea să meargă îndărăt, ștergând o parte glorioasă de istorie. Cu toate acestea, decorațiunile interioare au fost păstrate aproape intacte. Mobilierul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
furat acea amintire a trecerii lui Hugo prin Reims. Războaiele și pacea Primul război mondial (1914-1918), în care și noi am luptat, alături de Franța, a produs și la Reims pagube substanțiale. în anul 1918, au fost înregistrate 14000 de case distruse. Primăria orașului și statuia ecvestră a regelui Louis al XIII-lea, dar și altele, au fost pulverizate. 100 000 de obuze au lansat nemții asupra localității, multe dintre aceste fiind bombe incendiare. Din catedrală nu a mai rămas decât un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Chiar și așa, Cauchon nu se simțea mulțumit. El voia o victorie mai răsunătoare, care nu se putea obține decât prin renunțarea de către Jeanne la așa-zisa erezie. Adică compromiterea ei totală, în fața oamenilor de rând mai cu seamă. Distrusă moral și fizic, eroina s-a îmbolnăvit. îi mai rămăsese credința în Dumnezeu. Profitând, ca de obicei, de situație, Cauchon și-a întețit presiunile. A dus-o în cimitir, unde o aștepta un călău. Printr-o tortură psihică de neimaginat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
a născut la Chișinău în 24 ianuarie, 1938, de unde se refugiază împreună cu părinții în România. Amintirile lor vor constitui izvoare pentru scrierea piesei „Cartea de gramatică". La acestea se vor adăuga și amintirile personale ale autoarei care a văzut Iașiul distrus, ca urmare a luptelor ce s-au purtat în împrejurimi după ruperea frontului pe lina Iași -Chișinău de către trupele sovietice. Absolvă Facultatea de chimie industrială în anul 1959 la Iași, după care lucrează timp de 32 de ani ca chimist
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
împușcare. Atunci? Prin violență, totuși. În urma unei altercații, presupuneau alții. Și, totodată, se anunțase și un dispărut. Cine? Nălucul. Dispărut. Nu,însă, cu mâna goală. Ci, cu paisprezece pistoale și cu câteva sute de cartușe, din magazia găsită cu încuetorile distruse. Alertă. Alertă maximă! Au pornit căutările. S-au instituit filtre. S-a dat alarma și la granițele țării. Numai, ce, iată bomba: s-a împușcat. Cine? Nălucul. Tot frate-su, de la poliția de frontieră, i-a mai spus tatălui: mi-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spate și, foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut. Să fi fost prin iarna anului 1939, cred. Ducîndu-mă, în vacanța de Crăciun, în Lisa am trecut pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ucidem și să ne alimentăm cu plantele sau animalele, pentru că am face un păcat împotriva sufletelor noastre nemuritoare! Prin uciderea unor ființe vii este foarte posibil să ne ucidem și să mâncăm propria speță umană - familia, prietenii, cunoscuții! Orice obiect distrus, înseamnă de fapt distrugerea unei vieți, a unui suflet întrupat. Cel mai bine ar fi să respectăm aceste reguli: Să nu mâncăm plante; să nu ne atingem de cocoșii albi și de alte animale sau vietăți; să nu scornim focul
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
nici Eminescu nu cred că s-a gândit la așa ceva când a scris aceste versuri. Mai degrabă totul trebuie judecat și înțeles altfel: “Poetul rămâne rece la nimicul cotidian care-l înconjoară și de care riscă să fie sugrumat, anihilat, distrus.” Altminteri, dacă am lua totul ad literam, ar însemna că poetul însuși militează pentru alungarea lui din cetate, din viață, din preajma oamenilor. Și, cum se știe, “poeții au militat dintotdeauna pentru apartenența la totul uman, din care nimeni și nimic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lungi epopei din Animalia, țara unde oamenii nu puteau ajunge, populată de eroi, pungași, șarlatani și victime, toți inspirați de animalele de la ferma familiei lor. Întotdeauna animale. Cele bune și cele rele, cele ce trebuiau protejate și cele ce trebuiau distruse. —Mai ții minte șarpele-taur din șopron? îl întrebă ea. Ochii lui licăriră, privind ideea de animal. Trebuie să fi avut nouă ani. Ai luat un băț și l-ai omorât singurel. Ca să-i protejezi pe toți. Te-ai dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic. Pe tipul ăla nu-l îngheța niciodată nimic. Tipul ăsta e înghețat tot timpul. Toată înscenarea e profund tulburătoare, iar Mark nu poate face altceva decât să se lase în voia ei. Îi ascund ceva, ceva rău. Mașina lui, distrusă. Sora lui, dispărută. Toată lumea se dă neștiutoare. Nimeni nu vrea să-i spună despre accident sau despre orele de dinainte sau de după el. Nu-i rămâne decât să stea liniștit, să facă pe prostul și să vadă ce poate afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebui să se poată încă ghida după indicii auditive sau tipare comportamentale - tot felul de instrumente de identificare, în afară de trăsăturile faciale. Oare aplatizarea afectivă poate într-adevăr învinge recunoașterea cognitivă? Am văzut leziuni bilaterale ale amigdalei - pacienți cu reacții emoționale distruse. Ei nu susțineau că cei dragi au fost înlocuiți cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună prea expansiv. Hayes era pregătit. — Mă rog, ați auzit de noua teorie a „dublului deficit“? Poate că o afecțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
frecvent, mai mereu atunci când atacurile cerebrale din emisfera dreaptă paralizau victima pe partea stângă. În carte făcuse o combinație între subiecții săi, sub numele de Mary H. O femeie de șaizeci de ani, cea dintâi Mary, susținea că brațul ei distrus „n-o lasă în pace“. Cum adică n-o lasă în pace? Păi, nu știu al cui e. Și asta mi se pare deranjant, domnule doctor. Ar putea fi al dumneavoastră? Imposibil, domnule doctor. Nu credeți că mi-aș recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]