2,119 matches
-
nu poată să se vadă în taină nici cu nașul Dinu, nici cu moș Mihai. — Vere Toma, strigă vodă spre Toma Cantacuzino, astăzi este ziua domniei tale, duminica Tomei, acum te las să mergi, să petreci, dar după amiază, la divan, rogu-te să nu lipsești. Pe cât timp o să stea imbrohorul împărătesc să fii alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecu pe lângă jilțul doamnei, se aplecă să-i sărute și ei mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia auzit doamna Marica. Cine spune că fastul de la divanul sultanului este mare face o greșeală, pentru că de fapt un divan al sultanului nici nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna și-i șopti: Arde, maică, arde ca focul! Il chem pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia auzit doamna Marica. Cine spune că fastul de la divanul sultanului este mare face o greșeală, pentru că de fapt un divan al sultanului nici nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte și, aruncându-și privirea undeva unde se îmbină bolta azurie a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe doftor. — Cheamă-l, dar nu aci. Spune-i să aștepte la spătăria mare, că acolo se adună divanul, rosti abia auzit doamna Marica. Cine spune că fastul de la divanul sultanului este mare face o greșeală, pentru că de fapt un divan al sultanului nici nu există, fața lui nu și-o arată nimănui, el stând așezat dintr-o parte și, aruncându-și privirea undeva unde se îmbină bolta azurie a sălii seraiului cu mozaicul din pietre semiprețioase al peretelui din față
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dările de seamă și proiectele miniștrilor săi fără să facă vreun semn. Toate acestea le știa foarte bine Kuciuk Selin. Întâmpinat personal de domn în afara orașului, pășind alături de el pe ulița podită cu trunchiuri de stejar, primit călduros după-amiază în divan, toate acestea îl făceau să se simtă ca intrat în altă lume, o lume a împăraților din basme, o lume a rafinamentului amabil, dar îl și obligau să se poarte ca atare. După ce prezentă scrisorile marelui vizir Rami Efendi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fie energic și necruțător. Trebuia să acționeze, să-i despartă pe cei care cu această ocazie eventual ar complota. — Chemați garda, porunci el aproape țipând. Cei patru dorobanți intrară grăbiți și se aliniară dând onorul. — Să vină doamna în divan și să fie trimis un diacon să-l aducă pe preasfințitul Theodosie. Cu rădvanul domnesc! În timp ce dorobanții ieșeau pe ușa mare a spătăriei, pe mica ușă ce dădea în iatacul domnului intra doamna Marica însoțită de fiica ei, doamna Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Târgul de Afară, spre bucuria prostimii. Boierii amuțiseră cu toții. După atâta pace și liniște multora le mai stăruia amintirea executării în plină iarnă într-un spectacol de bâlci a lui Staicu Merișanu și Preda Proroceanu, după o judecată amănunțită în divanul cel mare. Li se părea totuși că vodă Constantin exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața mea. Cum închid ochii, mi se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prostul? Doi ani m-am căznit cu el să-l fac buiestraș. Turculeț puțea atât de tare a sudoare de cal încât dorobanțul îl crezu. Fără să-și dea seama ce face, intră în spătăria mare în care se ținea divanul, dădu onorul la voievod și ceru să-i spună ceva beizadelei Ștefan, ieșind apoi grăbit pe sală. Marii boieri și voievodul erau consternați de atâta îndrăzneală. Chiar și Ștefan era stupefiat, dar se ridică de la locul lui și, scuzându-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi plesnește tâmpla stângă! — Era, ce nu-ți amintești că te-ai împiedicat fiindcă ți-am pus eu piedică? — Și dacă încălecam eu? — Nu încălecai, Ștefane. În întunericul cortului, așezați pe spate pe matrațuri umplute cu iarbă de mare imitând divanele, cei doi bărbați întinseră mâinile să și le întâlnească. A prințului era rece, umedă și tremura ușor, a domnului era caldă, bună și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
blană de samur iar, imediat cum a trecut pragul, i s-a înmânat o casetă cu o mie de zloți de aur și bijuterii de argint. Au fost primiți în sala mare a conacului, unde era adunat un fel de divan din marii boieri veniți în suita domnească. Discuțiile erau purtate în limba turcă, având un caracter intim pentru că vorbeau cei trei - exaporitul, domnitorul și marele spătar - fără adresări protocolare pompoase și fără lungile așteptări între fraze, atât de obișnuite la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care le răsuna în piept. După un timp, foarte încet, Mavrocordat întrebă: — Este adevărat că în cronica ce o ține boier Greceanu este pomenit sfârșitul lui Scarlat? — Eh, da, dar eu ce vină port? A fost mare paharnic, boier din divan, ginerele nostru iubit, trebuia să fie pomenit. Dacă boier Radu Greceanu a scris ce a scris, nimeni nu este vinovat. Dar ce a scris, măria ta? întrebă Ștefan mirat. — „Poate că mai mult lui Dumnezeu au plăcut decât părinților”, așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seraschier la Dunăre, adică ministrul de război pentru Peninsula Balcanică, cunoscut pentru cruzimea, lipsa de scrupule și arghirofilia lui. Marele vizir Rami Efendi îl primi pe voievod însoțit de suita lui formată din douăzeci de boieri cu dregătorii înalte în divanul valah. După ceremonia primirii, Rami Efendi, foarte politicos, aprecie și chiar îl lăudă pe beiul valahilor pentru înțelepciunea de care a dat dovadă în conducerea țării, care țară, remarcă marele vizir, „s-a înmulțit și s-a umplut de norod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pauze mari: — Schimbarea haraciului, înălțimea voastră, presupune întocmirea unei noi înțelegeri între țara noastră și Înalta Poartă otomană, înțelegere care să cuprindă și angariile, mâncăturile, huzmeturile și mucarerurile ce le datorăm, iar pentru aceasta va trebui să mă sfătuiesc cu divanul nostru ca apoi să ne întâlnim din nou și să scriem înțelegerea. Alexandru Mavrocordat, cu toată importanța funcției sale se văzu în situația de a traduce spusele voievodului, fiind singurul funcționar otoman de față care putea să o facă. Rami
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătarului galbenă ca ceara prinse ferm mâna lui Brâncoveanu: — Să nu primești, măria ta, să nu primești! Ce să primesc? — Scaunul Moldovei, vor să ți-l dea ca să te încerce! — Mie? — Amână-i, zi-le că vrei să afli sfatul divanului. Moldova e paragină curată și bătută de toate vânturile. Scaunul Moldovei acum e pagubă, nu câștig. Careta și garda de ieniceri intrară în curtea palatului ocupat de marele vizir. Cei doi călători erau albi la față și cu buzele livide
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca ușile să se deschidă în fața lui, se întoarse spre cei cinci și șopti: — Să nu vă pese de ce facem noi, să salutați după moda turcească. Încă un pas și ușile se dădură de perete, lăsând liberă ochilor domnitorului priveliștea divanului marelui vizir. Pe sofale joase, printre perne și tapițerii, stăteau turcește tot felul de demnitari otomani, care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de rasă, blănuri și bijuterii. Avea în fața lui un om prețios care, prin suferința lui, a devenit din interesant iubit. — Îți mulțumesc pentru frumosul cuvânt, ne pare rău că ești încercat de suferințe trupești și apreciem că ai venit în divanul nostru când ți s-a poruncit, deși durerea îți schimbă ochii în izvor de lacrimi. Să lăsăm grija înscrisului înțelegerii noastre și să ne sfătuim împreună pentru bunăstarea popoarelor care așteaptă pacea de la suveranul nostru, Stăpânul celor Două Continente. — O
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile ca să nu le scape nimic, îngrozitor de prezenți, contrastând din această cauză cu stăpânii lor. Chiar marele exaporit își pierdea prestanța de erudit atunci când era admis în divanul marelui vizir. Aici timpul se oprea, așa că voievodul își plimbă privirea de la un turc la altul ca și cum ar fi vrut să-i memoreze. Când întâlnea ochii demnitarului otoman, acesta își pleca ușor capul într-un salut mut, domnitorul lăsându-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorințelor suveranului nostru, iar de data aceasta dorința înaltului padișah este mireasmă de preț și sunet bineplăcut urechilor noastre, căci arată părerea de care ne-am învrednicit să ne bucurăm, dar, înălțimea ta, noi suntem prin voința sultanului și a divanului țării domn al Valahiei și asta ne face sluga celor ce ne-au ales. Se cuvine dar înainte de a răspunde noi dorinței împăratului să aflăm și părerea divanului nostru. Nu putem dar să primim cinstea ce ni se face până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne bucurăm, dar, înălțimea ta, noi suntem prin voința sultanului și a divanului țării domn al Valahiei și asta ne face sluga celor ce ne-au ales. Se cuvine dar înainte de a răspunde noi dorinței împăratului să aflăm și părerea divanului nostru. Nu putem dar să primim cinstea ce ni se face până nu va fi venit răspunsul boierilor țării. Turbanele albe aprobau, mișcându-se lent, nostalgic, sub ele gânduri și întrebări nășteau vagi încruntări. Oare ei de când nu mai sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se păru că zărește chiar lacrimi în ochii uscați de bătrânețe. — Am citit în cronici că dacă un bărbat stă pe gânduri când i se oferă un tron, după aceea nu mai vrea să-l primească niciodată. Constantin bei, dacă divanul țării, cum spui domnia ta, te va sfătui să nu primești să fii domn și în Moldova, crezi că Antioh, fiul lui Cantemir bei, este potrivit? De la locul său, Brâncoveanu aruncă o privire spre Ștefan fără să fi fost nevoie, îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu un gest disperat ajutorul lui Ștefan și al lui Alexandru Mavrocordat. Ieși susținut de subsuori, încălcând astfel protocolul. După ei, Pană Negoescu făcea temenele în plus, retrăgându-se cu spatele și având pe față întipărită o mare îngrijorare. În divan rămâneau Toma și Mihai Cantacuzino. Imediat după ieșirea voievodului, în sala divanului intrară Ferriol, ambasadorul Franței, Colyer, ambasadorul Olandei, contele Tolstoi reprezentându-l pe țarul Petru și încă alți mulți ambasadori printre care și Antioh Cantemir. Alexandru Mavrocordat îl încredință
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ieși susținut de subsuori, încălcând astfel protocolul. După ei, Pană Negoescu făcea temenele în plus, retrăgându-se cu spatele și având pe față întipărită o mare îngrijorare. În divan rămâneau Toma și Mihai Cantacuzino. Imediat după ieșirea voievodului, în sala divanului intrară Ferriol, ambasadorul Franței, Colyer, ambasadorul Olandei, contele Tolstoi reprezentându-l pe țarul Petru și încă alți mulți ambasadori printre care și Antioh Cantemir. Alexandru Mavrocordat îl încredință pe domn lui Pylarino care venise pentru că auzise despre suferința stăpânului său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]