58,388 matches
-
de vorbitorii înșiși. Specializările meseriei de hoț sînt desemnate mai ales prin derivate de la obiectul sau metoda furtului, cu ajutorul sufixelor de agent: -ar (cel mai frecvent), -aș, -ist, -(n)giu. Unii termeni, mai vechi, au suferit procese de extindere semantică, dobîndind sensuri generale sau peiorative, cu care au intrat în uzul familiar. În această categorie se încadrează desigur pungaș (hoțul care fura pungi cu bani), atestat la Anton Pann și devenit cu timpul un termen familiar generic și peiorativ, cu sensul
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
cu soarele în mine și începe lumea mea." Cine, oare, ar putea să rabde efectele împlinirii acestei rugăciuni? Fie și în parte. O lume începută pentru el, care-i poate da unei ființe importanță, este ceea ce omul nu mai poate dobîndi, întîrziat cum este: "dacă mi s-ar oferi, printr'o excepție absolută, nemurirea, n'aș primi-o, fiindcă veșnicia ce mi-ar sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
de un personaj "nemernic" (în sensul religios al cuvântului, adică singur și nenorocit) din Război și pace de Tolstoi (trad. de Ion Frunzetti și N. Parocescu). Rugăciunea lui Socrate "Iubite Pan și voi, zeități de aici, câte sunteți, faceți să dobândesc frumusețe lăuntrică. Iar dinafara mea să fie toate prietene celor din mine" (Platon, Phaidros, trad. de Gabriel Liiceanu). Socrate mai cere să-l socotească bogat pe omul înțelept, să aibă numai atâta avere cât e potrivit unui om cumpătat, iar
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
în planul real evita femeile și părea posedat de vocația neprihănirii, mi-a mărturisit odată că marea lui fantasmă erotică se leagă de o scenă a ejaculării diluviene, de viziunea unor cearceafuri înecate în viituri seminale care, mai apoi, să dobîndească prin uscare măreția și sonoritatea unor imense folii de tablă imaculată. Ca să nu mai vorbim de haremul privat al fiecărui puștan căruia i s-a revelat abrupt funcția prohabului, harem în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
hoți "cretini". Cum să-i voteze alegătorii pe ultimii? Opțiunea lor se cuvine a se îndrepta către hoții "care merită", către cei ce vor fura "cu prestanță, cu eleganță, cu fler, discreție, stil, clasă, îndemînare de magician", astfel încît să dobîndească admirația unei Justiții "în deficit de siestă". Și în definitiv hoții nu au elita lor? Cu ce drept s-o subestimăm, s-o neglijăm? Nu cumva suntem geloși pe hoții de marcă? Dacă-i celebrăm pe artiștii de geniu, pe
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
presimțindu-și sfîrșitul și sperînd ca jertfa lui să fie cîndva recunoscută, așa cum fusese cea a lui Tudor Vladimirescu. Se pare că premoniția acționează la oamenii înzestrați cu spirit monahal mai acut decît la ceilalți muritori. Identificarea Patriei cu Divinitatea dobîndește în conștiința autorului asemenea evidență, încît identificarea istoriei României cu un fel de Biblie, cu un fel de "carte sfîntă", decurge în chip natural. Nu ne mai mirăm că principala sa scriere istorică, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, începe cu cuvintele
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
prietenul său, că "din copilărie citise cu atenție, citise și recitise pe Tacit". într-adevăr! Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a închinat un capitol distinct în oricare tratat de istorie a literaturii franceze, și Nicolae Bălcescu a dobîndit, în mod natural, același privilegiu. Nu atît pentru calitățile pur literare ale stilului său (cum e cazul lui Michelet), cît pentru modul în care a reușit să transforme patriotismul în stil de existență și, în cele din urmă, în stil
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
și că, mai mult chiar decât francezii, americanii îl țin la loc de cinste în toate muzeele lor mari, cum am văzut la fața locului. De fapt însă, textul amintit este din cale afară de confuz, ca de exemplu: "Brinculologia... a dobândit... însemnele unui cult. El posedă dimensiunea elitistă, vocabularul esoteric și teoria întortocheată asociată cu o societate ocultă" !!! sau "A cere jurăminte de credință și a preamări perfecțiunea, supremația și natura divină a lui Brincusi și a operei sale - funcționează ca
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
drumul continuei căutări. Miklos Bacs este un artist preocupat temeinic și esențial de profesiunea sa, de teatru. Am observat asta treptat. Și nu doar din diversitatea rolurilor pe care le-a jucat de douăzeci de ani încoace, din experiența uriașă dobîndită din colaborarea cu cîțiva dintre cei mai importanți regizori români, dar și din felul în care vede și comentează arta, din determinarea cercetării sale din cartea "Mască și Ťrolť. Identități și diferențe", publicată la Editura Cărții de Știință din Cluj Napoca
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
face totul ca să-l mențină". Întîlnindu-mă în acea perioadă atît cu Blaga, cît și cu Baconsky, mi-am dat seama că ultimul e oarecum gelos pe marea reputație a celui dintîi și că, socotindu-l aparținînd trecutului, ar dori să dobîndească o poziție similară în planul, cum spunea el, nu al "realismului socialist", ci al "umanismului socialist", cu perspective "nespus de largi". "Blaga e depășit, face parte dintr-un capitol al istoriei, nu-l putem reînvia, nu-l putem continua. Pe
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
om de o rafinată cultură capabil a se impune prin profesionalism și atitudine, bunătate manifestată mai ales în preajma celor cu care rezona. Alături de violonistul Ștefan Ruha, a devenit un simbol al Filarmonicii și muzicii clujene. Imaginea sa precum și învățămintele dobândite de la maestrul Emil Simon vor rămâne pentru eternitate în sufletele multor generații de muzicieni și foști studenți ai Academiei de Muzică “G.Dima”. Dumnezeu să-l odihnească în pace...
Emil Simon by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83387_a_84712]
-
o piesă minunată, “Câtă dragoste”, care s-a bucurat de mare succes. Am mai cântat atunci melodii de Edmond Deda, Paul Urmuzescu, George Grigoriu, Temistocle Popa, Alexandru Mandy, dar și piese din repertoriul internațional, în limba franceză și engleză. Experiența dobândită în nenumăratele turnee efectuate între anii 1965 și 1969 în Rusia, Bulgaria, Israel, Belgia, Olanda, Polonia, Iugoslavia m-a ajutat foarte mult să-mi consolidez stilul interpretativ, să fiu sigură pe mine, dezinvoltă și să demonstrez publicului din acea seară
Povestea (?i... pove?tile!) continu? (V) by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83417_a_84742]
-
Rusia, Bulgaria, Israel, Belgia, Olanda, Polonia, Iugoslavia m-a ajutat foarte mult să-mi consolidez stilul interpretativ, să fiu sigură pe mine, dezinvoltă și să demonstrez publicului din acea seară că gloria mea din anul precedent nu fusese întâmplătoare, că dobândisem trofeul prin forța și personalitatea mea artistică. De atunci am rămas prietenă cu Josephine Baker și de fiecare dată când venea la Berlin ne întâlneam și ne reaminteam de acea frumoasă seară...”.
Povestea (?i... pove?tile!) continu? (V) by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83417_a_84742]
-
cea mai veche interdicție din lumea oamenilor. Trăsătura frapantă a incestului este că interdicția privește cu precădere raportul dintre mamă și fiu, iar nu pe cel dintre tată și fiică. Explicația: moștenirea și dreptul proprietății pe linie paternă, în defavoarea celei dobîndite pe linie maternă. Concluzia: castitatea femeii dintr-o familie este garanția proprietății acelei familii. A treia problemă este că sursa moralei sunt legile. În acest caz, distincția dintre legile nescrise (morala spontană de tip tradițional) și cele scrise (justiția oficială
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
grupul foștilor elevi de liceu reprezintă alter ego-ul autorului. Mai degrabă s-ar putea spune că Norman Manea împrumută fiecărui personaj ceva din propria sa identitate intelectuală și socială. În acest context, denumirea întregului ciclu romanesc, Variante al un autoportret dobândește cu totul alte semnificații. În legătură cu romanele din această primă perioadă de creație a lui Norman Manea, Ion Simuț vorbește despre două filoane de inspirație: Proust (presupun, pentru mecanismele rememorării și un anumit tip de analiză) și Musil (pentru psihologia intelectualistă
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
tuberculosul Alimănescu și acoliții săi, care dă un aer de proză romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
aflați în imediata vecinătate a celui în cauză. Conexiunile și analogiile care se petrec într-o minte rătăcită sunt dintre cele mai bizare și surprinzătoare. Astfel, o meserie cât se poate de terestră precum cea de stomatolog, practicată de Noimann dobândește inedite valențe metaforice. Pornind de la locurile comune ale propagandei în favoarea igienei bucale, dentistul, aflat într-un fel de transă, ajunge cu mintea acolo unde nici nu gândești: "Igiena cavității bucale necesită, într-adevăr, multă atenție. Pe lângă resturile alimentare, pe dinți
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
că acest instrument sonor nu e o invenție creștină și că, de altfel, creștinismul nu are dreptul de folosință exclusivă a clopotelor. Activitatea în mânăstirile budiste este reglementată tot prin clopot. E drept că la creștini - la catolici - el a dobândit și funcții simbolice: de întrupare a vocii lui Dumnezeu și a semnalării existenței Paradisului. Și totuși, de ce trag clopotele? În vremea noastră și în civilizația noastră, pentru a anunța ora, pentru a semnala începerea sau sfârșitul ceremoniilor religioase, pentru morți
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
le-am văzut au ceva fundamental în comun. Pe de o parte, faptul că actorii lucrează de ani aproape exclusiv cu același regizor - care i-a descoperit, care i-a format, pentru care el devine mentorul, seducătorul, dictatorul - și au dobîndit același limbaj, același cod. Pe de altă parte, credința nesfîrșită în ce fac pe scenă. Un fel de fanatism care alimentează inepuizabil dăruirea lor formidabilă. Disciplina, rigoarea. Pe fiecare artist, de la regizor la actor, la scenograf sau muzician, îl costă
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
schi de la Predeal, nisipurile de la Balcic. Acolo scapă de procesele biroului Roman, de nesuferita meserie de avocat, de obligațiile gazetărești ori redacționale, de întîlnirile neplăcute, telefoanele agresive și veștile insuportabile, de mizeriile făcute de proprietari sau vecini. Acolo, numai acolo, dobîndește energia și răgazul necesare scrierii romanelor sau pieselor, ca și cum restul, inclusiv cronicile literare, ar fi simple obligații alimentare. Numai vraja vacanței îl face să uite de sinele prea bine cunoscut: "Am arta de a-mi complica la maxim viața asta
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
s-a mulțumit cu o atitudine ce nu părea deloc periculoasă: dacă nu e pentru, măcar ca literatura să nu fie împotriva lui, să se abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume fără alternative, literatura evazionistă, prin limbajul ei pur
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
moment al tăcerii și-al încremenirii într-o efigie de care nu erai conștient. Autoscriptura reprezentată de redactarea testamentului e, simultan, o ușurare și-o piatră de mormânt. Dar oricât umor ai avea, oricâtă detașare, oricâtă filozofică înțelepciune ai fi dobândit, nu poți să nu constați un lucru: că formula non-ființei e reprezentată, finalmente, de masca banală a unui contabil fără scrupule. Impasibil și implacabil, el te obligă să decontezi diferența dintre ceea ai primit și ceea ce dai mai departe.
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens de l'honneur, mustrarea franțuzească pe care Alecsandri o ridică în sprijinul teoriei, va defini, mult după
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
ridice marele lăcaș al scrisului românesc." Timp de patru decenii, din 1908 până în 1948, Societatea Scriitorilor Români și-a îndeplinit nobila misiune de a impune demnitatea profesiunii de scriitor, de a îmbunătăți condiția existențială a mânuitorilor condeiului și de a dobândi pentru creația literară respectul și prețuirea pe care le merită cu prisosință. în 1949, Societatea Scriitorilor Români devine Uniunea Scriitorilor din România.
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
degenerînd într-un naționalism tot mai accentuat grație căruia se străduia a-și asigura popularitatea pe temeiul unui mit fecund al epocii moderne, grandoarea identității etnice. Un aparent recul pe scara ideologică, în fapt o strădanie scrîșnită de a-și dobîndi o aură de legitimitate prin asocierea cu elemente ale dreptei. Așadar un fenomen crepuscular al totalitarismului roșu, căruia Alexandra Tomiță îi închină o cercetare bine informată, metodică, ce asigură bogatei materii factuale o interpretare coerentă, subsumabilă, după cum se exprimă programatic
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]