3,853 matches
-
moderezi pe nechezolii de ambe spețe sătul de atâta Caragiale, că oricât de răzeș sau mazil vajnic ar fi un nou basarabean la Paris, ca Paul Goma sau ca, tot exilat, Alecu Russo, de scrise „tânguirea intitulată Cântarea României“, te doboară bășcălia, la băutură și călărire în zori pe zare, pe orizontul de așteptare al rozătoarelor televizionare, chiuind c-un surogat de euforie postmodernistă, rinocerizată ca râsul la mormânt, cum sunt rânjite kantian și rândurile de față cu dinții la stele
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
calce Pasul lui gingaș, efeb Dacă alții vin să-ncalce Mănătârca lui de gheb Jinduite câmpuri albe Și trofee mai ales Purtătorii lor de salbe Și accesul la succes Vulpi sau păsări care zboară Piguini și elefanți Dorul de trofeu doboară Pantalonii lui bufanți La ce bun riscul erorii Strecurat prin filiații Când contezi pe seniorii Doamnelor cu multe grații?! Că tot scrie și rescrie: Pac campania, pac jalba Și l-a pus la pălărie Și pe împăratul Galba! Nici ofensa
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
da-n cap dacă te mustru Că ții banii la ciorap! Da-n zadar e vânătoarea Prin pustiuri și coclauri Dacă nu-ți asumi teroarea Portativelor cu grauri Din eroare în eroare Printre brusturi și făgeți Că el știe să doboare Și pe cei mai nătăfleți Peste toate mai e una Că-l răpuse ghinionul Și i-a dat cu tifla luna După ce-a luat milionul Bani erau dar monumentul N-a putut să se ridice Ecologii, ambientul Protestau c-
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
pentru doua găini și un cocoș. Mai ales cocoșii erau la mare căutare și, după cum observasem, nu numai ăia care făceau cucurigu după găini. În rest, populația îmbătrînea și din cînd în cînd mă invita pe la el cîte un moș doborît de pustietatea din sufletul lui și îmi arăta mîndru grădina și livada, grajdul vacii și vițelul, oile și găinile și curcile și căruța, pentru că nu mai avea cal, el era bătrîn, cine să-l mai înhame?! Beciul doldora de mere
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
importanți ai momentului, se dădeau pe gît paharele cu licoarea ce le sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și pentru ele, ce e drept e drept, da' cine doboară stejarii și se luptă pînă îi vine sîngele în plămîni cu trunchiurile insuportabil de grele? Discursul lui era mai încăpător ca burta acelei balene proverbiale, luneca pe valurile filosofiei de circumstanță, se adîncea în promiscuitatea blestemelor ancestrale, se ridica dincolo de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
aflați în acest sat situat într-o simetrie perfectă cu Verșenii, trec Moldova dincoace și participă la o vânătoare de mistreți, organizată de localnici. Dihăniile stricătoare de recolte își aveau sălașurile în pădurile de pe dealul Bourei, unde, "zice-se, a doborît Dragoș-Vodă vaca sălbatică". Sadoveanu folosește pentru delimitarea spațiului acțiunii toponimul verșenean, "Dealul Bourei" (convertit însă în "piscul Bourei", probabil pentru a-i da măreție sau pentru a concentra cadrul acțiunii - piscul fiind o subunitate bine determinata a dealului). Acest loc
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
De aceea m-am îngrășat. / Mai la vale m-am coborât, / Apă rece mi-am băut, / Grădinile le-am izbit, / Românii că m-au văzut, / Și pe mine m-au luat, Românii cu topoarele, / Țiganii cu baroasele, / M-ajunseră, / Mă doborâră / Și cu paie mă pârliră / Și carnea că mi-o-mpărțiră: / Luară românii slănina, / Și țiganii căpățâna. Văzură că se înșală, / Frumușel mă-mpodobiră / Cu parale, cu mărgele; Cu frumoase panglicele; / Și m-adus-n această casă / Și mă puse pe-astă
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
alb cu mii de clești... Luându-mi inima cu-asalt Dragostea ta mă doare-n vine, M-aș vindeca dacă-aș putea Să fiu... mereu- mereu cu tine. CREZI CĂ DORMI? Pe de-o parte fructu-i dulce Mireasma ce te doboară Când să fugi n-ai un` te duce Căci te prinde ca o ghiară. Puf, porfir și diamante Te învăluie-ntr-o mreajă În himerele galante Crezi că dormi, dar tu ești trează! Prea ai vrea să-mi dai de
CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE (POEME) de DIANA OLARU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346152_a_347481]
-
înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea Celui Zidit în muntele tainic, care luptă să doboare zidurile dezbinării de neam. Referință Bibliografică: Să ne trezim Demiurgul / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
ruinate Omenirea-i mută, durerea o-ncovoaie. Epidemii, teroare, îngheață sânge-n vene. Suflete-omorâte de-o mână ucigașă Spre Infinit se-nalță pe brațele divine. Cutremurat de rele, Pământul, mereu, geme... Dar, Doamne, ce se-ntâmplă, la mine, Acasă? Tristețea mă doboară, gându-mi poartă doliu Imi văd glia mamă... în genunchi, oftează Lacrima o-neacă, grijile-o apasă! Unde-mi este Țara clădită din Lumină La jocul de noroc a fost pierdută-n van? Acesta-i viitorul firavelor vlăstare O lume
NICI LACRIMA, NICI VERSUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368913_a_370242]
-
mare, mare, mare fără cap, doar cu picioare unul bine-umplut cu paie orgoliu’ să nu-ți se-ndoaie e greu să ții în frâu suspicii ce te ridica sau ... coboară ușor s-aprinzi e, artificii dar ai de grija... te doboară ! PLACIDOTROCUL plâng norii-n cenușa zimțata și mușcă din rana cea nouă ...ce dacă? cui pasă de haina-mi căzută de vorbă trântită amară și slută? cui pasă că zgârii cu unghia-n cer când vise se nasc și pier
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă simt vinovat că prea mult am tăcut, că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut), ca brazii mi-i tăi și stejari-mi dobor, ca râne îmi fac deși tare mă dor. Mă simt vinovat fiindcă graiu-mi stâlcesc și apa mi-o vând și-n streini mă cerșesc, ca ce-a fost ieri al meu azi e doar un durut că... of, ce am
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SECRETUL SUCCESULUI: DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului „Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” - Confucius Să vrei să trăiești! Să vrei să treci peste toate greutățile avute. Să vrei să te salvezi, ca și cum ai fi în largul unei mări, te-ar cuprinde un cârcel la picior
DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368862_a_370191]
-
OBIDA ~, de Eugen Emeric Chvala, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. Mă simt vinovat că prea mult am tăcut, că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut), ca brazii mi-i tăi și stejari-mi dobor, ca râne îmi fac deși tare mă dor. Mă simt vinovat fiindcă graiu-mi stâlcesc și apa mi-o vând și-n streini mă cerșesc, ca ce-a fost ieri al meu azi e doar un durut ca... of, ce am
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
la fals dumnezeu uitându-l demult și nedrept pe al meu. Citește mai mult Mă simt vinovat că prea mult am tăcut,că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut),ca brazii mi-i tăi și stejari-mi dobor,ca râne îmi fac deși tare mă dor.Mă simt vinovat fiindcă graiu-mi stâlcescși apă mi-o vând și-n streini mă cerșesc,ca ce-a fost ieri al meu azi e doar un durutcă... of, ce am fost și
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
forță ascunsă, periculoasă, care nu se relevase niciodată până atunci, poate nici măcar ei înseși. Am simțit respect și eram impresionată pentru că demonstra mult curaj și demnitate în fața unor constrângeri și forțe potrivnice care încercau să o copleșească și s-o doboare. Ea era gata să l-i se împotrivească cu orice risc. I-am fost aproape în acele două luni cât mai lipsea până la vacanța de vară și eram singura care era la curent cu planurile sale pentru a scăpa de
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
pentru cultivarea poeziei cu formă fixă, interiorizarea reflexivă, cultul patriei și al patriotismului, asumarea experienței antecesorilor, lirismul de tip clasic, armonios prin muzicalitate și viziune: „Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc./ Câți temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare/ Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare/ Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!// Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care/ Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,/ Până-ntr-o
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
cineva: semințele câmpului îl înfloresc, norul îl umbrește, ploaia îl udă, soarele îl încălzește...! Dar o casă părăsită nu e îngrijită de nimeni! Ca o ființă, și casa e surpată de bătrânețe, iar vântul, ploaia, zăpada o rod și o doboară odată și odată. În ziua aceea, din casa părăsită, căzută în genunchi pleacă și pustiul, precum pleacă din ființă sufletul rămas fără sălaș. De aceea, dorul de casă arde ca jarul! Aurul și dorul se încearcă în foc, o știm
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
două state rivale,eu îmi doream ca linia aceea să mă separe de trecut. Am ajuns apoi aici,în fața ușilor acestea ,eram la fel de disperat ca tine,dar trebuia să iau soarta la trântă și să n-o las să mă doboare. Patronul hotelului era un om bun,știa ce se întâmplase și era dornic să-și ajute semenii. Anii s-au scurs,el a îmbătrânit și am rămas managerul recepționer. Nu pot să mă plâng,după cum vezi, Larnaca e un oraș
VIATA LA PLUS INFINIT (7) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369893_a_371222]
-
ieri, mă mint singură că ești aici, sau poate nicăieri, cred cu tărie în noi, în ale tale cuvinte, în iertări mă îmbăt cu iluzii și promisiuni, dar am și remușcări. Încerc să descifrez șuvoiul de emoții ce uneori mă doboară, acele cuvinte ce le aud mereu, inima tresare, încă mă-nfioara. Dar tu ești plecat, demult nu ai mai trecut pe strada mea , tei înalți, cu toții au înflorit atât de frumos în lipsa ta. Deșertăciune poate este chiar iubirea cea mare și
O DESPĂRŢIRE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369959_a_371288]
-
suflet bun,curat Glasul său cald venea cu alinarea la oricare necaz,sau întristare, cum pentru toți își folosea răbdarea ca un balsam pe rana care doare Vezic-a plecat,e lipsă,că ți-e dor, cu neputința lupți și te doboară... Doar lacrimi calde curg,încetișor spălând prezența clipei prea amară Ne-a ocrotit sub aripa-i cerească cu bunătate și iubiri de mamă. Tot așteptând mereu să se ivească zadarnic plângem îngerul din ramă Rămâne lutul pus în lut cu
IN MEMORIAM de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369946_a_371275]
-
frumoase încă mult timp. Apoi...Tăietorii s-au luptat cu el de dimineață până la întunericul nopții. Apoi, au obosit și i-au lăsat doar tulpina groasă fără viață, la vederea celor ce trec și se îngrozesc de zbuciumul nemângâiat. Au doborât copacul din fata geamului meu. Privind ce a rămas din el, doar rădacina și ceva din trunchi, lacrimile mele îi vorbesc încă în fiecare zi. Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si cui să
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
A noastră limba veche, cea română, Pe- altar crescând iubirea Să divină. La Ipotești, zadarnic numai El E mândru de - ale sale suferinți, Eliberându- ne de dușmanul mișel, Dreptatea și- a rostit- o printre Sfinți. La Eminescu, acasă, teii mă doboară, Cu un miros de sacru- mbietor, Si cerul către El încet coboară, Si toate păsările zboară și nu mor. La Ipotești, în România, El , Eminescu, Din leagănul copilăriei ne- a trezit, La lacul nuferilor, ascultă și gestul Copacilor de tei
LUCEAFARULUI LUMINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369985_a_371314]
-
speriară și ei, și la rândul lor începură să latre, în frunte cu Cățelușul, care mârâia de ceva timp la Pepsi. El ignoră câinii, și îi dădu câteva palme zdravene peste spate, căpitanului. Dar ei săriră pe el, și-l doborâră la pământ. Dacă nu și-ar fi revenit Vasile din tușitul care-l înneca, l-ar fi făcut bucăți pe prietenul său. Cu ochii plini de lacrimi, din cauza tusei, zbieră cât putu la câini: - Gataaa! Lăsați-l în pace! Ca si cum
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
Școlii de Vânătoare, Gellu primește repartiție în cadrul E. 64 din Grupul nr. 1 Vânătoare. În iarna anului 1944, Mociorniță urmează Cursul de perfecționare în tehnica pilotajului pe diferite tipuri de avioane de luptă. În primele misiuni aeriene, el reușește să doboare primul avion inamic pe data de 18 aprilie. În primăvara anului 1944, acesta este mutat la E. 66 din Grupul 2 Vânătoare, refăcut și gata de a pleca pe front, alături de camarazii: Bârlădeanu, Mihăilescu, Gulan, Ghera, Marchiș, Vasiliu și alții
PE URMELE EROULUI GELLU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369376_a_370705]