1,277 matches
-
zece. Marta mi-a adus aminte de asta în timp ce Jayne era ocupată în dormitorul matrimonial împachetând diverse haine în sacoșe Tumi răspândite pe pat, bifând fiecare articol de pe o listă. Păstra tot ce avea de spus pentru ședința din cabinetul doctoriței Faheida. (Consilierea matrimonială îmi amintea întotdeauna ce lucru îngrozitor era optimismul.) Am făcut un duș și m-am îmbrăcat, fiind atât de obosit încât mă îndoiam serios că voi fi fost în stare să rezist pe tot parcursul ședinței - m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cu cine altcineva? Vreau să spun, iubito, că în mare parte băiatul a crescut cu o serie de dădace fără identitate... - Ăsta e exact motivul pentru care nu cred că ședințele astea de consiliere ajută la ceva, îi zise Jayne doctoriței Faheida. Exact motivul ăsta. O mare glumă. Pierdere de timp. - E o mare glumă pentru tine, Bret? întrebă dr. Faheida. - N-a schimbat niciodată un scutec, zise Jayne, relansându-se în mantra ei patetică despre cum toate necazurile noastre de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum implorarea mea din adâncul inimii - în genunchi, cu capul plecat - din cabinetul doctoriței Faheida se evaporase din memorie. Apoi m-am gândit: în timpul acelui discurs pasional te gândeai doar la tine? - Ce vrei să spui? Unde altundeva aș vrea să fiu? - Mă gândeam că ți-ar fi plăcut să-ți iei liber o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
monografie despre Gogol.Ă 2 Am vorbit mai sus de boala pe care am făcut-o, cu un an înainte de debut, ca o „anticameră la glorie”, pneumonia tratată la spitalul Caritas. Acolo, am cunoscut-o pe Mariana Nicola, o tânără doctoriță în regim de internă, căreia, imprudent, i-a promis „logodna”. I promesi sposi. Între anii ’58 și ’60 fusesem căsătorit cu Anastasia, Tusi Trancu, studentă la Filologie, un mariaj ieșit „dintr-o toană”, dintr-o subită „îndrăgostire” sau dintr-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a ținut să-și încheie cariera profesională în acest colț pierdut de lume. A petrecut o noapte albă gonind, cu mașina, după un puști căzut în plasa armatei israeliene și dus într-un camion nu se știe unde. Fiul unei doctorițe șefă de serviciu, dar deținătoare a unui pașaport iordanian, fără carte de identitate palestiniană și deci în pericol de a fi expulzată în orice moment. De unde și spaima. Puștiul a fost arestat în autobuzul în care un grup de copii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a hotărât să adopte un nume ca lumea. De câteva zile pe concetățeanul nostru îl cheamă Ion C. Popescu. Doamna, care are studii secundare, l-a mai convins să scrie numele Popescu cu doi p. CUVÂNTUL DE SPIRIT AL UNOR DOCTORIȚE, SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei, dintre cele mai tinere, mai frumușele și mai inteligente. Sunt studente în medicină, sârguitoare; umblă la cursuri, la cantină și la căminuri cu gente de piele sub braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ren sau a unui mamut, au rămas neîntrecuți. În sfârșit bărbații pierzând secretul talentului și neizbutind să facă decât lucruri urâte vorbesc de pictori, numai femeile au rămas în tradiția artei bune, exercitând-o pe propria lor piele. Aceste tinere doctorițe și simpatice artiste au fost angajate de serviciul sanitar al unui municipiu pentru combaterea epidemiei de scarlatină. Muncă se vede nu așa de trudnică, de oarece tinerele învățăcele ale lui Esculap se întâlneau totdeauna vesele și bine dispuse și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umblau de câteva zile printre lucrătoarele contra molimei. Adunate într-o dimineață, la o mică conferință, spre a primi instrucții nouă așteptau cu mare nerăbdare pe d-na doctor P. Cum intră în sală mult așteptata, fu înconjurată de tinerele doctorițe și supusă la douăzeci de întrebări care nu erau decât o singură întrebare: Cum merge scarlatina? Merge bine. Cum bine? Bine. E în scădere. Vai! cum se poate! Ce ne facem noi atunci! Iată care poate fi pricina unei crize
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au trait deja această experiență. Acum aproape doi ani, în Spania fiind la Zaragoza am aflat că un catolic din Gherăești parcursese calea pelerinului. Iar de curând, am vorbit cu alte doua persoane privilegiate, catolici din Moldova. Una din ele, doctorița Tereza Dămoc, stabilită în Italia de nord, pe undeva pe lângă Brescia mi-a vorbit la telefon cu entuziasm și emoție despre experiența ei pe „il camino frances”. Spunea că a fost o experiență care i-a marcat viața și a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung la Logroño și mă cazez la hanul parohiei Sf. Iacob El Real. Am avut parte de o primire călduroasă din partea doamnei Donatela, de origine italiană, de lângă Genova. Vorbește mereu cu o voce ce se aude în tot
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îmbrăcată în halat alb ceru să se facă liniște și ne întrebă: Vă rugăm să ne spuneți cine dintre dumneavoastră continuă de la Madrid zborul spre America Latină și să ne prezentați documentele de călătorie. Eram patru persoane în situația reclamată de doctoriță. Am prezentat pașaportul și biletele, puțin deranjat de încă un control. Vă rog să-mi dați și adeverința că ați făcut recent -vaccinul contra febrei galbene". Nu am o astfel de adeverință, replicai eu stupefiat. Nu ați făcut acest vaccin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
probabil pentru că merg acolo pentru o perioadă mai scurtă. Nu are nici o importanță. Nu aveți vaccinul, nu vă urcați în avion. Tovarășă doctor, trebuie să plec, este o călătorie oficială, la Madrid... Nu pleci, tovarășe, la nici un Madrid, îmi tăie doctorița insistența, retrageți-vă bagajele și biletele le recuperați la ofițerul de la vamă. Am încercat să vorbesc cu șeful protocolului aeroportului, Aurelian, cu care aveam excelente relații. A venit imediat și m-a convins că decizia doctoriței era pe deplin legală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nici un Madrid, îmi tăie doctorița insistența, retrageți-vă bagajele și biletele le recuperați la ofițerul de la vamă. Am încercat să vorbesc cu șeful protocolului aeroportului, Aurelian, cu care aveam excelente relații. A venit imediat și m-a convins că decizia doctoriței era pe deplin legală și era în interesul meu. L-am rugat să telefoneze la Direcția Protocol și să le comunice rugămintea de a trimite mașina să mă preia de la aeroport. Cât am așteptat autoturismul, am reflectat la reacțiile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ați avut o emoție puternică? O stare de tensiune prelungită, pe care nu ați putut-o controla? Da, am avut o situație foarte neplăcută, trebuia să plec astăzi de dimineață la Lima, în Peru, pentru trei luni. În aeroport o doctoriță mi-a interzis îmbarcarea pentru că nu făcusem vaccinul contra febrei galbene. N-am știut, nimeni nu mi-a spus, iar doctorița a fost nu numai fermă, ci și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții și tensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
situație foarte neplăcută, trebuia să plec astăzi de dimineață la Lima, în Peru, pentru trei luni. În aeroport o doctoriță mi-a interzis îmbarcarea pentru că nu făcusem vaccinul contra febrei galbene. N-am știut, nimeni nu mi-a spus, iar doctorița a fost nu numai fermă, ci și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții și tensiune, până acum o oră și ceva, când am fost la ministru, care mi-a spus nonșalant că nu este nici o tragedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aminte în anul următor acelei prime tabere, împreună cu pictorii profesioniști, că eram doar noi pictorii naivi, bineînțeles cu Vintilă, și soția, dar și mai mulți pictori din țară, cum ar fi Paula Iacob de la Vaslui, Măric Ion, Catinca Popescu și doctorița Voicu din Bacău, Costică Onuță, Gusti Hlinka, Camelia Ciobanu, subsemnatul, și încă vreo doi-trei pe care nu-i mai țin minte. Îmi aduc aminte o întâmplare interesantă din tabăra asta, eu lucram pe vremea aceea la un institut de proiectări
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
privit fără să-l vadă. Asistenta, o tipă grasă și aproape de pensie, l-a trecut într-un registru, cu nume, vârstă, domiciliu și profesie. Când să-și decline ocupația, tata a ezitat, apoi a zis răspicat: „Brigadier“. La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl observă pe tata. L-a pus să-și dezbrace pufoaica și apoi l-a invitat să se așeze pe scaunul acela special și să se uite la o planșă, atârnată pe perete, conținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
anunțat că, dacă dorește, își poate comanda el personal ochelarii, la un atelier specializat, dacă nu, se pot executa și de către dispensar, contra cost, desigur. Tata a optat pentru a doua variantă. A mai schimbat câteva vorbe (fraze convenționale) cu doctorița și cu asistenta medicală, și se pregătea să plece, fiind programat să se întoarcă după ochelari într-o săptămână, când doctorița cea tânără i-a adresat o întrebare ce ieșea cumva din schemă: -Tovarășe, dumneata chiar ești brigadier? Tata, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dispensar, contra cost, desigur. Tata a optat pentru a doua variantă. A mai schimbat câteva vorbe (fraze convenționale) cu doctorița și cu asistenta medicală, și se pregătea să plece, fiind programat să se întoarcă după ochelari într-o săptămână, când doctorița cea tânără i-a adresat o întrebare ce ieșea cumva din schemă: -Tovarășe, dumneata chiar ești brigadier? Tata, care deja își îmbrăcase pufoaica și se îndrepta spre ușă, s-a întors contrariat, descumpănit: n-avea idee ce să răspundă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ochi aurii strălucitori. Rapid, ca și când și-ar fi reprimat un sentiment indecent care o clipă îi încolțise în inimă, a plecat privirea și a rostit cu glas stins: -Da, sunt brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rămăsese cât de cât normală. La un moment dat, tata s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești și mie cum ai ajuns brigadier! a exclamat doctorița, râzând iarăși. Tata a constatat că ea râde aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei de a afla amănuntele acestea întunecate din biografia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei de a afla amănuntele acestea întunecate din biografia lui nu i s-a părut nici ea deplasată, doctorița îi inspira încredere, pur și simplu, dintr-o dată îi inspira o încredere fără limite. Așa încât tata, cât au străbătut străduțele mai degrabă pustii ale orașului de câmpie, i-a relatat tinerei femei cu o voce egală, ferindu-se de patetisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le arătau unul altuia erau semnele clare că între ei era vorba de altceva, mai mult decât simpla plăcere a conversației dintre două cunoștințe întâmplătoare. Și încă un amănunt care întărea această impresie: când a ajuns în dreptul casei unde locuia, doctorița l-a anunțat Aici stau eu cu chirie, dar nu s-a oprit, ci a continuat să pășească alături de el încă vreo câteva zeci de metri, până la capătul străzii. Acolo și-a luat la revedere și a făcut cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din baraca de la colonie, tata nu a putut să adoarmă. Recapitula evenimentele zilei într-adevăr formidabile: aflase vești despre cei de-acasă, își comandase ochelari, își regăsise miraculos cărticica, mersese pe străzi normale din lumea normală și o cunoscuse pe doctoriță. Mai ales asta îl neliniștea și îi pricinuia insomnia: știa că deja sentimentele sale pentru ea sunt ceva puternic, incredibil de puternic, își zicea că aceste sentimente nu sunt sentimente corecte, înseamnă o slăbiciune de neiertat, o poartă prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]