2,116 matches
-
introducând în Apus un nou gen literar, patericul. Prin gura unor părinți bisericești cu o înaltă viață duhovnicească înfățișază principiile de bază ale vieții monahale, folosind convorborile sau discursurile. De asemenea, el a fost un factor ponderator în combaterea exceselor doctrinare ale Fericitului Augustin și ale lui Pelagiu. Sfântul Cassian a pledat în viața sa prin întreaga activitate și operă pentru valoarea supremă a vieții monahicești, ca mijloc de înfrângere a păcatelor. De asemenea, valoarea sa supremă constă în transcrierea către
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pelagiene și altele. El nu ezită să critice aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările doctrinare ale vremii. În aceste lucrări găsim scurte mărturisiri de credință de o rară concizie și precizie, dar întâlnim și raționamente și dezvoltări de o rară frumusețe logică și o dialectică neobișnuită asupra raportului dintre divin și uman. Vom semnala câteva
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Africa. Hristologia Sfântului Chiril al Alexandriei n-a fost cunoscută în Apus decât din traducerile lui Dionisie cel Mic, iar nestorianismul prin combaterea acestuia de către Sfântul Ioan Casian și mai apoi prin Ioan Maxențiu. Teologie creatoare și susținătoare a ecumenismului doctrinar și practic între Răsăritul și Apusul creștin, ea a promovat unitatea Bisericii universale. Teologia ținutului dintre Dunăre și Mare a fost umanistă, cu nuanță ascetică, combătând aspru viciile și păcatele, dar cultivând, în același timp, blândețea și prietenia. Ea a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
oricărei întrebări controversate și nelămurite. În timpul lui Dionisie, Roma nu mai avea un teolog cu spiritul și perseverența lui Leon cel Mare (susținut intelectual de "scitul" Ioan Cassian și de Prosper de Aquitania), la Calcedon. Pentru el închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc că traducerea Epistolei a XLV-a a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus, făcută de Dionisie Exiguul a fost cerută
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
formula scită. În ceea ce privește susținerea ortodoxiei împotriva monofizismului și nestorianismului, precum și alertarea generală împotriva rătăcirilor și căutarea soluțiilor ortodoxe, călugării "sciți" au adus o contribuție remarcabilă, lor alăturându-se Dionisie Smeritul, atât prin traducerile latine din autori răsăriteni ireproșabili doctrinar, cât și prin intervenții teologice în direcția alexandrină, asociată uneori, critic, cu cea augustiniană. Trebuie remarcat faptul că, dorința bazileului de la Constantinopol și a papei de la Roma era de a reface unitatea de credință. Modalitatea prin care Dionisie Exiguul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Modalitatea prin care Dionisie Exiguul a secondat și înlesnit această acțiune de refacere, a cuprins două căi: prin consultațiile diplomatice din cancelaria pontificală, respectiv, traducerile pentru utilitatea călugărilor "sciți" și prin susținerea cauzei ortodoxiei veacului al VI-lea prin adâncirea doctrinară a tradiției alexandrine. Iubirea pentru pacea Bisericii, duhul rugăciunii și smerenia recunoscută l-au ajutat să se îndrepte către această nouă cale. Profunda gândire teologică, meditația de decenii asupra tainei întrupării și cunoașterea în original a izvoarelor creștine i-au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
divine. O altă mărturie a prețuirii învățăturilor Sfinților Părinți și a preocupărilor sale pentru dogma treimică și îndeosebi pentru cea a întrupării Logosului o constituie Florilegiul pe care cercetările de astăzi i-l atribuie în majoritate. Această antologie de texte doctrinare a unit în simfonia credinței ecumenice patru mari teologi din Răsărit: Sfinții Atanasie, Grigorie de Nazianz, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, alături de tot atâția autori apuseni: Sfinții Ciprian, Ilarie, Ambrozie și Fericitul Augustin. Dionisie Exiguul este preocupat de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Proterie al Alexandriei și ciclul pascal pe care l-a alcătuit el însuși, inspirat după tradiția egiptenilor. În referatul prin care se dă răspuns la solicitările lui Bonifaciu și Bonus din cancelaria pontificală, eruditul străromân se menține la aceeași poziție doctrinară, respectiv autoritatea sinodală niceeană, convins că „va fi înlăturată orice luptă de păreri contrare”. Pentru o și mai evidentă fundamentare a zilei a XIV-a pascale din cadrul ciclului de 19 ani, Dionisie invocă și susținerile convergente ale episcopului Paschasin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
afară, dar niciodată pe deplin reluat în alt spațiu și timp. Având în vedere cele prezentate mai sus, nu mai poate fi considerat un accident faptul că regenerarea spirituală a principiilor clasice ale Antichității s-a realizat cu atâta forță doctrinară și cu rezultate atât de valoroase în planul operei, tocmai în Franța secolului al XVII-lea. I.2.2. Principii Consolidarea doctrinei clasicismului francez s-a produs într-o manieră gradată, în mai multe etape, ce au presupus mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
punct, construcția exterioară inițială. În acest sens, Reuben A. Brower atrăgea atenția că doar perspectiva sincronică a criticilor și editorilor din secolul al XIX-lea până aproape de prezentul recent a dus la receptarea Eseului asupra criticii drept un text exclusiv doctrinar, accentuându-se conținutul de idei în defavoarea formei prin care au fost transmise. Cititorii secolului al XVIII-lea contemporanii lui Pope au perceput însă poemul mai degrabă sub aspectul expresiei, privindu-l, în primul rând, ca o poezie bine scrisă și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este dedicată genului dramatic, iar ultima, poemului epic. Definirea poeziei se face respectându-se coordonatele clasicismului privitoare la imitația naturii în ceea ce are aceasta universal, accentuându-se totodată importanța acelui utile dulci impus de Horațiu și perpetuat apoi de textele doctrinare clasice. Poezia este privită drept "fiica filosofiei morale", sintagmă ce este preluată de la Muratori, ale cărui opere îi erau deosebit de familiare autorului spaniol care a petrecut o importantă perioadă de timp în Italia. De altfel, originile tratatului său se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
război mondial a fost nevoie de mai mult de un secol de activitate a unor gânditori, în colaborare sau în contradicție cu ideile Vaticanului. J.-D. Durand subliniază cu multă acuratețe faptul că nu se poate vorbi de un sistem doctrinar definitiv și monolitic, însă există mai multe idei care unesc decât cele care despart în programele partidelor creștin-democrate. Acestea se datorează amestecului de influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu Partidul Țărănesc din Basarabia al lui Constantin Stere, iar Partidul Național cu Partidul Democrat al lui Take Ionescu în 1922. În iunie 1924, a mai fost o încercare de fuzionare a celor două partide, eșuată însă din cauza unor diferențe doctrinare, precum și a neînțelegerii referitoare la activitatea lui Stere. După câteva luni de tratative, la 10 octombrie 1926 și nu 1925 cum indică J.-D. Durand apare o nouă formațiune politică PNȚ, cu un președinte Iuliu Maniu, un secretar general Virgil
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și faptul că președintele Grupului PPE desemnat în acest post din iulie 1994, Wilfried Martens, a fost reales în februarie 1999, pentru ca în octombrie 2000 să ajungă și președinte al Internaționalei democrat-creștine. În cadrul PPE, formațiunea care își asumă azi politica doctrinară este CDU-ul german. Componenta creștin-democrată a acestuia este mult estompată de cea conservatoare. Alături de conservatorii britanii, CDU a reușit să imprime Partidului Popular European caracteristicile unui partid de centru dreapta. Filosofia PPE are la bază o politică care împletește
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Damasus 6 și recunoscut și de către Biserica din Apus la Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451). Având girul primelor două Sinoade ecumenice, Simbolul de credință Niceo Constantinopolitan a fost confirmat în continuare de către celelalte Sinoade ecumenice, fiind inclus în definițiile lor doctrinare. Începutul acestui proces de confirmare a originii și caracterului Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan l-au făcut Părinții Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon în cadrul a două ședințe ale Sinodului: „credința celor 318 Părinți rămâne neatinsă”, glăsuiesc actele Sinodului. „Iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari scriitori se întâlneau, deși în plan ideologic, privitor la români, Dostoievski, ca și Pușkin, urma idiosincrasia panslavistă. Cu deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin la oficiosul din Petersburg. Condeierul asigura pe ziaristul de la Timpul că jertfele aduse de România pe teatrul de război sunt neînsemnate comparativ cu ale Rusiei: Nu voim să relevăm întrebarea care din cele două state e datornic
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria-i piele, în Siberia, despotismul țarist, gândea corect că imperiul se afla în descompunere, de unde și mișcările revoluționare care culminaseră în 1905, evenimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic. Din acest punct de vedere, autorul vastului roman ciclic În preajma revoluției venea pe urmele imaginii create de Eminescu în articolele din Timpul, imagine pe care am creionat-o în capitolele anterioare. Dar ceea ce la 1883 trecuse de sub spectrul direct
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și înclinațiilor mele. Atunci nu se poate gândi la o viață adevărată.“40 Se știe că Wittgenstein a citit toată viața cu plăcere din Platon. Scrierile acestuia erau printre puținele texte filozofice pe care le deschidea. Nu-l atrăgea partea doctrinară, adică teoriile lui Platon. Era, în schimb, foarte sensibil la frumusețea scrisului, dar nu numai atât. Putem presupune că Wittgenstein s-a simțit atras de un motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de tranziție la economia de piață strategii de dezvoltare, Ed. Economică, București, 2002 101. Teulon Fr., Comerțul internațional, Ed. Institutului European, Iași, 1997 102. Todaro M., Economic Development, Addison Wesley Reading, Massachusetts, 1997 103. Todosia M. ș.a., John Maynard Keynes doctrinar al capitalismului monopolist de stat, Ed. Universității "Al. I. Cuza", Iași,1987 104. Toffler A., Puterea în mișcare, Ed. Antet, București, 1995 105. Toye J. ș.a., Trade and Development, Edward Elgar Publishing Inc., Northampton, 2003 106. Trebici V., Populația României
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
sfâșiat în vârful unei nopți neuitate Horbote cu scrobeli întunecate Lăsând a se zări o primăvară. Paralel cu a sa Carte de vise (1969), intenția lui Dimov era de a impune o mișcare literară; avea în vedere chiar un cod doctrinar vizând onirismele, demers în care i se asocia Dumitru Țepeneag (argumentele lor vor fi reunite după moartea lui Dimov sub genericul Momentul oniric, 1997). Susținători ai visului nocturn și nu numai, romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se pare că în această perioadă de tranziție îndelungată și bulversată, singurul criteriu după care sunt aleși și promovați directorii de școli este culoarea politică. Cei care procedează astfel, greșesc fundamental. Școala se poate transforma într-o tribună de confruntări doctrinare, în loc să fie o instituție de înălțare spirituală și morală a copiilor și tinerilor. În plus, pot ajunge în fruntea școlilor persoane fără aptitudini organizatorice și fără autoritate. O școală condusă de un director incompetent ajunge, inevitabil, în derivă, iar oamenii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
au un crez, pare că nimic nu-i mai motivează. De pildă, în SUA, în mod tradițional, ce pierdea un partid capitaliza celălalt și se succedau la putere. Acum pierd amîndouă, ceea ce înseamnă că centrul nu este reprezentat, iar dezbaterea doctrinară e foarte vie. În Europa, atît socialismul cît și liberalismul și creștin democrația sunt în pierdere de credibilitate. Uitați-vă la rezultatul alegerilor din Italia. Parcă se așteaptă ceva nou, capabil să scoată Occidentul din criză. Dar cînd e să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de idei neoliberale și neokeyne siene pe care fiecare le amestecă în cîte un mixtum compositum, de dorit cît mai inteligent și cît mai bine adaptat fiecărei situații specifice. Nu mai avem de-a face cu politici economice de inspirație doctrinară pură, ci cu diverse policy mix, alcătuite cel mai adesea din vechi idei reciclate, în spatele cărora niște băieți deștepți își urmează foarte bine interesele. Bineînțeles că la noi lipsesc cu desăvîrșire și astfel de mixuri coerente, totul desfășurîndu-se la plesneală
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mare chestiunilor de metodă, acuzînd "urîtul miros metafizic" pe care îl răspîndea economia și propunînd o reconstrucție de la bază. Succesul operei lui Veblen este cu atît mai remarcabil cu cît el nu a știut să construiască o doctrină coerentă. Fundamentul doctrinar îl constituie filosofia pragmatică americană, dar și raționamentul intuiționist german, dialectica marxistă și darwinismul social al lui Herbert Spencer. Conform acestei abordări, Veblen a calificat peiorativ doctrinele ricardiene și post-ricardiene ca discipline "taxonomice", ce-și au rădăcinile într-o filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
combătut imediat, pentru că l-am considerat cabotin, pentru că vremurile erau stabile, noi abia descopeream capitalismul și pentru că prea mult semăna cu Lenin, cel din Imperialismul, stadiul cel mai înalt de cunoaștere al ca-pitalismului (1916). Nu l-am considerat niciodată un doctrinar, cum văd că se pretinde în continuare, ci un speculator genial și... informat. Și iată că vorbea. Dar chiar și așa, demersul său mi se părea suspect. Acum a venit criza, o criză majoră, ce zgîlțîie din temelii sistemul. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]