2,528 matches
-
de rău de-a ne îndoi. Cată să relevăm însă un pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a serba înfrîngerea Franței. Studenții din București, indignați de insulta adusă doliului nostru național, căci inimile tuturor românilor sângerau de nenorocirile Franței, împresoară sala banchetului, pătrund în ea și aruncă pe fereștri pe toți germanii, mai întîi pe consulul lor. 258 {EminescuOpXIII 259} Acestea sunt - fie cu iertare - lucruri cu totul neadevărate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mare, la care alții n-ar fi vrednici a fi slugi măcar. Dar acest autor a mers și mai departe. S-a declarat întîi el însuși renăscător al dramei și poeziei române, a pus în foaie în margini negre de doliu numele tuturor oamenilor cuviincioși cari nu voiau să se aboneze la asemenea literatură și să-i fie intim în familiile lor, a făcut albie de câine pe nemuritorul nostru Alecsandri, necum pe alții. Și răsplata? Bene-merenti clasa I - după recomandarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care trebuie să devină astfel, să imite, bărbați fiind, o femeie, fie tânără, fie bătrână, ori pe una suduindu-și bărbatul, certându-se cu zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut - vorbi el. Sau să imite sclave și sclavi, care fac ceea ce fac sclavii. Nici aceasta să nu facă. Sau să imite bărbați
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trecutul, prezentul și viitorul. „Regele e cu adevărat rege, deci monarh, în imagini. Ele sunt prezența sa reală... ș... ț Reprezentarea, al cărei efect e puterea care, la rândul ei, permite și autorizează reprezentarea, e opera nesfârșită a forței în doliu după absolut.” Noțiunea de politică a reprezentării nu-i este deloc străină lui Platon (decât poate ca formulă lingvistică). El intuiește legătura necesară dintre arta imaginii și un anumit model politic constitutiv. „Astfel, cârmuitorii înțelepți vor recunoaște și vor folosi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Hoppe și Kyle (1990) au manipulat stările afective cerându-le unor eșantioane diverse de subiecți, inclusiv unui minieșantion de pacienți care au suferit comisurotomii, să vizioneze un scurt film conținând diferite mesaje ce simbolizau o pierdere sau o stare de doliu. Simbolurile erau atât vizuale (de exemplu, un leagăn gol), cât și auditiv-muzicale și filmul nu conținea cuvinte. Subiecții experimentului au vizionat filmul de patru ori. Au fost înregistrate electroencefalograme în timpul vizionărilor și date verbale și scrise culese în urma fiecărei vizionări
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pronunță în noi? Ce înseamnă, de exemplu, faptul că, în delirul său, Montaigne cere să se aducă un cal soției sale pe care o vede chinuindu-se să străbată un drum anevoios? Ascultându-se, el descoperă de asemenea manifestări ale doliului, ale denegației, încercări de refulare a acestui episod dureros: nu-și mai amintește locul, ora, împrejurările. îi tot vine în minte momentul în care a crezut că va muri. Apoi un fulger se abate asupra sufletului provocându-i un fel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
multă vreme: «Fiul ei, Hamlet, era trist că mama sa s-a recăsătorit așa de repede. Nu avea nici o obligație să o facă și la noi se obișnuiește ca o văduvă să nu se căsătorească cu altcineva Înainte de a purta doliu cel puțin doi ani. Ă « Doi ani e prea multă, obiectă soția care tocmai apăruse cu sacul din piele de capră, snopită În bătaie de bătrânul stăpân. Cine Îți va prăși câmpul În timpul În care nu ai soț? «Hamletă, i-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Îngerul coborât în stradă (1997) aduce o schimbare radicală, măcar în ceea ce privește construirea discursului. Din exclamativ, acesta devine mai interiorizat, mai puțin transparent, se narativizează, caută să semnifice într-o simbolistică mai opacă și, tematic vorbind, revelează predispoziții tanatice. Poezia arborează doliul și se deschide către zone crispate, sumbre ale emoționalului, autosugestionându-se în același timp în sensul fervorii onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
poveste, Alba Iulia, 1995; Civilizația are dureri de cap, Alba Iulia, 1996; Oameni nelocuibili, Alba Iulia, 1996; Îngerul de piatră, Alba Iulia, 1998; Muntele cu nume de fată, Alba Iulia, 1998; Stânca de foc - Detunată, Alba Iulia, 1998; Cerneală de doliu, Alba Iulia, 1999; Degustători de nuduri, Alba Iulia, 1999; Prințesa Oașa, Alba Iulia, 1999. Culegeri: Merge dorul și răsare, Alba Iulia, 1975; Cântece și tradiții populare despre Horea și Iancu, Alba Iulia, 1978 (în colaborare cu Monica Anton); Legende și
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
de acordarea numelor. La unele popoare, nu e nimic neobișnuit În a avea nume diferite În etape diferite ale vieții (pruncie, copilărie, vârstă adultă) și, În unele cazuri, după moarte. La acestea se adaugă numele folosite pentru amuzament, ritualuri și doliu și numele Întrebuințate În relațiile cu prietenii de același sex și cu familia partenerului. Fiecare nume corespunde unei etape a vieții, unui context social sau unui tip de interlocutor. Același individ va fi frecvent numit În mod diferit, În funcție de vârstă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ieri, joi peste noapte, după proclamarea radiodifuzată regală. Ea desființa în cîteva cuvinte o dictatură feroce de patru ani și legăturile cu Axa orientînd politica și armele naționale, subit, în sensul opus. Din nefericire, cuvîntarea regelui nu putea să suprime doliul silit al unui popor și să învieze cîteva sute de mii de morți, morții unei funeste erori de judecată. Cu execuția noului program de luptă a fost însărcinat un guvern, compus din patru partide: național-liberali, național-țărăniști, social-democrați și comuniști... Monarhia
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
rămâne predominant, referirea la un posibil context istoric nefiind decât o supoziție lipsită de argumente hotărâtoare. Pe de altă parte, interpretarea lui Irineu trimite indirect la un episod din 4 Ezdra (sec. I d.Cr.), episod ce relatează viziunea „femeii în doliu” (9,39-10,59). Profetul primește această viziune pe când se afla pe câmpia Ardat - probabil din ebraicul Arâbâh, „pustiu” - la capătul a șapte zile de pregătire spirituală. În cea de‑a șaptea zi, Ezdra vede de‑a dreapta sa o femeie care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
laolaltă pentru oamenii care s‑au depărtat de Dumnezeul cel sfânt, care au crezut în Amăgitor și au acceptat pecetea Vrăjmașului lui Dumnezeu, a Necuratului, în locul crucii de viață făcătoare a Mântuitorului nostru. Bisericile vor fi și ele în mare doliu, căci nu va mai fi euharistie, nici jertfă, nici cultul plăcut lui Dumnezeu, ci locurile sfinte vor fi făcute grânare (cf. Is. 1,8) iar scumpul trup și sângele lui Cristos nu se vor mai arăta în acele zile. Liturghia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
robiei, s‑au așezat în acel ținut;/ Nouă triburi și jumătate din cele douăsprezece locuiesc acolo./ Minciuna și ura le sunt necunoscute/ Și de aceea fiii nu se sfârșesc înaintea părinților./ Acolo morții nu sunt plânși și nu se ține doliu ca la noi,/ Căci e nădejde în învierea de apoi./ Aceștia nu au vreodată carne la masa lor,/ Ci doar legume și tot rodul muncii fără vărsare de sânge./ Trăiesc în sfințenie, iar trupurile le sunt curate/ Nu sunt niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1‑10. . Iată în ce manieră prezintă autorul modul de viață al acestei comunități cu totul speciale: „Purtau cu toții veșminte de sac și erau cu toții profeți; nu aveau nimic personal, erau lipsiți de orice bun și se aflau cu toții în doliu din pricina rătăcirii lui Israel. Se hrăneau doar cu ierburile sălbatice pe care le culegeau de pe vârfurile munților; după ce le strângeau le consumau împreună cu profetul Isaia” (2, 10‑11). Cumpătarea, postul, fuga de lume și inspirația profetică sunt trăsături comune terapeuților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Solomon 2, 20‑22. . P. Geoltrain, La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, nota 26, p. 1440. . Cf. de asemenea 5 Ezdra 2,1‑32. Ierusalimul pământesc spune copiilor săi: „V‑am crescut cu bucurie și v‑am pierdut cu doliu și tristețe, pentru că ați păcătuit înaintea Domnului Dumnezeu și rău ați făcut înaintea mea. Acum însă, ce mai pot face pentru voi? Căci văduvă sunt și părăsită”. Abordarea de la 5 Ezdra diferă radical de cea de la 4 Ezdra. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
religions, 103, 1931, pp. 64‑65.) Autoritatea romană interzisese lectura acestor oracole, sub pedeapsa capitală. Iustin vorbește despre ele de două ori în 1 Apol. 20, 1; 44, 12. . Or. sib. III, 80‑90: „Toate ale lumii vor fi în doliu atunci când Dumnezeu, care locuiește Eterul, va înfășura cerul ca pe un pergament. Cerul întreg va fi sfărâmat și va cădea pe pământul și pe marea dumnezeiască; un crater de foc nestins va arde pământul și axa cerului și zilele, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revista „Convergențe românești” din Londra) lasă mai mult loc expresiei poetice: „Ne compunem numai din cap! creierul a crescut în neștire / pe suprafața corpului - Mâncăm cu fruntea, cu fruntea bem, bem-bem / N-avem timp nici să iubim!/ Și eu port doliu după plug, după carul cu boi/ Lumea o percep cu versul/ Versul fiind subiectivitatea mea/Cea obiectivă/ Nu alerg să mai alerg/ Trăiesc înapoi până la strămoși”. O trilogie dramatică intitulată Metaistorie (1993) și compusă din piesele Formarea omului nou, O
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără, le obligau să se recăsătorească) și al Bisericii (care clădea pe seama lor proiecte de renunțare și de abnegație, deși, principial nu era împotriva recăsătoririi după consumarea perioadei de doliu, „anul jalei”, mai scurtă în Apus decât în Răsărit) - se puteau consacra „sans entraves à leurs dévotions et a leurs charités” (arătându-se, uneori, foarte generoase)27. Acceptate (lumea medievală își dădea acordul cu trei ipostaze ale femeii: fecioară, soție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat pre doamna Radului vodă și pre fiică-sa Voichița o au luat-o lui și doamnă...”. S-a grăbit Vodă să se recăsătorească și nu a respectat „anul jalii” (voi mai vorbi despre el ceva mai jos), „anul de doliu”, interdicție pe care Biserica o preluase din legislația romană (ea figurează în Sintagma bizantinului Matei Vlastaris, codice copiat și în Moldova chiar din porunca lui Ștefan cel Mare). A fost obligat Vodă să se însoare din nou. Obligat și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și impresionante, mi se pare a fi tot un semn al legăturii cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură menținută firește de cei vii (căci înmormântarea - ca și botezul ori nunta - îngăduie expunerea privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce se pregătea să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru salvarea sufletului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vreun străin de departe, se scoală iute și își iau locul lângă mort și strigă Văleu și încep din nou să plângă [...], încât s-ar putea spune pe bună dreptate despre ele că și-au învățat ochii ca să plângă” 34) -, doliu („tot poporul, spre a-și arăta jalea, umblă prin oraș cu capul gol” 35), pomeni (De la Croix: „Se servește masa cu carne și pește. Dregătorii domnului servesc ca și cum ar fi domnul în viață” - din nou o apăsare asupra reintrării în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Scri(u) și cu jupâneas(a)Sima a stol(ni)cul(u)i lu Stroe, deacă voi muri, să mă gropați lângă dumnialui, aicea”104. Grupul în negru „Anul jalii” „Doao viri” fixau vechile legiuiri românești pentru respectarea anului de doliu, perioadă în care „muerii căriia-i va muri bărbatul [...] nu e volnică să ia alt bărbat până nu va trece jalea 1 an”. Prima zice îndreptarea legii, ed. cit, glava 261, text din care am citat mai sus - este dată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la rigoare, ca și cea dintâi, de o dispoziție superioară: „Iar de-i va zice împăratul sau domnul, atunce poate mai nainte, până n-au trecut acel an de jale, să se mărite”) derivând dintr-un motiv moral - considerația, (vizibilitatea doliului pentru comunitate trebuia asigurată) față de defunctul soț: „iară a doa că ce iaste datoare, pentru cinstea bărbatului ei, să jelească”. Bizantinii au preluat această interdicție (și impunerea „anului de doliu”) un timp ritual al doliului, un „timp suspendat”107, din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se mărite”) derivând dintr-un motiv moral - considerația, (vizibilitatea doliului pentru comunitate trebuia asigurată) față de defunctul soț: „iară a doa că ce iaste datoare, pentru cinstea bărbatului ei, să jelească”. Bizantinii au preluat această interdicție (și impunerea „anului de doliu”) un timp ritual al doliului, un „timp suspendat”107, din legislația romană (romanii dictau pedepse ifamante văduvelor care se recăsătoreau în anul de doliu 1106. Biserica și-a însușit-o (ea apare în Sintagma lui Matei Vlastaris, iar traducătorii îndreptării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]