KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

luau la anchetă nu erau obișnuiți să o facă. În prag, cu aceeași căciulă mare și cu gulerul ridicat din cauza lapoviței, stătea Săteanu. Sărut mîna! i-a spus încet. Am auzit de necaz, toți sîntem nemulțumiți de ce-a pățit dom' profesor, dar... M-am gîndit că-n oraș nu se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că n-am rezolvat-o cu Sălcii. Să vezi ce pățim! Ne spînzură Săteanu. Da'-i știut, dom' șef, ce te mai frămînți? Drumul ăsta dă mereu probleme, că-i numai între maluri. Nu-s nici parazăpezi peste tot. Iar ăsta! exclamă șeful, arătînd prin ușa de sticlă. Bună ziua! salută Vlad intrînd. Aș vrea să știu dacă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl oprește un bărbat, care i se pare cunoscut, probabil de la uzină. Știu că sînteți prieten cu dom' Vlădeanu. Puteți trece pe la el? Da, desigur, stă în bloc cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful secției, am o rugăminte: poate reușește să vină să facă de serviciu și la noapte, că trebuie asigurată asistența tehnică; unul din adjuncți mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da, desigur, stă în bloc cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful secției, am o rugăminte: poate reușește să vină să facă de serviciu și la noapte, că trebuie asigurată asistența tehnică; unul din adjuncți mi-e plecat, adjuncta, bolnavă. Îl anunț, dom' inginer, sigur îl anunț clatină Vlad din cap afirmativ. Pînă la zece, la noapte, îl găsesc eu... Pe o plăcuță subțire, din plastic, stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mască de teatru antic. Tot timpul nu te-am cunoscut decît spurcat la gură. Eu mi-aș zice altfel saltă Lazăr dintr-un umăr a indiferență. Mi-aș zice că am simțul umorului, cam prost uneori, dar umor. Așa-i, dom' pro'esor, au ba? face el un gest spre masa unde stă profesorul. Ce s-a întîmplat? întreabă curios profesorul, venind să se așeze lîngă ei, ca într-o scenă de duminică la iarbă verde. V-aș da un gît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
foi de smochin la îndemînă). În felul acesta, autorul lucrărilor de mai sus, contrar lui Adam, poate trăi fericit printre semeni, precum întîiul om în Edenul nepierdut vreodată." Ai adormit, Lazăre? întreabă profesorul, așezîndu-se pe scaunul tras mai aproape. Cuget, dom' pro'esor, cuget. Și crezi c-o să treacă timpul mai repede. Pînă acum, măcar, eram amenințați de foame. Acum, stăm și așteptăm, pur și simplu. Ce zici? Lazăr tace. Dinspre masa cu cei doi băieți vin exclamații fericite, ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe baricade. Un bărbat cu o figură prietenoasă, de al cărui zîmbet se leagă amintiri plăcute în sufletul lui Mihai, îl întîmpină cu mîna întinsă: Noroc, dom' Vlădeanu! Am zis doar că ne vedem la premieră, dar m-am grăbit și am venit la vizionare; să ajutăm, pe cît posibil, spectacolul cu părerile noastre... E inspectorul din Direcția Teatrelor, cel care, întîmpinîndu-l pe Mihai toamna trecută, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ăstora nu le ajută dacă-i iert cînd umblă cu chestii ieftine. Adică, de la niște spectacole foarte bune, de răsunet, coboară ștacheta pentru că vor să se joace pe scenă de-a cow-boy-ii. Tu ce părere ai? Nici una. Cum așa? Păi, dom' Săveanu... Zi-mi Vic, așa, ca-ntre prieteni, că, sper, vom rămîne îl ia Săveanu de braț pe Mihai. Totu-i să te ții tare, să nu renunți la scris, că, zău, cînd ne-am cunoscut, văzînd cum sugi vodca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîte le-a putut gîndi, sau dori, simțindu-se și acum în stare, ca în urmă cu atîția ani, să iasă afară în viscol și să-l cheme; dacă nu din dragoste, măcar de bucurie. *** Ce "sictir!" ne trimite viața, dom' profesor, ce "hai sictir!"... clatină încet din cap Lazăr, șoptindu-și vorbele, să nu tulbure liniștea din sala restaurantului. Ia te uită! se miră profesorul. Puteam să jur că ai adormit cu ochii deschiși. Ia zi-mi, la ce visai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
haina de la costum și o aruncă pe scaunul de alături, peste servieta de care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colegilor că nu mă mai ating de cărți cele de pocher, evident -, ba m-am și reeducat prin muncă, trudind din greu în serile lungi, de iarnă, să-i învăț pe șoferi tot ce știam... Să mai torn o dungă, dom' pro'esor, că-s trist... Noroc! Noroc! Și dumneavoastră sînteți trist. Mă întreb dacă ești întreg. Și-ați ajuns la vreun răspuns? face Lazăr un gest cu pachetul de cărți pe care, demonstrativ, îl înșiruie înaintea profesorului. Stai naibii! lovește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine? *** Rămas singur după ieșirea furtunoasă a lui Săteanu, Mihai își face un ceai de mentă, să se încălzească, apoi pleacă prin secție, pentru o nouă trecere pe la fiecare loc de muncă. În tabloul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zgomot surd. Mihai se întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer, că mă grăbesc se scuză femeia, rămînînd în mijlocul încăperii. Am venit doar... începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care a fost întîmpinată. Știți... se căznește ea să se explice am doi copii mici, de doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de palton, că de-atunci n-am mai avut parte de un altul. Fantastic! Abia aștept să-1 jupuim pe Marcu; vreau să mi-l lași la... începe să rîdă profesorul, dar se oprește nedumerit, văzîndu-l pa Lazăr grav, încruntat. Nu, dom' profesor, asta n-o să se întîmple. Din mai multe motive. Unul, spre exemplu și-o spun ca să știm totul -, ar fi acela că, imediat ce m-am însurat, anul trecut, mă cheamă un tip, procuror sau ofițer, n-am aflat, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țărănește, tradițional cum îi place s-o spună, l-oi scuipa între ochi. Nu pentru că Biblia îndeamnă "dinte pentru dinte", ci pentru că-și manifestă prietenia și cordialitatea de cîte ori mă vede, bucurîndu-se că sîntem consăteni. Și să mai știți, dom' profesor, apropo de... de multe: am o soție frumoasă, superbă, care poartă în ea, înnăscută, știința nobilă de-a fi soție, femeie tot ce, ca bărbat, vrei, ce-i omenește frumos. Iar eu, ca un nesimțit, stau aici! exclamă Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
obrazul în umărul lui Vlad și izbucnește în plîns. *** "Cristina!" tresare Mihai bucuros cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd aude repetîndu-se bătăile din ușă. Sare din pat fericit și deschide, pregătindu-se s-o ia în brațe pe fată imediat ce va face primul pas înăuntru. Dom' inginer Vlădeanu? întreabă tînărul aflat în prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă duc la CEC, mergeți cu mine? Nu. Dom' Muraru vă roagă să i le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prag. Sînt maistrul Emil, de la Sinteză. Dom' Muraru mi-a telefonat acasă și mi-a spus să vă caut, să vă rog să-i dați cele cinci mii promise. Da, încuviințează Mihai mă duc la CEC, mergeți cu mine? Nu. Dom' Muraru vă roagă să i le duceți la spital; îl găsiți la Medicina Legală. Mihai se îmbracă în fugă și plecă spre CEC, să-i poată duce banii mai repede lui Muraru. Înțelege că soția lui, fiind totuși gravidă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gros pe umeri, mergînd înaintea tuturor. La intrarea în clădire, cu fundul direct pe zăpada de pe trepte, cu tîmplele cuprinse între palme, stă Muraru; două șiruri de lacrimi i se unesc pe vîrful nasului, picurînd în zăpada dintre pantofii săi. Dom' Muraru... îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă! rîde jovial Runca, apoi fuge înăuntru, strîngîndu-se în brațe de frig. Felicitări, Lazăre! îl lovește Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la piept. Mă tem că și la plămîni ai ceva, atîta drum prin viscol... Nu mai ai nici o haină? Pălăria mi-a rămas unde am dormit, în magazie. Na scurta asta de fîș, vezi că nu-i a mea. Știu, dom' doctor; dacă nu era ala, stăteam în mijlocul șoselei. Te duci la spital, la chirurgie, spui că te-am trimis eu, doctorul Radu. Iei cursa de colo, de la gară, te lasă chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în mijlocul șoselei. Te duci la spital, la chirurgie, spui că te-am trimis eu, doctorul Radu. Iei cursa de colo, de la gară, te lasă chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să-l ajute să coboare. Să trăiți, dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată dincolo de domul acoperit de păr al genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]