1,248 matches
-
de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total necaracteristic, concediindu-mă cu o fluturare regească a mâinii. — În sfârșit! Mulțumesc! a strigat Lucille, aruncându-i haina în brațe lui Vivian și împingând întregul grup către ușă. — Doamne-Dumnezeule! Cine-a mai auzit de-așa ceva? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trîntite, a muzicii date prea tare, a vociferărilor care treceau prin pereți. Începeau să sune pe la Miliție, să ciocănească în țevi cu obiecte metalice, să bată la ușă din cinci în cinci minute, să amenințe. Fără nici un rezultat, atmosfera se domolea doar cînd ceilalți se hotărau să plece acasă, cînd fie Tușica cu Milițică, fie Angelina cu Părințelul rămîneau singuri. Cine și-ar fi închipuit în clipele alea că în scurt timp o să se schimbe totul? Niciodată nu o să și-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
livada cu meri. Nu se putea despărți de tot de livadă. O câștigase domnul Übelhart la o partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament se domolea ca prin minune În apele calde de la Salinae. Pe timpul șederii la băi, domnul Übelhart era un obișnuit al micilor reuniuni pe care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
complexul g.m.a.” dar, pentru că În ceea ce izbuti se dovedi mai degrabă mediocru, Își reluă resemnat locul sub tei. Numai noi trebuie să rămânem la ai noștri, scăpă el printre dinți Într-un târziu, când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce drept fac Revelion În casa ei, și Încă cu vânzare, numiții Hollosi, Ziffer și Nagy Oszkár? Sunt pictori, dragul meu. Și ce dacă? se oțărî poștașul. Pe deasupra și morți, preciza Zegrea În speranța că iritarea lui Gheretă se va domoli. Ceea ce nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar acum... Începu să râdă din nou. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De aceea, va lucra cu mănuși. Ordonă cu tot respectul Împrăștierea, apoi scoase cricul și roata de rezervă. Tot nu făcuse niciodată operațiunea asta, iar până să iasă din schimb mai erau câteva ore. Între timp, căldura se va mai domoli și ea. Doar atât, căci despre ploaie nici nu putea fi vorba. Știa asta de la Duna TV Buletinul lor meteo umbla și aici. Chiar mai bine decât ăla de la TVR. Le urmărea pe amândouă, dar preț punea mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a casei de la Feldiu pe care unii dintre ei o cunoșteau destul de bine. Doamna Ster luase chiar câteva ore de desen de la Janka Olejnik. De la ea Împrumutase o anume energie vitală, dar și o propensiune spre zonele tulburi ale sufletului, domolite odată cu trecerea timpului, convertite În toleranță și Înțelegere pentru cei fără odihnă, precum Eleonora, pentru care Eugen Pascu avea o slăbiciune specială. Dacă aș fi cunoscut-o, zicea el, seara, lângă o sticlă de vin, dintre toate sculpturile mele aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se domoliră, iar băieții se așezară. Am găsit un scaun liber în fundul încăperii și am luat și eu loc. Grăsanul mai ciocăni o dată în pupitru. — Bleichert, băieții din Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu el prezentările. Deja îi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici cât negru sub unghie, iar avansurile lui Kay se domoliră și se transformară într-un fior imperceptibil, pe care-l simțeam de fiecare dată când ni se atingeau umerii, de fiecare dată când eram impresionați la unison de un jingle de la radio, de o reclamă nostimă sau de vreo vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi-trei sau păreau transportați, de parcă ar fi vorbit cu ei înșiși. Băieții de la laborator plecară cu sumedenia de indicii noi, manevrându-le cu mănuși de cauciuc. Apoi singurul bărbat calm din încăpere fluieră din nou. Și, din nou, hărmălaia se domoli. Impasibil, Russ Millard numără persoanele prezente și ne făcu semn spre avizierul din spate. Ne-am strâns acolo, iar el ne spuse: Nu știu exact despre ce-i vorba, dar sunt destul de sigur că plicul a fost trimis de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu mine. Militarul icni din toți rărunchii, zgomotele se mai domoliră, după care Madeleine vorbi cu un accent fals: — Păcat că n-au radio. Acolo de unde vin eu, toate motelurile au radio. Erau prinse în șuruburi și trebuia să pui monede în ele, dar cel puțin aveam muzică. Militarul încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fie cinci, cinci și ceva, interveni atunci Dromiket 4, ca să nu dăm ocazia la interpretări. — Ce interpretări? se întoarse furios Felix S 23. Păi cum... nu vă amintiți... povestea de acum doi ani cu ora cinci. A, da, uitasem, se domoli Felix S 23. Ai dreptate. Ce poveste? făcu Getta 2. — O poveste... mormăi comandantul. Aveam meci de baraj la ora șapte cu o echipă din Saturn și la ora șase trebuia să terminăm stadionul. La șase fără ceva abia terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
simțurile și pe urmă i-aș fi zis: „Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sunt un câine la care poate veni o cățea în călduri? Ei, aflați că sunt impotent”. Dar n-aveam nici o certitudine, încât am preferat să-mi domolesc pornirile și m-am îndepărtat de Moașa. Ea a mai făcut o tentativă, apropiindu-se de mine și privindu-mă galeș, după care a înțeles; brusc enervată, s-a ridicat și a ieșit pe ușă fără să dea nici o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
boala celorlalți, pe care simțisem nevoia s-o evit și totuși o simplă răutate colportată pe seama ei mă turba. Poate că era mai potrivită pentru mine o femeie ca Marta, care să nu-mi rezerve surprize și care să mă domolească, o femeie sigură, blândă, credincioasă, devotată, crezând în tot ce credeam eu, dar inima are rațiunile ei, nu ascultă de rațiunile obișnuite. „Cu câți bărbați te-ai culcat înaintea mea?” o întrebasem odată pe Laura. „Eu te întreb ce cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Totdeauna era mulțime adunată lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și stau înmărmuriți la certarea Domnului. Prin puterea lui el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-au limpezit cerurile și mâna sa a străpuns balaurul fugar. Iată, acestea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar într-unul din buzunare. Paradoxal, filtrul măsliniu al buzunarului, în loc să-i domolească cubului pâlpâirea, nu făcu decât să-i stingă, aceluiași cub, nuanța atotînvăluitoare de coniac revărsat. 46 DANIEL BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte degeaba, pe când te coseau, Norocosule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
etajului întîi, semănând tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind iar aceste cuvinte după șapte secole. — Bună! spuse Virgil Jones. Câteva întrebări din partea lui Virgil Jones l-au făcut pe Vultur-în-Zbor să vorbească despre Deggle și să amintească de cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului, simțea cum furia i se domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se răsti gorful. Poate că asta te va face să te abții de la asemenea aluzii. Dacă nu mă înșală memoria, interveni Virgil Jones, Prima Regulă a Ordonării este să eviți orice irelevanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l provoc pe Crawford la un set. Mă putea Învinge fără să transpire, dar eram curios să știu cu cît. Ar Începe cu niște ași mușcători, apoi o minge Înaltă ar ținti spre capul meu, dar după aceea și-ar domoli jocul, pierzînd cîteva puncte ca să mă tragă și mai adînc În rivalitatea dintre noi. Dacă aș juca stîngaci În mod deliberat, ar sfîrși prin a mă conduce cu un avans destul de mare și ar fi tentat să se lanseze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptam să se ridice spre cer primele firișoare de fum. Frustrat de faptul că Sanger Îi scăpase printre degete, Crawford avea să ajungă În scurt timp Într-o stare de tensiune pe care doar un foc iute o mai putea domoli. Am pornit motorul Citroënului, pregătit să cotesc pe alee și să-i blochez Porsche-ului calea de scăpare. Foc-și-pară era semnătura pe care Crawford avea s-o scrijelească o dată În plus pe cerul Estrellei de Mar. Timp de zece minute am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am format numărul. O voce feminină Înregistrată, cu un slab accent de Lancashire, mă informă că existau ore libere În acea seară și mă invită să-mi las numărul de telefon. După cum știam deja, Bobby Crawford făcea toate lucrurile posibile, domolea toate sentimentele de vinovăție și trăgea la loc cuvertura peste viețile și visurile noastre. 25 Zi de carnaval Residencia Costasol se sărbătorea pe sine Însăși, salutîndu-și fericita Întoarcere la viață. Din balconul biroului meu de la etajul Întîi al clubului sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]