7,291 matches
-
nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede mi se spune”, „iar de la mînă pînă la gură/ e o distanță ca de la
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
să-l descriem și să-l apreciem, atunci am atins miezul unei opere literare, individualitatea ei ultimă; în căutarea lui, a cifrului ascuns, se află toate monografiile autorilor din volum”. Lucian Boia dă perioadei 1930- 1950 o temă oarecum pe dos, dar incitantă și „adevărată” fiindcă o enunță cu detașarea concentrată a celui care vrea să înțeleagă. Cu calm, cu seninătate, chiar cu mici accese de umor și ironie. Cât de indiferent la eveniment poate fi intelectualul? Răspunsul, nuanțatnegativ, nu demască
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
realizarea anuală a unei Stagiuni Muzicale Române în Portugalia, de o mare diversitate programatică și stilistică. În partea a doua a seratei, numerosul public a avut ocazia să admire imaginile realizate de cinci fotografi portughezi - Daniela Oliveira, Joana Fernandes, Carla dos Santos, Hugo Peixoto și Joăo Pedro Correia, membri ai Asociației Youth Press Portugal în cadrul proiectului european intercultural Romania Seen Through Your Camera, organizat de către Asociația română Support 4 Youth Development. Lucrările au fost prezentate în sala de conferințe a ICRL
ICR Lisabona - Ceremonia Amicus Romaniae by Simion-Doru Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4811_a_6136]
-
avea loc fără susținerea consistentă și consecventă din partea unor oameni aflați în funcții publice, care simt importanța actului cultural. Ne-am obișnuit să credem și să afirmăm că la noi nimic nu funcționează bine sau chiar că totul merge pe dos. A devenit un clișeu să spunem că peste tot, când cerem sprijinul autorităților, întâlnim opacitate, ignoranță, reavoință. Din fericire, lucrurile nu stau doar așa. S-ar cuveni deschisă o listă a persoanelor publice care, prin atitudinea lor față de cultură, merită
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
devenit sub conducerea să oficial Statul Mafiot Român, cu structurile mafiote chiar din curtea Palatului Cotroceni, cu cea mai dură și sinistra celulă mafiota infiltrata nu numai în birourile Președenției dar și în toate instituțiile statului, organizația condusă din chiar dosul Cotrocenilor de Badea Petre sub denumirea de Aedificia Carpați. Tunurile sale de miliarde de Euro la bugetul statului, jafurile la drumul mare atât în visteria statului cât și în buzunarele oricărui cetățean i-a ieșit în cale acestei organizații i-
Ce i-au urat românii lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47019_a_48344]
-
fă-l” ș.a. Presimțind că barajul „va crăpa” (Ceaușescu strângea tot mai tare șurubul, iar lupta dintre vechea și noua gardă securistico-nomenclaturistă se ascuțea), Crăciun visează la un cețos plan de supraviețuire, intitulat „ Fata Morgana”, de tipul mănușii întoarse pe dos: „schimbarea lucrurilor fără schimbarea ordinii”, altfel spus, conservarea puterii. Ca remorsă de balenă (Grancea), „peștișorul” securist nu voia, în niciun caz, să moară odată cu balena. Iar din acest proiect, încă ambiguu, confuz, fac parte, fără să știe, tinerii intelectuali „disidenți
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
uniformizator; moartea de sine, cea care se separă de comunitate și specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
la Veneția detaliază o secvență galantă și picantă din viața seducătorului cu divagări despre farmecul androginiei și obligația de a împărți cu ceilalți fericirea de alcov dacă nu vrei s-o pierzi. Vânzătorul de umbre e un Peter Schlemihl pe dos căzut cu tronc unei domnițe valahe, bun prilej de istorisiri cu iz iute și lungi descrieri de epocă pandurescă: „pe când umbra domniilor fanariote se retrăgea pentru totdeauna în golfurile aurii ale semilunii”, „Umbră își făcea loc privind fără grabă în
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
de la democrație”, potrivit unui comunicat de presă. ”Mă surprinde faptul că trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului României provoacă o polemică atât de furtunoasă. Nu știu cum poate fi considerată această inițiativă o „politizare” a Institutului, când lucrurile stau exact pe dos. Guvernul dorește depolitizarea ICR, care este în subordinea președintelui-jucător și este condus de oameni care îi închină toată ziua osanale președintelui Băsescu”, consideră social-democratul Valeriu Zgonea. Apreciind activitatea celor din ICR care nu au promovat în mod organizat ”propaganda pro-prezidențială
Zgonea: E îngrijorător că ”prietenii ICR” consideră antidemocratic Parlamentul () [Corola-journal/Journalistic/44210_a_45535]
-
artă a compromisului»: Jean Giono, Sacha Guitri, Colette, Jean Cocteau, Sartre etc. Lista scriitorilor care, după ’45, au fost de stânga sau comuniști este prea lungă, dar amintim: Sartre, Aragon, Elsa Triolet, André Gide, Malraux, Simone de Beauvoir, Hemingway, Brecht, Dos Passos etc. Este cunoscută cartea: La fin de l’innocence de Stefan Koch. Privitor la «politiquement correct» și la subiectele tabu din Occident, vă recomand cartea lui Jean Sévillia Pour en finir avec le passé unique și de același autor
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
a primit Premiul Pulitzer pentru Pastorala americană. În 1998 i-a fost decernată, la Casa Albă, National Medal of Arts, iar în 2002, Gold Medal in Fiction, cea mai înaltă distincție a Academiei Americane, conferită anterior, printre alții, lui John Dos Passos, William Faulkner și Saul Bellow. I s-au decernat de două ori National Book Award și National Book Critics Circle Award și de trei ori PEN/Faulkner Award. În 2005, Complotul împotriva Americii a primit premiul Societății Istoricilor Americani
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
Țuțea le arăta în închisoare. Sunt memorii aspre prin duritatea dezvăluirilor și suculente prin amănunțimea portretelor încondeiate: o lume cu alură de bestiar uman, promiscuă și deopotrivă fascinantă, amestec de gusturi elevate și de apucături abjecte. Un univers întors pe dos în care frica, marea frică din anii ‘50, soră geamănă cu la grande peur din 1789, schimbă caractere și induce metamorfoze morale. Și peste toate harul acestui avocat care știe să-și convertească limbuția în grafomanie rafinată, scriind zilnic, potrivit
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
în arhivă depășea cu mult limita omenescului. Or, omul e o ființă bine definită biologic și spiritual. Aici însă, toate datele problemei dispăreau într-o lume întunecat-haotică, totul funcționa pe contrasens, totul se opunea normalității ca o mănușă întoarsă pe dos. Intrasem direct în infern.” (p. 7) E inutil a bănui aici accente patetice, cînd de fapt e vorba de o stare pe care cel mai adesea, din comoditate și neglijență, o definim ca „stare inefabilă”, adică drept un sentiment pe
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
e vorba de o stare pe care cel mai adesea, din comoditate și neglijență, o definim ca „stare inefabilă”, adică drept un sentiment pe care nu-l poți prinde într-o fabulă lămuritoare. Impresia de infern, de „mănușă întoarsă pe dos”, cu care Ioana Diaconescu a rămas citind dosarele Securității, are ceva aparte, oarecum netransmisibil, iar cauza stă în senzația de aer închis, de încăpere ermetică, care a venit spre autoare indirect, prin buclele unui exasperant limbaj de lemn. Oricine a
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
de relatarea „oficială” (nu și neutră). Imprecația, insulta și critica sunt de preferință indirecte, mediate: pot fi, de aceea, puse sub semnul lui ragăm nu, formă sub care caracterizarea un măgar ajunge la victimă dintr-o întâmplare, prin citirea pe dos a unei porțiuni de pagină (Infamie...). Situația din Amici e la fel de interesantă din punctul de vedere al caracterului indirect al criticii și al insultei. În prim plan apare insulta mediată cu intenție de Lache, prin simularea unei relatări („zice: «O
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
obiect amanetat Casele de împrumut vor liberă o recipisa care va conține numele și pronumele, profesiunea și adresa împrumutatului, numărul de înregistrare, descrierea amanetelor, data amanetării, suma împrumutata, prețuirea și în fine scadenta împrumutului. Condițiunile împrumutului vor fi tipărite pe dosul recipisei. Recipisa liberata pentru obiectul amanetat se va prezenta la fiecare reînnoire și se va restitui la achitarea împrumutului și ridicarea amanetului. Obiectul amanetat nu se poate restitui decât titularului sau mandatarului sau cu procura autentică. În caz de pierdere
DECRET - LEGE Nr. 2561 din 12 noiembrie 1936*) pentru înfiinţarea Caselor de împrumut pe amanet. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106076_a_107405]
-
zilelor de astăzi emoția se confundă deseori cu produsele minimale ale senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în emoții. Numai că se întâmplă tocmai pe dos. Majoritatea emoțiilor noastre defilează prin lăuntrul nostru cu chipul lor impersonal, sunt indicibile, deseori imposibil de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop, care privește realitatea ca și cum ar vedea-o pentru prima dată și, cu un firesc care este numai al vârstei inocenței, o întoarce pe dos și-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard, „pivnițele”: „dar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina în sine,/ cu venele ei negre gata să plesnească,/ mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi,/ mai grea ca mercurul când
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
voia să i le arate cândva lui Peter, dar nu acum. Reușiseră, se pare, să ocolească trenul pe la o oarecare distanță, putoarea dispăruse. În pădure era liniște, zumzăit de insecte. O ciocănitoare. Mamă, văd o veveriță. Helene își șterse cu dosul palmei transpirația de pe frunte. În drumul ei stătea un trunchi gros și lung de fag, a cărui scoarță strălucea încă în gri argintiu. Printre noduri se învârteau niște gândaci lătăreți, cu puncte roșii și negre, agățați unii de alții, în
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
mea de fond era aceea că nu mă puteam despărți, în texte, din fericire niciodată publicate, de eul meu strict și de mărunta și aproape banala mea biografie. Azi, după cinci decenii de scris profesionist, lucrurile s-au întors pe dos: nu mai pot să ajung „la mine”! Sau eu, ha, ha, nu mai exist, așa cum o credeam în tinerețe, în forma și în specificitatea sa, sau... n-am existat, astfel, niciodată! Să fie acesta darul unui autor epic, care - ca
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de miracol și, tocmai datorită ușurinței sale minormozartiene, îi și reușește. (Spre deosebire de Eliade, care se căznește uneori, în proza lui, să-ți dea impresia că izbucnește un miracol, dar pînă la urmă rămîi, nu rareori, cu senzația aridă că în dosul profanului nu se află decît vidul.) În primul rînd, realitatea dublă de sus, din munte, percepută pe latura lui profană. După o lungă perioadă cenușie, cu zările închise, în cer se deschide brusc „o fereastră a Postăvarului”: „Se sparg norii
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
în cursul căreia fiecare mîngîie elogios spinarea celuilalt. Singura scăpare e ca unul să stea în umbră lăsîndu-l pe celălalt să strălucească. Doar așa dialogul poate aduce noutatea: dezvăluirea unei personalități cu prețul estompării alteia. În volumul O lume pe dos, sacrificatul e Ovidiu Nimigean, iar privilegiatul e Paul Miron. Întrebările primului sînt fățișe și necomplezente, răspunsurile așijderea. Tema principală e viața lui Paul Miron în tulburatul secol XX. Purtate la Freiburg și la Vama Veche - cele două locuri unde cei
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
alături în toate proiectele culturale, și a cărei prezență în fiecare an la casa din Vama Veche o preschimbă și azi într-o amfitrioană cu gusturi rafinate și cu o vădită atașare față de elementul românesc. Biografic, volumul O lume pe dos acoperă toate perioadele vieții lui Paul Miron, începînd cu arestarea la vîrsta de 15 ani, în lotul Valeriu Gafencu, cînd a trecut prin experiența lanțurilor la picioare (baterea niturilor în cătușele de la glezne fiind o experiență greu de uitat, alunecarea
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
fost» subiectiv se transformă într-un obiectiv «că a fost», cu cîștigul de a putea deveni mai stăpîni pe prezentul nostru.“ (p. 9) Acest „cum a fost“ ține de varianta neoficială a istoriei noastre, motiv pentru care O lume pe dos e o carte delicată. Paul Miron e un vorbitor voluptuos, avînd o lingus factiosus cu predilecție pentru verdictele estetice. N-are emfază lăudăroasă, ci doar o bunătate funciară care adesea îi vatămă ascuțimea judecăților. Cronologic vorbind, n-are tulburări de
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
generală, intră pe ușă o altă instructoare cu chipul descompus, care anunță tragic moartea lui Stalin și comandă ca toată lumea să cadă în genunchi. Toți se execută, însă pentru Brodski este un bun prilej de a admira coapsele apetisante și dosul cu moliciuni Biedermeier ale instructoarei care stă cu spatele la el. Această privire curioasă, excitantul inopinat oferit elevului Br
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]