14,485 matches
-
-l aresteze la domiciliu? Dumnezeii mamei lui de popă! Să știe mâine toată Timișoara că pe ,,Sfântul “ lor l-a priponit securitatea!? De ce, paștele mamei lor de tâmpiți, nu l-au legat într-o noapte, să-l ducă unde nici dracul să nu mai știe de el, și să lanseze apoi zvonul că a fugit peste graniță?!... Am vorbit cu cei de la București, mi-au spus să mi văd de ale noastre, să fim vigilenți și să ne organizăm, că elementele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu la un nivel neînsemnat, ci sus, sus de tot... Am vorbit cu primul de la Arad, intră cine vrea în țară, în tranzit, cică, dar de plecat, nu pleacă nimeni. E de jale, Ghiță, ni se pregătește ceva, se duce dracului totul... Ceaușescu nui, iar Elena e o tâmpită. La Iași nu au reușit să facă nimic, dar mi-e frică că o vor face la noi... Tu ce gânduri ai, să punem răul înainte? Te sinucizi? -Tovarășe prim, să nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noi, oamenii, un instinct al conservării, ca și animalele, de altfel, ca la cutremur, uiți de copii și de mamă, numai să scapi. Cât timp avem oamenii noștri, care vor ieși din bârlog, ca lupii flămânzi, și pe care nici dracul nu-i știe câți sunt și de unde vor trage, prostimea poate să iasă în stradă, să manifesteze, să urle... Să mai aduc un pahar, doriți și un “pepsi”? Gheorghe întârzie câteva minute. Se întoarse cu o tavă încărcată. Gustări reci
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în fața primarului. Îl bătu încet pe umăr, iar Dumbrăveanu tresări și se trezi bolborosind: Mama ta știe ce spune, nu degeaba a îmbătrânit... E pedeapsa Celui de Sus. Au distrus bisericile, iar oamenii i-au blestemat... S-a dus totul dracului... Totul! Bine măcar că a luat puterea Iliescu, altfel ar fi fost război civil. Este un om deștept, știe că milioane de oameni sunt comuniști, iar de miliție... de securitate nu se poate lipsi. Armata, ca armata, dar fără Ministerul de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ce să fie, nepoate? În bloc la noi, țiganii s-au îmbogățit, au furat zi și noapte, iar acum au început să vândă... Cred că mai au și arme, chiar dacă s-a cerut să le predea, le vor vinde sau dracu’ știe ce vor mai face cu ele. Eu mă am bine cu vreo doi, i-am tras de limbă și știi ce mi-au spus? „De ce ni le-au împărțit în stradă, fără măcar să ne ceară buletinele? Am luat, ce
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se opri, aducându-și parcă aminte de ceva. Ați riscat mult, Petrache, dacă răsufla cineva, cu toată imunitatea voastră, nu vă ierta Iliescu! Ți-o spun eu, ăsta nu are nici mamă, nici tată. Pe dracu’! Crezi că eram nebuni fără o protecție asigurată, fără ca să nu am oamenii mei în poliție și în procuratură? Nu te uita așa la mine! Petrache pe care îl știai nu mai există, a murit. Tu nu vezi că toți
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
atunci trăise cu un udemerist, că și ea săraca avea un tâmpit acasă. Un profesoraș de matematică, care nu a vrut să renunțe la catedră și la copiii săi. Era acum cel puțin secretar de stat, că Sonia e dată dracului ! Cunoaște oameni grei, cu mulți cred că s-a și culcat; e frumoasă și tupeistă, știi tu, cum ne place nouă, bărbaților. Își mai umplu un pahar, al lui Gheorghe era încă plin, apoi continuă: N-am fost până în decembrie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
am dus-o, eu și milioane ca mine, că am fost ascultați... Ați venit la timp, fratele meu tocmai încerca să mă convingă că și dumneavoastră... adică aparatul din care ați făcut parte a avut un rol în Revoluție. Nu știu ce dracu’ am, dar când plouă mă dor toate oasele. Nevastă-mea spune că-i reumatism, că numai la Amara mă pot vindeca. Acolo a fost maică-sa și, acum, la de ani, aleargă prin curte... Dar ce tragedie ar fi fost
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o viață: banii de casă, banii de mașină și pentru apartamentul fetei... A făcut și un împrumut, cu ajutorul căruia și-a umplut magazinul cu televizoare și frigidere, a ipotecat casa maică-sii de la țară, pentru o sumă enormă... „Ghiță, ești dracu’ gol, i-a spus Dumitru Dumitru, directorul băncii, când a acceptat ipoteca și i-a aprobat creditul, cum naiba a fost de acord maică-ta să te gireze cu acest palat? Așa expertiză nu am mai văzut în viața mea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
placaj, pocnindu-le de pereții interiori. Niște bărbați se holbează la mine: — Io v-am zis că-i o femeie în lift. — Vai, o fată, i-e rău. Ți-e rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
e șoferul, pe urmă vine lângă noi. Îmi spune să sun la salvare. Două mașini opresc în apropiere. Îmi scot telefonul și încerc să-l deblochez, însă mâna îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la doi metri sub zăpadă. Aproape de noi văd o fată, probabil de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rândurilor de vie. La câteva sute de metri, granița. O fâșie de pământ lată de vreo zece metri. Sârmă ghimpată, de o parte și de alta. În partea bulgărească, blocuri cenușii, ca la noi, și câțiva copii care se joacă, dracu’ știe ce, pe un povârniș. — Lecanoșt, deța! Todor Jivkov! Nu zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la treabă, bă, că stă producția, fi-v-ar rasa a dracului! Rabatat! Rabatat, adică să ne întoarcem cu spatele la el și să ne aplecăm la nouăzeci de grade. Dă cu sete Ciocoiu, harșt-harșt, cu o bucată de antenă de la stațiile radio, ne plesnește peste cur, și noi o zbughim printre aracii și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a părut să mă mai vadă. Un roi de licurici evadați din lanterna polițistului au umplut secția de lumini jucăușe. Eram fascinată. Pe urmă ai sunat tu. Pe bune. Adică erai chiar tu și mă întrebai unde sunt sau unde dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia care plângea, și mi-a venit și mie rân dul să suflu în fiolă, să-mi iau amenda, să primesc un șervețel verde. Am sperat, ieșind din secție, să regăsesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca o apă chioară, ultima înghițitură a încheiat prima bere băută. În douăzeci de minute m-am dus la baie. Când m am întors printre oameni, se cânta o piesă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sună așa, ca și cum nu te doare nimic. Din când în când, mă mai bate careva pe umăr: vreun cunoscut sau vreo fătucă, care chiar prin locul unde stau io vrea să comande. Câteodată mârâi la ele, altădată fac ca toți dracii, ca și cum Nana Mouskouri tocmai vrea să bea cu mine, o iau în brațe, o arunc prin sus, chestii de astea. Depinde câte păhăruțe au dispărut printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică. Imbecilii-s rari și de obicei se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă o halbă rece. Ăla cu freza de punkist mic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
por tasem de la un spital la altul, până ce moartea îi pier duse urma. Automobilul lăsa dâre de fum în noapte. Când ai în spate un bătrân surd și pișat pe el, nu pierzi vremea cu descrieri ample. Te gândești cum dracu’ faci să uiți mirosul ăla. Asta făceam și eu. Conduceam plin de îndoieli. Îmi amorțiseră degetele pe volan. Juju trăgea dintr-un joint. Mi-era imposibil să mă concentrez la drum stând pe spate într-o barcă pe râu privind
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei pași în stânga și unul în spate. Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
M-a întrebat dacă poate să mă sărute. Nu mă pupasem nici odată și nu liftul era decorul pe care mi-l imaginasem pentru „prima dată“. Am zis însă da. Îmi venea să mă pocnesc peste gură și să sar dracului afară din lift când mi-am dat seama ce zisesem. M a sărutat. Cu limba. Și apoi mi-a pus mâna pe genunchi, mi i-a depărtat, iar degetele lui au pornit încet în sus, până a ajuns la chiloți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
băgat singur să se ducă la lucru-n Germania să câștige bani... Că... dacă rămânea și nu se ducea, cine-ți garanta că nu-l lua pe front și avea o soartă mai bună? Ori așa, ori așa, tot un drac. Ba chiar mai apărat e-n Germania. Sufere ce sufere da-i în viață. Ai dreptate, ai dreptate. Nu că am dreptate, așa este. Invalidu spunea că s-a spart frontul. Oare o fi adevărat? N-a fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva serios logodna aceea, și nici nu era. Era o logodnă de război, și-atâta. Aviatorii, amândoi în rame subțiri de pânză cerată, puși sub sticlă și atârnați de perete, deasupra șifonierului, se uitau la el, sau nu se uitau, dracu să-i pieptene! că ochii și zâmbetul lor erau de carton, apă de ploaie, dar lui așa i se părea ori de câte ori îi vedea, și simțea un nod în gât, o uscăciune. Inima-i zvâcni mai tare. Se simți luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mult mai simplu și mai deștept: s-a întors să ia cărbuni și, cu coada lopeții, a spart sticla de nivel. Înțelegi? Zang, și gata! Tu știi ce-i aia sticlă de nivel? Te-ai urcat vreodată pe locomotivă? Toți dracii iadului au pufnit peste neamț. În cine să tragi? Și noi... unul pe-o parte, altul pe alta, am sărit, și tulea, băiete! Irina îl privi o clipă, în treacăt, apoi, cuprinsă parcă de-o oboseală leneșă, i se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-un serviciu. Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, care nu era încă muiere de-a binelea, dar nici fecioară nu mai era, că-n ființa ei se ascunde ceva ce puține femei pe lumea asta știu să păstreze: duhul lui Dumnezeu, sau coada năpârlită a Satanei. Piei, drace! și-a spus, încă de-atunci, stupindu-și în sân, și-a făcut o cruce mare de busuioc s-o pună sub perna băiatului. Crucea s-a vestejit din prima noapte, dovadă că bănuielile ei erau întemeiate. Numai o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]