4,691 matches
-
data de 31 August 2013. Manifestările din țară s-au desfășurat sub egida Asociației Comunelor din România, președinte Emil Drăgici, primarul comunei Vulcana-Băi, județul Dâmbovița, și Fundației „Episcopul Grigorie LEU - Mișcare pentru Progresul Satului Românesc”, președinte Corneliu Leu, jurnalist, scriitor, dramaturg, regizor. Dintr-o inițiativă originală și Îndrăzneață a organizatorilor activitățile urmau să se desfășoare pe Înălțimile maiestuoase ale Munților Bucegi, În preajma Sfinxului, la o altitudine de 2000 de metri, Într-un spațiu pur și dominator, unde istoria se Împletește cu
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
performanțele unui duet clasic, ci a fost un dialog, realizat prin mișcare, între doi dansatori întru totul deosebiți, ca rasă, ca vârstă, ca aspect fizic, ca posibilități de expresie corporală. Născut la Wuppertal, ziarist, scriitor, și între 1980 și 1990 dramaturgul celebrei coregrafe Pina Bausch de la Teatrul din Wuppertal, omul de cultură Raimund Hoghe s-a apropiat de domeniul artistic care, la o primă privire, i-ar fi fost întru totul refuzat: dansul. Și totuși, a primit Premiul Criticii în 2006
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
televiziune, precum și un scenariu de film care în cele din urmă n-a mai fost realizat), au mai rămas acum doar 11. Lor li s-a adăugat, pe post de cronologie, o foarte spumoasă Autobiografie, care, în stilul cunoscut al dramaturgului, limpezește sau, dimpotrivă, obscurizează anumite momente din viața sa. Au rămas deoparte aproape toate piesele într-un act - gen în care Băieșu este un adevărat maestru - și multe dintre dramatizările unor texte în proză, ca și scenariul Omul care vine
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
ca și cel al lui Caragiale, are o indubitabilă istoricitate - ținând de societatea de care neam despărțit în 1989 -, pe care însă o depășește prin universalitatea subiectului (prostia umană, demagogia, clivajul între pretenție și esență) și prin talentul cu care dramaturgul își construiește textele. Literatura autorului a fost, desigur, populară tocmai pentru că a văzut, dincolo de realitatea socialistă în care am trăit cu toții, niște permanențe umane pe care le-a denunțat și denudat. Întrebarea cu privire la actualitatea teatrului lui Ion Băieșu primește, însă
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
vrem să îl interpretăm pe Ion Băieșu... O ediție utilă, în care textul este reprodus cu acuratețe, a teatrului lui Băieșu. Dar eu continui să cred că prozatorul Ion Băieșu merită recuperat printr-o ediție cuprinzătoare, chiar mai mult decât dramaturgul.
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Alexandra Ciocârlie Fără ca vreun curent literar din secolele al XIX-lea și al XX-lea să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul francez, mai mulți dramaturgi ai epocii se întorc la vechile mituri conferindule semnificații noi. În opere inspirate din tragedia elină, autorii moderni exprimă tendințe contemporane specifice. Corespondența situațiilor și a stărilor de spirit se explică prin perenitatea problemelor general umane, însă, dincolo de ceea ce este
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
argumentelor și chiar a replicilor originale dovedesc, adesea, o lectură atentă a textelor vechi. O confruntare a pieselor noi cu cele care le-au servit drept punct de pornire poate evidenția numeroase similitudini, dar și destule diferențieri. Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, Fântâna Blanduziei și Ovidiu, în care tratează bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele Socrate, Platon și Diogene câinele, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor: Socrate se teme de iminența morții, Platon admite eșecul utopiei sale politice, Diogene renunță la elogiul libertății supreme și face apel la semenii deveniți indispensabili. O continuare
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
atipic pentru o tragedie. De pildă, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin transfer în alt spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Dramaturgii români atrași de lumea veche nu aderă la o mișcare literară care să-și propună revigorarea Antichității. Își teoretizează rareori opțiunile în scurte texte conexe, prefețe ca cele scrise de Victor Eftimiu sau articole ca ale lui Radu Stanca. Acționează
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
că va rămâne pentru mult timp cantonat în portul lumii bune a literelor europene. Furtuna care a așezat astfel India și literatura asiatică pe harta lumii literare la începutul secolului trecut a fost trezită de acest personaj fabulos: poet, romancier, dramaturg, filozof, pictor, compozitor, eseist, profesor, ecologist, formator de opinii, fondator de școală, promotor al dansului, cântăreț, creator de manuale, autorul imnurilor naționale ale Indiei și Bangladeshului, un om mai mare decât vremurile și, indiscutabil, cel mai cunoscut autor indian din
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
Nicolae Scurtu Biografia și, desigur, bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului și memorialistului Traian Chelariu (1906-1966) nu sunt cunoscute în detaliu de cercetători, exegeți și nici de istorici literari. Aceasta se datorează neconsultării arhivelor și bibliotecilor, inexistenței unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina și nu numai, precum și lipsei acute
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
actori și regizori, printre ei și românca Gianina Cărbunariu. Regizorul francez e cunoscut pentru concepția lui originală despre spectacolul teatral. Cu decoruri minime și costume puțin pretențioase, doar sugestive pentru epoca în care se petrece acțiunea piesei, el a montat dramaturgi clasici și moderni, de curând Cehov cu Trei surori, într-o manieră așa-zicând minimalistă și în care textul e luat à la lettre. Benedetti pare a voi să evite hiperinterpretarea modernă, care preface textul într-un pretext pentru viziunea
Un teatru minimalist () [Corola-journal/Journalistic/2999_a_4324]
-
Mircea M. Pop Născut în 1943 în Brugg/Aargau, Christian Haller a studiat biologia și a fost șeful Institutului Gottlieb Duttweiler din Zürich. Acum trăiește ca scriitor liber profesionist și dramaturg în Laufenburg/Elveția. La Editura Luchterhand i-au apărut două romane (Epave maritime, 1991, și Scrisoare mării, 1995), iar recent Muzica înghițită 1), în care este evocat Bucureștiul. Romanul este dedicat mamei autorului și a apărut cu sprijinul Fundației Culturale
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
uneori o activitate profesională "serioasă", onorabilă și profitabilă. Preocuparea lui Valjan pentru teatru a fost totală - ca spectator, ca publicist interesat de fenomenul teatral din perioada interbelică și, cel mai important, ca autor dramatic; nimic, așadar, din această activitate de dramaturg nu are caracter de "violon d'Ingres". Formula dramatică predilectă a lui Valjan a fost comedia într-un act, semn al unei indeniabile stăpâniri a meșteșugului, ceea ce cheamă în minte numele unui maestru al genului scurt și, deopotrivă, al comediei
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
ceea ce cheamă în minte numele unui maestru al genului scurt și, deopotrivă, al comediei: Caragiale. Se poate spune că toți dramaturgii care au ilustrat genul comic se trag din Caragiale, iar Valjan nu face, într-o privință, nici el excepție: dramaturgul își întemeiază arta pe darul înnăscut și bine antrenat al observației și își ia distanță față de personajele pe care le creează. Chiar această filiație avea să o conteste Tudor Arghezi, într-un Medalion Valjan, publicat în "Vremea" (1936), cu nedrepte
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
sau ca pe o formă de "artă pură", Valjan răspunde: "Autorul poate să-și orienteze viziunea pe toate planurile vieții. Nu sunt pentru teatrul à thèse, nici pentru teatrul cu caracter politic-social. Nu importă subiectul sau preferința unui anumit mediu." Dramaturgul este liber să-și ia bunul său (subiectele, personajele) de unde le găsește, iar locul unde le găsește este viața însăși pe care o observă și asupra căreia reflectează cu seriozitate. Această seriozitate îl desparte întrucâtva pe Valjan de maestrul său
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
românilor din totdeauna), mai aproape de un comic pur, în măsura în care comicul de intenție este copleșit de comicul de caracter, de situație sau de limbaj. La Valjan găsim în miezul unei situații comice o problemă, chiar o dilemă de ordin moral, căreia dramaturgul alege să-i dea în cele din urmă o rezolvare în cheie comică. Vâna de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
în cele din urmă o rezolvare în cheie comică. Vâna de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste. De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste. De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de fruntariile unei țări: "Autorul (creatorul) nu trebuie să întrebuințeze exclusiv - mărturisea dramaturgul în același interviu - culoarea pentru a reda specificul românesc. Scena sau
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul îl vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de fruntariile unei țări: "Autorul (creatorul) nu trebuie să întrebuințeze exclusiv - mărturisea dramaturgul în același interviu - culoarea pentru a reda specificul românesc. Scena sau personagiul, căpătând o puternică culoare locală, nu mai interesează dincolo de graniță. Creațiunea devine regională. Străinul nu o recunoaște, pentru că n-a întâlnit-o, n-a văzut-o niciodată. Trebuie
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
angajează din aceeași pricină chelneri pe vasele de croazieră din Caraibe: ficțiunea de atunci se prelungește în realitatea de acum. Cu Norocul, Valjan încearcă o formulă dramatică diferită; alegoria pune poate cel mai limpede în evidență privirea îngândurată cu care dramaturgul scrutează condiția umană; omul este o ființă ale cărui tropisme sunt dictate de semnele exterioare ale puterii și banului. În fața acestor zei, prevederea, chiar instinctul de conservare adorm, iar omul se transformă într-o jucărie a unui destin absurd pe
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Felix Aderca, apărut în 1945 la Editura Fundațiile Regale. Să încep prin a aminti că F. Aderca, unul din militanții cei mai energici pentru modernism, a fost un scriitor prolific și inegal, răspândit în variate activități, manifestat ca poet, romancier, dramaturg, eseist, critic literar, traducător, autor de s.f., alcătuitor de biografii romanțate și de cărți de aventuri pentru tineret. Să mai adaug că romanul Revolte a fost considerat de Ov.S. Crohmălniceanu "o satiră subtilă a formalismului juridic" (Literatura romănă între cele
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
lui Kierkegaard pentru Heinrich Heine, la ale cărui scrisori Über die französische Bühne (Despre teatrul francez, 1837) se referă într-una din note, și pe care îl aprecia pentru stil și atitudinea ironic-critică față de romantism. Dintre danezi e des pomenit dramaturgul clasic Ludvig Holberg (1684-1754), ale cărui personaje de comedie îi par lui Kierkegaard tipuri ușor de întâlnit printre contemporani. De altfel, tocmai datorită încercărilor de a-i caracteriza pe contemporani, aceste pasaje din textul lui Kierkegaard nu sunt doar un
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
multe decenii școala a ștanțat în mintea noastră chipul unui Caragiale hâtru, amoral, mereu pus pe glume, strașnic băutor de bere și nițel mitocan, o variantă mai mult sau mai puțin îmbunătățită a propriilor sale personaje. Or, pornind de la corespondența dramaturgului (în special epistolarul cu Paul Zarifopol) și de la publicistica sa politică, Dan C. Mihăilescu reușește să dea o altă perspectivă vieții și convingerilor marelui scriitor. Accentele lui Caragiale din corespondență sunt grave, văzute din perspectivă germană moravurile românești nu mai
Aproape politice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11155_a_12480]