2,442 matches
-
Mircea Ștefănescu - la 80 de ani, ST, 1978, 5; N. Carandino, Lungă călătorie între vis și viață, TTR, 1979, 1; Marius Robescu, Autori și spectacole, București, 1980, 105-107; Ion Zamfirescu, Mircea Ștefănescu, RL, 1982, 44; Brădățeanu, Istoria, III, 178-185; Faifer, Dramaturgia, 129-134; Ionuț Niculescu, Personajul istoric între document și ficțiune: Alexandru Ioan Cuza, TTR, 1984, 1; Ileana Lucaciu, Un succes..., SPM, 1984, 16; Ludmila Patlanjoglu, „Pachetul cu acțiuni”, RL, 1984, 17; Virgil Brădățeanu, Creații reprezentative ale noii noastre literaturi dramatice, TTR
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Alexandru Ioan Cuza, TTR, 1984, 1; Ileana Lucaciu, Un succes..., SPM, 1984, 16; Ludmila Patlanjoglu, „Pachetul cu acțiuni”, RL, 1984, 17; Virgil Brădățeanu, Creații reprezentative ale noii noastre literaturi dramatice, TTR, 1984, 4; Viorel Cosma, Mircea Ștefănescu. Între muzică și dramaturgie, MS, 1986, 2; Cristina Dumitrescu, Pagini din literatura originală, TTR, 1987, 5; Mircea Ghițulescu, Pragmatica teatrului, ST, 1988, 11; Raicu, Descoperirea, 168-178; Mircea Ștefănescu, DRI, V, 79-159; Adrian Țion, Centenar Mircea Ștefănescu, ST, 1998, 6; Dicț. analitic, I, 214-215, III
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
214-215, III, 55-56; Alex. Ștefănescu, „Amintirile unui dramaturg”, RL, 1999, 2; Victoria Luță, Plăcerea de a consemna, RL, 1999, 17; Ghițulescu, Istoria, 105-109 ; Micu, Ist. lit., 313-314; Popa, Ist. lit., I, 308; Dicț. scriit. rom., IV, 480-483; Cristina Modreanu, Survolând dramaturgia românească, ALA, 2002, 614. N. Br.
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
și, mai sigur, cel din romanul Soț ori făr’dă..., publicat în 1936, text pe care îl va fi cunoscut înainte de plecarea în Franța). De altfel, în scrierile sale românești pot fi întrezărite elemente ce vor fi dezvoltate în marea dramaturgie pe care o va crea mai târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
semnificației pe care I. o conferea realității. Va fi ciudat, de altminteri, să se constate că, la scurt timp după ce formulase cele mai violente critici împotriva lui Bertolt Brecht și a teatrului social (1956), I. se va orienta spre o dramaturgie construită pe aducerea în scenă a unor probleme grave ale societății contemporane. Această direcție va căpăta substanță odată cu crearea unui personaj, Bérenger, a cărui candoare i-a făcut pe mulți comentatori să se gândească la Charles Chaplin. El a apărut
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
ediție a teatrului lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 38; Șerban Cioculescu, Pendulările dramatice ale lui Alexandru Kirițescu, RL, 1976, 41; Ion Zamfirescu, Drama istorică universală și națională, București, 1976, 241-242; Virgil Vlad, Modelul, 251-256; Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie română, București, 1977, 10-23; Mîndrea, Jocul, 154-163; Râpeanu, Cultură, I, 264-288; Brădățeanu, Istoria, III, 166-173; Valentin Silvestru, Alexandru Kirițescu, TBR, 1986, 318; Alexandru Kirițescu, DRI, III, 51-88; Dicț. analitic, III, 99-100; Dicț. esențial, 439-441; Ghițulescu, Istoria, 52-58. C.P.
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
-se, în general, deasupra nivelului mediu al epocii. Este vorba de I. Negruzzi și N. Gane, în proză, de D. Petrino, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și N. Skelitti, în poezie, sau de S. Bodnărescu, Gh. Bengescu-Dabija și D.C. Ollănescu-Ascanio în dramaturgie. Înmănunchind pe cei mai valoroși și, totodată, pe cei mai numeroși scriitori ai epocii, îndrumând literatura către desăvârșire artistică, spre național și popular, J. reprezintă cea mai importantă mișcare literară românească a anilor 1850-1900. Repere bibliografice: Panu, Junimea, I-II
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
arte, București, 1965, 108-112; Mihai Novicov, Literatura și viața, București, 1965, 65-74; Ardeleanu, Însemnări, 177-181; Oarcăsu, Oglinzi, 224-230; Oprea, Mișcarea, 101-109; Cubleșan, Miniaturi, 214-231; Tomuș, Carnet, 122-127; Dimisianu, Prozatori, 139-143; Andriescu, Disocieri, 229-234; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 366-372; Popa, Dicț. lit. (1977), 471-472; Poantă, Radiografii, I, 47-50, II, 148-151; Vaida, Mitologii, 149-151; Raicu, Practica scrisului, 264-267; Cubleșan, Teatrul, 213-217; Popescu, Cărți, 116-119, 159-161; Sângeorzan, Conversații, 239-243; Tomuș, Mișcarea, 258-261; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
de moarte”. De fapt, pledoaria teoretică transgresează domeniul strict al criticii literare, devenind o profesiune de credință existențială: „Doar asumându-ne condiția de ființe apocaliptice putem nutri nădejdea că nu ne vom rata în plan ontologic”. Debutul lui S. în dramaturgie a avut loc în 1992, cu o piesă elaborată în 1986-1988 și intitulată Strălucirea și suferințele filosofilor. Autorul a recurs, într-un mod oarecum pirandellian, la procedeul „teatrului în teatru”, piesa înfățișând reprezentarea unui spectacol imaginar - având drept subiect vinderea
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
de Sever Pop, și la Dicționarul limbii române literare, editat de Academia Română. S. urmează la Cluj școala elementară (1948-1952), Liceul „Emil Racoviță” (1952-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția engleză-română (1959-1964), pe care o va absolvi cu lucrarea Dramaturgia lui Tennessee Williams. Asistent la Catedra de engleză a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1964-1965), se întoarce la Cluj, la Catedra de limbi străine a Institutului Agronomic, iar din 1966 devine cadru didactic la Catedra de limba engleză a
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
în Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga. Debutând cu aserțiunea că, indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată exprimă o gândire care „e în esență viziune”, demersul interpretativ își propune să lumineze substratul comun poeziei, dramaturgiei și filosofiei. Găsind neproductiv studiul poeziei pe traiectul evolutiv, Ș. are în vedere invariantele acesteia (parcurgând doar volumele editate înainte de 1944), examinează minuțios piesele de teatru Zamolxe și Meșterul Manole, analizează deosebit de pătrunzător „trilogiile” și celelalte scrieri filosofice, recurgând, pentru
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
există și excepții: de exemplu, supralicitarea lui Aurel Baranga - și sunt deschise la inovație - studii despre teatrul experimental în Prezența teatrului (1968) și, tot aici, despre viziunea regizorală a lui David Esrig, iar cu altă ocazie despre Liviu Ciulei. Istoria dramaturgiei și artei scenice românești din anii 1970-1990 nu poate neglija contribuția lui S. la lucrarea Teatrul românesc contemporan, unde scrie capitolul Evoluția conceptelor teatrale, dar și paginile din Ora 19,30 (1983) sau Un deceniu teatral (1984), după cum istoria teatrului
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
rând în articolele exegetice. Astfel, în volumul Clio și Melpomena (1977), cea mai amplă secțiune, intitulată Piesa uitată, atrage atenția asupra unui repertoriu marginalizat sau de-a dreptul necunoscut, de la hasdeiana Răposatul postelnic la Vrăjitoarele lui Dimitrie Stelaru, trecând prin dramaturgia lui Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale (Începem!), Al. Macedonski (Moartea lui Dante Alighieri), Barbu Delavrancea (A doua conștiință, piesă ibseniană, atipică în ansamblul operei scriitorului), Ion Minulescu, Caton Theodorian, Ion Agârbiceanu, Ion Luca, Dan Botta ș.a. Un loc aparte între scrierile
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
arta dramatică, istoria literaturilor europene, noțiuni elementare de estetică. La 23 august 1834 are loc cea dintâi reprezentație, cu piesa Mahomet sau Fanatismul de Voltaire, în traducerea lui Heliade. Îngrijindu-se de repertoriu, membrii societății au făcut numeroase traduceri din dramaturgia universală. Foarte apreciat era Molière, din care se tălmăcește intens: I. Em. Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile lui Scapin), I. Voinescu I (Doctorul fără voie), I. Ghica (Precioasele), Heliade (Bădăranul boierit), Grigore Grădișteanu (George Dandin
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
repertoriului european, contribuind, totodată, și la consolidarea limbii literare moderne. Din pauperul repertoriu autohton s-a reprezentat, pare-se, numai piesa Comodia vremii (1835) de C. Faca. În schimb, dacă nu i-a îndemnat prea mult pe autorii români către dramaturgie, societatea a avut un rol deosebit în formarea unui public de teatru. A ajutat la aceasta, pe lângă repertoriu, și înființarea revistei „Gazeta Teatrului Național”, apărută, sub patronajul societății, din noiembrie 1835 până în decembrie 1836. Urmărindu-și cu tenacitate țelul, S.F.
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
George Voevidca, Cicerone Theodorescu, V. Copilu-Cheatră, Radu D. Rosetti. În același timp Ion Agârbiceanu dă, în foileton, romanul Răbojul lui Sf. Petre (1931) și povestirile În taină și Amintirea (1927). Proză mai semnează Teodor Murășanu, Al. Lascarov-Moldovanu, N. Pora, iar dramaturgie D. Psatta. Până în 1926 majoritatea articolelor de critică și teorie literară sunt scrise de G. Bogdan-Duică. Alături de studiile despre Mihai Eminescu și de articolul Expresionism, criticul are recenzii la volume de E. Lovinescu (Istoria civilizației moderne, considerată o lucrare lipsită
SOCIETATEA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
1869), cel al lui Mihail Strajanu, Cestiunea teatrală la noi și ceva despre originea teatrului în România liberă (1869), un amplu excurs critic intitulat Repertoriul nostru teatral (1870), semnat de Mihai Eminescu, pe atunci student la Viena, insistau asupra precarității dramaturgiei naționale, indicând în preocuparea pentru crearea unui repertoriu original, de inspirație istorică și populară, cu valoare predominant etică, cel mai util serviciu pe care l-ar putea aduce societatea ce se pregătea să ia ființă. Printre românii din Pesta, cărora
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
dialogului, acestea vor fi adunate în volumul Dispariția (1967). Li se adaugă, cu începere din 1970, seria pieselor de sorginte livrescă, rame ale dilemelor de odinioară și de azi, scrieri care aveau să îi confere un loc aparte în peisajul dramaturgiei românești. Reunite în volumul Socrate. Platon. Diogene câinele (1974), trei piese aduc în scenă spațiul Antichității elene și se fac ecoul unor meditații vizând problemele teatrului și al unor întrebări și reflecții privind contemporaneitatea. S. nu își propune să dramatizeze
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
43; Ion Vartic, „Socrate. Măști contemporane”, TR, 1970, 48; Mircea Iorgulescu, „Socrate. Măști contemporane”, RL, 1970, 50; Raicu, Contemporani, 64-66; Marius Robescu, Autori și spectacole, București, 1980, 133-134; Brădățeanu, Istoria, III, 279-284; Cocora, Privitor, III, 114-121; Diaconescu, Dramaturgi, 195-201; Faifer, Dramaturgia, 111-114; Ghițulescu, O panoramă, 172-179; Popescu, Teatrul, 154-175; Alex. Ștefănescu, Ars longa, prosa brevis, RL, 1990, 7; Diana Adamek, Paranteze ale existenței, TR, 1990, 26; Florin Faifer, „Transferul” eticului în politic, CRC, 1990, 29; Mircea Cristea, „Transfer de personalitate”, ST
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Alex. Ștefănescu, Ars longa, prosa brevis, RL, 1990, 7; Diana Adamek, Paranteze ale existenței, TR, 1990, 26; Florin Faifer, „Transferul” eticului în politic, CRC, 1990, 29; Mircea Cristea, „Transfer de personalitate”, ST, 1990, 8; Mircea Morariu, Noutăți în biblioteca de dramaturgie, F, 1995, 10-11; Dumitru Solomon, DRI, IV, 398-417; Marina Constantinescu, Balconul în istorie, RL, 1997, 36; Adrian Mihalache, Pildele lui Solomon, „Dilema”, 1998, 24; Mircea Moraru, „Teatru”, F, 1998, 7-8; Oltița Cântec, „Cine ajunge sus la fix?”, CRC, 1999, 8
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze, și această piesă a fost citită și revizuită amănunțit de Eminescu, mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat de adevărul culorii locale și de abilitatea construirii scenice a unei idile. Întemeiată pe comicul de situații și de moravuri este Toane sau Vorbe
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
registrul politic, cu tipologii simbolice: Gavroche - puștiul care moare într-o încăierare cu „forțele reacționare”, comunistul Orban, arogantul Nicky, superba Mara, agresivul Gogoloi ș.a. Dincolo de unele schematizări tipologice și conflictuale, S. practică un fel de teatru psihologizant, încadrându-se în dramaturgia poetică, unde sunt abordate deseori situații-limită, dar cu o ironie fină, cu mult umor, pe filiera Tudor Mușatescu - Victor Ion Popa - Mihail Sebastian. SCRIERI: Meteoritul de aur, București, 1955; Pisica din Baskerville (în colaborare cu Andy Alexandru), București, 1957; Nota
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
1970; Doinaș, Poezie, 59-62; Rotaru, O ist., II, 195-197; M. N. Rusu, Mihail Săulescu nu este autorul unei singure piese de teatru, MS, 1973, 4; Negoițescu, Analize, 124-129; Vartic, Spectacol, 6-11; Brădățeanu, Istoria, II, 97-98; Piru, Ist. lit., 273; Modola, Dramaturgia, 214-215; Negoițescu, Ist. lit., I, 168-171; Claudia Dimiu, Un scriitor uitat: Mihail Săulescu, ALA, 1997, 380; Dicț. esențial, 743-744; Micu, Ist. lit., 196; Ghițulescu, Istoria, 176-177; Dicț. analitic, IV, 86-87. N. M.
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
muche de cuțit), Eugen Barbu (fragmente din romanul Șoseaua Nordului), Tudor Arghezi („tableta” Ai carte, ai parte), Petru Dumitriu, Ion Marin Sadoveanu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Ion Lăncrănjan, Fănuș Neagu, Teodor Mazilu, Haralamb Zincă, Vasile Băran, Tita Chiper ș.a., iar dramaturgia e ilustrată de Radu Boureanu, Laurențiu Fulga, Mariana Pârvulescu. Asemenea celorlalte gazete politice ale epocii, S.t. cultivă, mai ales în deceniile al cincilea și al șaselea, o publicistică partinică: articole de popularizare a literaturii sovietice, dezbateri și texte teoretice
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
capitale de județ, în afara celor consacrate, existente la București, Iași și Craiova. Accentul este însă pus pe probleme administrative: „statutul și procedura Sindicatului”, dreptul de proprietate literară, repertoriu, sedii etc. Secțiunea literară, restrânsă, se referă doar la aspecte legate de dramaturgie și spectacolul teatral, textele aparținând în mare măsură lui Th. M. Stoenescu, care semnează articolele Reforme, Iluzia în teatru și Punerea în scenă ideală și reală, „bucata pentru studiu” Fără judecată, traducerea piesei Cabina lui Molière de Charles Joliet. Din
SCENA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289542_a_290871]