2,407 matches
-
dedă la mari grobianii"...) Era un gest formal, de ochii lumii, fără obiect: cum să te bați cu... o redacție întreagă? Și atunci iese în față Spiru Prasin, un "cultural" al vremii, care a cochetat și cu poezia, și cu dramaturgia, fără s-o prea nimerească nici pe una, nici pe cealaltă. Era, însă, vânător împătimit și foarte bun țintaș. Și-a zis că "onorul redacțiunii trebuie reperat", drept pentru care, în dimineața zilei de 14 ianuarie 1904, duelgiii, însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ani de la naștere, slujbașului uitat de la Administrația Financiară suceveană. Incursiunile în domeniul literaturii vor adăuga, însă, tușa definitorie. A scris, mai întâi de toate, o piesă de teatru a cărei acțiune se desfășura chiar la Suceava, în jurul anului 1400. Dramaturgie pe teme istorice, deci. Din denumirile și rangul personajelor înțelegem c-ar fi vorba despre boieri curteni, ultimului de pe listă, dregătorului Domokos revenindu-i, probabil, rolul de inițiator în declanșarea conflictului dramatic. Din nefericire (pentru mine) piesa este scrisă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și simple pretexte, demersul regizoral tinzând să-și aroge independență în sine. Piesa, adică scriitura, este tratată ca un apendice oarecare, drept biet cuier de sârmă pentru haine împărătești ceea ce l-a determinat pe criticul Alex. Ștefănescu să afirme că dramaturgia nu mai interesează istoria literară, reprezentația fiind opera regizorului. (Șansa unui Euripide, Shakespeare, Caragiale a fost aceea că, la vremea lor, publicul era atent și la ce se spune...) Consecințele de pe urma deteriorării raportului firesc dintre regie și text și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
acesta de o bucată de vreme și mai cu seamă în... teatru e socotit ca ceva absolut indiferent!" Darămite acum! am spune noi, observând că marile reputații actoricești s-au constituit în deceniile trecute, când încă regia nu copleșise sufocant dramaturgia; scândura scenei române n-a impus, în ultimii ani, nici un nume nou cu perspectiva să intre în galeria marilor maeștri. Trăiască regia! * P ortalul "carte și arte" vine cu o propunere ce a izbutit să trezească interes din Australia până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numără în Franța 250.000 de cicliști. În 1914, existau patru milioane cinci sute de mii adepți ai instrumentelor „egalitare”, în timp ce turul Franței născut unsprezece ani mai devreme la inițiativa presei, celebrează deja epopeea campionilor și a pedalelor, după o dramaturgie care nu și-a pierdut nimic din intensitate. Se construiesc stadioane și velodromuri, se naște spectacolul sportiv, căci sportul, foarte repede se oferă pentru a fi văzut și găsește un public larg. Zelul precursorilor, al căror merit este mare și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
tehnica pianistică strălucitoare din allegro-urile sonatelor mozartiene ori din scenele dinamice ale suitei "Romeo și Julieta" de Prokofiev nu sunt de ajuns pentru a copleși ascultătorul. Starea de moment și amintirea ce nu se pierde în timp poartă însemnele dramaturgiei care implică povestire, peisaj, portret totul poetic "spus". Har, inteligență, informație, tehnică performantă, introspecție, polisare a sunetului, putere de a emoționa. Acestea ar fi calitățile pianistului solist care a fost Vlad Iftinca. Ajuns în Statele Unite ale Americii, el a devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
admirative despre vocea mlădioasă, catifelată a sopranei Maria Slătinaru Nistor. O voce oglindind fiorul iubirii, delicatețea, neliniștea, disperarea, culmile deznădejdii. O voce care nu a atins niciodată nuanțele stridenței. Jocul scenic al Mariei Slătinaru Nistor a fost supus mereu ideilor, dramaturgiei muzicale, a devoalat profilul pshihologic, universul interior al personajelor, justificând astfel economia de mijloace actoricești. Ne-am putea gândi, urmărind înregistrările video ale marii artiste, la un anti-actor de teatru liric? Tocmai azi, când, deseori, regizori mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
sub titlul Cinci ani de mișcare literară (1902-1906). Au urmat Istoria literaturii române. Epoca veche (1920), Literatura română (1925), Pe marginea cărților (1926 și 1938). Deși receptiv în tinerețe la fenomenul modern european (îndeosebi la teatrul naturalist și simbolist, la dramaturgia lui Franz Wedekind și a lui August Strindberg), P. este în esență un critic tradiționalist. A nutrit o mare admirație față de N. Iorga, fiind influențat de critica sociologică, biografică, psihologică. E activ mai ales în „Luceafărul”, unde, chiar din primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
avusesem cu două luni mai devreme când, la proba orală a examenului de admitere, întâmplându-se să nimeresc în seria examinată de d-voastră, v-ați declarat foarte mulțumită de răspunsul candidatului din fața d-voastră, despre "forme ale comicului în dramaturgia lui Caragiale". S-a mai întâmplat ceva notabil în privința relațiilor cu d-voastră ale seriei de studenți căreia îi aparțineam: în "poza de familie" pe care am făcut-o la absolvire, pe treptele intrării principale ale Universității, d-voastră sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
colecție de lirică populară din Gârceiu, județul Sălaj; aici aproape toate textele se caracterizează, opinează Ovidiu Bârlea, printr-o „șlefuire rar întâlnită, care le face deosebit de atractive”. D., care cunoștea câteva limbi străine, s-a remarcat și ca traducător din dramaturgia elină; Ifigenia în Aulida (1879) și Ifigenia în Taurida (1880), transpuse din Euripide, au fost distinse, la ediția a doua (1902), de Academia Română, cu Premiul „Adamachi”, prilej cu care filologul clasic și profesorul de latină, academicianul Nicolae Quintescu, afirma că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
și al lui Alexandru Genoiu, funcționar. În 1953 a absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești, după care, în 1962, își va lua licența la Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Debutează în dramaturgie la „Ateneu”, cu piesa Umbrelă pentru singurătate (1968), după ce debutase ca poet în „Tânărul scriitor” (1955), iar în postura de comentator literar în „Tribuna” (1963). Metodist și director al Casei Regionale a Creației Populare din Galați (1961-1964), inspector pe probleme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
în Galați (1966-1967), din 1967 face parte din redacție, iar din 1982 până în 1990 conduce revista „Ateneu”. Din 1990 înființează și conduce, la București, Editura Rampa și Ecranul. I s-au acordat Premiul criticii teatrale (1979), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (1983), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1996). Nume înseriabil generației lui Dumitru Radu Popescu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu ș.a., G. practică deopotrivă genul dramatic, cronica de spectacol cu tendințe accentuat moralizante și mai puțin estetizante, articolul pe teme de actualitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
împreună cu regizorul Tudor Mărăscu, al Societății culturale și al publicației „Scorpionul”, director al primului teatru privat postdecembrist cu același nume. Desfășoară o susținută activitate publicistică la „Informația Bucureștiului”, „Contemporanul”, „Teatru”, „Ateneu”. I se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru dramaturgie (1994) și Ordinul „Francisco Miranda”, conferit de președintele Republicii Venezuela, pentru merite culturale și relații de colaborare cu țările Americii Latine. Piesele i-au fost jucate, chiar înainte de publicarea lor, la Teatrul de Comedie sau la Teatrul Evreiesc de Stat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
relații de colaborare cu țările Americii Latine. Piesele i-au fost jucate, chiar înainte de publicarea lor, la Teatrul de Comedie sau la Teatrul Evreiesc de Stat din București și la teatrele din Brașov, Piatra Neamț, Bârlad, Reșița . Cartea de debut în dramaturgie a lui G., Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte (1988), se deschide cu o justificare amplă a autorului asupra materiei „domestice” a pieselor, prelucrată într-o cheie metaforică - a privirii - izvorâtă din obsesiile picturale ale lui Ion Țuculescu. Personajele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Tinerețe, Vreau să trăiesc), V. Beneș (cu câteva nuvele fantastice, Hanul roșu, Biserica din Fraustadt), Sera Furpa, Ionel Neamtzu, Al. Ceușianu. Dintre scriitorii afirmați, publică Ion Agârbiceanu (schițe, fragmente din romanul Sectarii), Emanoil Bucuța, G. M. Vlădescu ș.a. Cât privește dramaturgia, e prezent Lucian Blaga cu fragmente din piesa Avram Iancu. Revista are meritul de a fi beneficiat de o echipă redutabilă de eseiști, între care se numără Vasile Băncilă, Zevedei Barbu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia, H. Jacquier, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]
-
excepții, poeții grupați în jurul revistei scriu o poezie minoră, pastișându-i pe romanticii francezi. Prozatorii revistei sunt Pantazi Ghica (nuvele istorice), G. Marian (schițe de moravuri), N.D. Popescu și Bonifaciu Florescu (nuvele). Mai bogată și mai interesantă este partea consacrată dramaturgiei, susținută și de preocuparea lui Grădișteanu pentru teatrul național. Comedia de moravuri într-un act, după modelul lui Alecsandri, este cea mai gustată. Se încearcă în această specie Th. A. Myller, Pantazi Ghica, N. Țincu și Antonin Roques. Grădișteanu localizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze, și această piesă a fost citită și revizuită amănunțit de Eminescu, mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat de adevărul culorii locale și de abilitatea construirii scenice a unei idile. Întemeiată pe comicul de situații și de moravuri este Toane sau Vorbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
literaturi de frontieră: relatările și impresiile de călătorie, jurnalul, memoriile, care conțin prin excelență imagini, reprezentări ale unei realități străine, redate În expresie artistică. În afara acestor surse privilegiate pot fi descoperite Însă repere pe Întreg spațiul literar, În proză, poezie, dramaturgie, critică și istorie literară. Se distinge, poate, romanul, care, datorită vocației sale narative și descriptive, este mai apt să redea reprezentări pregnante ale celuilalt, atât sub raport calitativ, cât și cantitativ. Aș diferenția, În acest ansamblu atât de vast al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere (I-XI, 1955-1963) a reprezentat un reper la care se vor raporta toate traducerile românești din teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a îngrijit o antologie a poeziei americane (I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
lăsa nici un dubiu asupra sensului acestui tip de „vizionarism”, T. va publica în 1947, separat, discursivul poem politic Noiembrie, șapte, după cum semnează și câteva broșuri propagandistice ori traduce „literatură” de același gen. Dar se consacră în cele din urmă studierii dramaturgiei și teatrului românesc. Scrie monografia Un artist cetățean - Costache Caragiale (1954) și lucrarea Rolul lui C. Aristia și C. Caragiale în formarea artei teatrale la noi. Împreună cu Simion Alterescu întocmește o monografie a Teatrului Național din București (1955) și realizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
o monografie a Teatrului Național din București (1955) și realizează, în colaborare cu Al. Niculescu, antologia Primii noștri dramaturgi (1960). Paginile de istorie literară au meritul de a încerca să contribuie la cunoașterea unor perioade, momente și personalități din istoria dramaturgiei și a vieții teatrale românești, înmagazinând mai ales informație culeasă din periodice și arhive, interpretată, bineînțeles, în spiritul timpului în care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
perioade, momente și personalități din istoria dramaturgiei și a vieții teatrale românești, înmagazinând mai ales informație culeasă din periodice și arhive, interpretată, bineînțeles, în spiritul timpului în care au fost elaborate. În schimb, amplul studiu introductiv la o ediție din dramaturgia lui Sorbul (1956) include o exegeză critică de natură a reliefa judicios sensurile textelor. Observațiile privind Patima roșie, bunăoară, punctează faptul că, sub aparența de „anecdotă dramatizată”, piesa „îndemna la lungi meditații” într-o vreme când se montau aproape numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
vicepreședinte, sporirea numărului de membri ai comitetului și ai biroului, schimbarea denumirii „comitet” în „consiliu” și transformarea filialelor în asociații nu au modificat funcționarea diferitelor organisme. De la întemeiere până în prezent, Uniunea și unele filiale sunt organizate pe secții: poezie, proză, dramaturgie, critică și istorie literară, literatură pentru copii și tineret, traduceri. În ciuda prevederii statutare de convocare a congreselor (conferințelor sau adunărilor generale) o dată la doi ani, următoarea întrunire a scriitorilor, singura intitulată congres, s-a ținut abia în 18-23 iunie 1956
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
ori au apărut un timp) revistele „Contrapunct”, „Memoria”, „Drama”, „Apostrof”, „Luceafărul copiilor”, „Helikon” ș.a. Din 2000 U.S. din R. organizează, la Neptun și Mangalia, Festivalul Internațional de Literatură (care decernează Premiul „Ovidius”), acordă sprijin financiar și logistic Colocviului Național de Dramaturgie de la Sinaia, Colocviului Național de Proză și numeroaselor festivaluri de poezie. O instituție geamănă cu Uniunea e Fondul literar. Acesta are menirea de a le acorda membrilor săi împrumuturi, ajutoare suplimentare și pensii, de a le asigura familiile după decesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
alții. Proză semnează I.L. Caragiale (Șah și mat), Ioan Slavici (Stâlp de cafenele, Un pierde-vară), Liviu Rebreanu (Vrăjmașii, Cerșetorul), Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Al. Macedonski, G. Bacovia, E. Lovinescu (un fragment din romanul Viață dublă), D. Anghel, Ion Pillat ș.a. Dramaturgia este ilustrată de Barbu Delavrancea (un fragment din Hagi Tudose), Victor Eftimiu (Cocoșul negru), Al. Vlahuță, Al. Macedonski ș.a. Și în privința istoriei literare revista se dovedește foarte activă, publicând manuscrise și scrisori inedite ce aparțin lui I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]