1,717 matches
-
după ce semnase contractul, dar deja se simțea ca acasă și decisese să rămână la Lamb House până la sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Burgess. — Trebuie să-i spun și bătrânului filfizon, zice Burgess. Asistenta de noapte se pregătește să iasă din tură, iar cea de zi nu a sosit Încă. Burgess Îi spune celei dintâi să plece și se așază lângă pat. Draperiile au fost trase și, din cerul acoperit, intră pieziș, prin fereastra care dă spre nord, o lumină rece și cenușie. Scriitorul stă Întins pe spate, cu ochii Închiși, respirând regulat, cu pătura și cearșaful trase ordonat până sub bărbie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e plânsă, iubirea mea e condamnată să doară, iubirea mea din toate anotimpurile, De ce nu îmi răspunzi și faci ca întunericul din mine să-mi ardă, să-mi moară. Aprinde CETĂȚI DE CUVÂNT, ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi-e frig în iubire, ca o poveste calmă, Cum miri de zăpezi de amor se mprumută, II Și se trec în răsfirate iubiri de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a sunat și-a tot sunat, făcând legătura cu un apartament gol, rece și întunecat. Vedeam, cu ochii minții, telefonul care suna și tot suna lângă patul moale, neatins, în care nu dormea nimeni, în timp ce luminile care pătrundeau înăuntru printre draperiile netrase aruncau pe pat umbre. Draperiile nu erau trase fiindcă nu era nimeni acolo care să facă asta. Cu toate astea, am lăsat telefonul să sune și să tot sune. Iar speranța m-a părăsit încetul cu-ncetul. James nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcând legătura cu un apartament gol, rece și întunecat. Vedeam, cu ochii minții, telefonul care suna și tot suna lângă patul moale, neatins, în care nu dormea nimeni, în timp ce luminile care pătrundeau înăuntru printre draperiile netrase aruncau pe pat umbre. Draperiile nu erau trase fiindcă nu era nimeni acolo care să facă asta. Cu toate astea, am lăsat telefonul să sune și să tot sune. Iar speranța m-a părăsit încetul cu-ncetul. James nu răspundea. Pentru că James nu era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Kate stând în pătuțul ei de lângă mine, în timp ce afară ploua cu găleata în asemenea hal încât ferestrele se abureau, iar grădina se transformase într-o mlaștină. În fiecare dimineață, mama venea la mine în cameră, dădea la o parte draperiile, dezvelind o nouă zi, la fel de întunecată și de umedă ca și precedentele, după care zicea: —Ei, ce program ai pe ziua de azi? Știam că nu încerca decât să mă facă să ies din starea mea nenorocită. Iar eu încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să ies din starea mea nenorocită. Iar eu încercam să fiu veselă. Numai că tot timpul eram așa de obosită. Apoi mama se oferea să-mi pregătească miculdejun, dar de cum pleca din cameră, eu mă târam până la fereastră și trăgeam draperiile la loc. N-am neglijat-o pe Kate. Sincer, n-am neglijat-o. Ei, poate că am neglijat-o puțin. Spre eterna mea rușine, mama a fost cea care a dus-o la clinica de nou-născuți. Mama s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mausoleul, fără pod. Ba nu, pod avea. Dar acoperișul era spart. Am vîndut-o unor danezi. Danezii nu-s pretențioși. Au transformat căsuța bunicului Într-un fel de magazie pentru jucării și ustensile specifice handicapaților, au tras apă, gaze, au pus draperii și au Încuiat ușile cu handicapații Înăuntru. Uneori răzbea cîte un urlet Înfiorător din camera de la stradă, probabil că-i făceau baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tu ești justițiarul lu’ pește? — Da. Iar tu ești mai mare În grad. Ce facem acum? Stens Îi făcu cu ochiul. Bud se apropie de verandă dintr-o parte, cu pistolul În mînă. Toate ferestrele casei erau complet acoperite cu draperii. Bud prinse o reclamă la radio: Chevrolet Felix Motanul. Dick deschise ușa, lovind-o cu piciorul. Urlete. Un bărbat și o femeie - mexicani - țipară. Stens ținti la nivelul capului. Bud Îl opri. Bud Înaintă pe coridor, urmat de Stens, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fi fost deja la pîrnaie, protejîndu-l pe Stens de negrotei. Difuzorul din nou: — Sergent Vincennes la camera 114! Polițistul White să se prezinte la biroul șefului Green. Ceilalți sînteți liberi. 114 - camera de martori a marelui juriu. Jack Înaintă printre draperii pînă la camera 114. Cameră aglomerată: reclamanții În cazul Crăciunului Însîngerat, Ed Exley Într-un costum prea nou, care avea Încă ațe pe la mîneci. Băieții de la Crăciun se strîmbară. Jack Îl agăță pe Exley: — Tu ești martorul cheie? — Corect. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de bungalow-uri la marginea șoselei. Gazon. Pe o cutie poștală scria „Inge, ap. 6“. Jack găsi hogeacul și bătu. Nici un răspuns. — Bobby, drăguțule, hei... Dar nici după ce-și modulă vocea În falset nu obținu nici o reacție. Ușa era Încuiată, draperiile trase - o liniște mormîntală domnea În tot apartamentul. Jack se Întoarse la mașină și o porni spre sud. Orașul barurilor de curiști, clienții lui Inge, răspîndiți cale de două cvartale. Leo’s Hideaway era Închis pînă la ora 4; Knight
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sînt fete prin partea locului. Atunci Sugar spune „Dovedește, dovedește!“ și Începeți să trageți cu ochiul. Vi se pune pata. SÎnteți toți drogați, e noaptea tîrziu și nu aveți la ce vă uita, fiindcă toți albii ăia drăguți au tras draperiile. Treceți cu mașina pe lîngă Nite Owl, iar acolo sînt niște albi drăguți - și asta devine prea greu de suportat. Tyrone, fătălăul cel grăsan, preia controlul. Își conduce băieții În Nite Owl. Acolo sînt șase oameni, Între care trei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alee, după care sări peste un gard. La veranda din spate: o ușă cu plasă, Încuiată cu un cîrlig. Săltă cîrligul cu briceagul și intră În vîrful picioarelor. Întuneric. Forme abia vizibile: o mașină de spălat, o ușă cu o draperie. FÎșii de lumină prin crăpături. Bud Încercă ușa - descuiată - și o deschise cu ușurință. Un hol. Lumină venind dinspre cele două camere laterale. Pășea pe un covor și, În plus, muzica dată tare Îi acoperea și mai bine mișcările. Merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atît de frumos și atît de urît, iar o altă parte din el era de-a dreptul fascinată. Îl apucară mîncărimile. Trebuia să acționeze cumva. O soprană răgușită Îl goni din mașină. Pe alee, ocolind reflectoarele. Ferestrele Închise, dar cu draperiile strînse. Aruncă o privire. Peste tot ornamente penibile cu Moochie Mouse, dar Timmy și Billy lipseau. La ultima fereastră... bingo! Guguștiucii amorezați se ciorovăiau, cuprinși de panică. Își lipi urechea de sticlă, dar nu auzi decît mormăieli. O portieră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apoi o să treacă pe la Hudgens: avea de gînd să radă Malibu Rendezvous de pe fața pămîntului. White ieși din clădire. Lumina bună Îi dădu prilejul lui Jack să vadă că avea sînge pe cămașă. Porni motorul și așteptă. CAPITOLUL 33 În spatele draperiilor trase nici o lumină colorată, doar lumină albă. Bud apăsă butonul soneriei. Ușa se deschise și În prag apăru Lynn Bracken, Învăluită În lumină. — Da? Ești polițistul despre care mi-a vorbit Pierce? — Întocmai. Ți-a spus Patchett despre ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În spate, așa că n-avea cum să dea ocol casei fără să fie văzut. O ușă de mașină trîntită. Jack alergă spre una din ferestrele din față: Închisă, dar putea să tragă o ocheadă printr-un spațiu lăsat liber de draperie. Soneria de la ușă; Jack aruncă o privire Înăuntru. Patchett merse pînă la ușă și o deschise. Lynn Bracken Îi aruncă ziarul. Transfocator pe un duet al panicii: mișcări mute din buze, frică la greu. Jack lipi o ureche de geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de geam. Tot ce auzea era bubuitul inimii lui. Dar nu avea nevoie de sunet: cei doi nu știau că Sid e mort și totuși erau speriați. Deci nu ei l-au omorît. Cei doi intrară În altă cameră - cu draperiile complet trase, fără posibilitatea de a vedea sau auzi ceva. Jack alergă spre mașina lui. După zece minute ajungea la Birou. Sala de la Omucideri gemea de oameni de la Badge of Honor: Brett Chase, Miller Stanton, David Mertens, omul cu decorurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la ea, apoi se uită aiurea - la peretele cu decorațiile lui din armată, Înrămate. O țintă: le aruncă În celălalt colț al camerei. Nu-i ajunse. Luă la ochi fereastra, se dădu Înapoi, ca să-și ia avînt, dar lovi doar draperiile moi. CAPITOLUL 38 Jack se trezi cu poze porno În fața ochilor. Karen În fotografii făcute la orgii, iubindu-se cu Veronica Lake. SÎnge: poze porno făcute ca pentru un medic legist, cu femei frumoase, leoarcă de sînge. Primul lucru real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Dar de undeva trebuia să apară și răul. Dar, chiar dacă s-ar fi dus, n-ar fi avut ce face, nici bătrâna doamnă Marga Pop n-ar fi știut nimic. În încăperea largă și puternic luminată a reanimării, împărțită prin draperii de vinilin în mici separeuri, cât să încapă măsuțele cu rotile și paturile provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât a durat drumul până la draperiile ce acopereau ușa, protestele celor ce nu mai vedeau ecranul, dar i-ar fi fost imposibil să meargă mai repede prin pădurea aceea de picioare de care se tot împiedica. Însă cel mai mult îi plăceau drumurile în parc. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]