1,112 matches
-
treptat un caracter clericalo-feudal. Limba folosită în școli și administrație a fost latina clasică deoarece unitatea administrativă a unui imperiu atât de vast, de la Elba și Dunăre la Pirinei, antrenând mai multe popoare laolaltă, nu putea fi menținută dacă fiecare dregător ar fi vorbit dialectul său. Astfel, limba pe care învățații o mânuiau cu ușurință a devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
răzeșimii, crearea unei noi clase aristocratice (mica boierime) pe baza meritocrației militare, întărirea puterii militare și a capacității de apărare a țării, reconcilierea cu vechile familii boierești și rechemarea celor plecați în exil, asigurarea loialității Sfatului Domnesc - prin creșterea ponderii dregătorilor militari (pârcălabii) și introducerea unui număr însemnat de membri ai familiei sale. În încercarea de a găsi o contrapondere politică la clasa marilor boieri, Ștefan a manifestat o preocupare constantă pentru dezvoltarea micii boierimi (curtenii și slujitorii) și a țărănimii
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
-și consolida puterea și a-și asigura controlul asupra acestora, el a încredințat aceste posturi de mare raspundere doar rudelor sale și celor mai apropiați dintre boieri. Ca semn al importanței pe care o aveau, pârcălabii erau situați întotdeauna inaintea dregătorilor de curte, cu exceptia marelui vornic. În aceeași idee Ștefan a asigurat o stabilitate mare pe funcții a marilor dregători, mulți rămânând în aceeași poziție pentru un număr mare de ani, cum ar fi: marele spătar "Câlnău" - optsprezece ani, marele vistiernic
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
rudelor sale și celor mai apropiați dintre boieri. Ca semn al importanței pe care o aveau, pârcălabii erau situați întotdeauna inaintea dregătorilor de curte, cu exceptia marelui vornic. În aceeași idee Ștefan a asigurat o stabilitate mare pe funcții a marilor dregători, mulți rămânând în aceeași poziție pentru un număr mare de ani, cum ar fi: marele spătar "Câlnău" - optsprezece ani, marele vistiernic "Iuga" - douăzeci și unu de ani sau marele logofăt "Tăutu" - mai mult de treizeci de ani. Acest lucru a asigurat totodată
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
dușmani, ci totdeauna împăcarea cu unul, cât era în ceartă cu celălalt.” Pentru transpunerea în practică a politicii externe, Ștefan va acorda o atenție dezvoltării deosebită instituției însărcinate cu acest domeniu, logofeția. Marele logofăt avea să devină cel mai important dregător al țării. Ștefan și-a ales cu grijă colaboratorii din acest domeniu, în lunga sa domnie demnitatea de logofăt a fost îndeplinită doar de trei boieri: "Ioan Dobru" (8 septembrie 1457-5 februarie 1468), "Toma" (28 iulie 1468-26 august 1474) și
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
primit ordin de la sultan să se întoarcă, întrucât problema se rezolvase între timp. Pe plan intern, a fost urzită o intrigă împotriva domnului și a Cantacuzinilor, de către Dumitrașcu Corbeanu, Grigore Băleanu și Radu Hrizea Popescu. Complotiștii au înaintat plângerea unui dregător turc, care însă s-a adresat lui Brâncoveanu. Boierii au fost închiși, însă domnul a trebuit să răscumpere bunăvoința turcilor cu 300 de pungi, constând din 67.500 de taleri din vistierie și 82.500 din veniturile proprii. Pe plan
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
alaiul impresionant făceau parte stolnicul Cantacuzino, toți boierii mari, mitropolitul țării, medicul Iacob Pylarino, în total 1500 de persoane. În spatele deplasării foarte lente nu era numai sănătatea convalescentă a domnului, ci și nevoia de a temporiza pentru a cumpăra bunăvoința dregătorilor Porții. În tabăra de la Arnăutchioi, domnul l-a întâlnit pe Alexandru Mavrocordat, căruia i-a fost făcută o primire impunătoare și numeroase cadouri. Ajuns în Adrianopol, a fost primit după o săptămână de vizir, care l-a anunțat că Imperiul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populația regiunii. Legată de existența „Vlahiei Mari” este și ctitorirea complexului mănăstiresc de la Meteora. Deși Valahia Mare făcea parte în acestă perioadă din Imperiul Sârb, și multe mănăstiri au fost ctitorite de dregători sârbi, elementul românesc ce a contribuit nu este neglijabil. La moartea lui Athanasie în 1383, întemeietorul mănăstirii Megalo Meteora, ca stareț al acestui așezământ urmează regele vlah de viță imperială Ioan Duca Paleologul, cu numele monahal Ioasaf. Urmașul său, Alexie
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
regele vlah de viță imperială Ioan Duca Paleologul, cu numele monahal Ioasaf. Urmașul său, Alexie Anghel, semna într-un document cu cerneală verde „Cesar al Vlahiei”. Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formațiuni politice românești apar nume de dregători vlahi precum Petriță, Dragu, Calotă, Bunilă. Ioan Cantacuzino, alt rege al Vlahiei Mari, a fost ctitorul Mănăstirii Sf. Ștefan. Vlahia Mare a avut un rol strategic important în Imperiul Sârb al lui Ștefan Dușan, însă odată cu expansiunea Imperiului Otoman în
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul își desfășura ședințele la metropola Sarmizegetusa, fiind prezidat de marele preot al cultului imperial "coronatus Daciarum trium", discutând problemele și nevoile provinciei și formulând plângeri împotriva dregătorilor abuzivi, aducând elogii guvernatorului în funcție și exprimându-și loialitatea față de împărat. Succesorii săi, printre care Maximian Tracus sau Aurelian s-au confruntat cu năvălirile dacilor liberi, sprijiniți de goți. Fostul guvernator al Moesiei și împărat, Decius, a dus războaie
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
colonii, după cum satele puteau deveni municipii. Unele municipii aveau multe drepturi, altele mai puține. Românii provocau o emulație și dădeau un impuls al acțiunii de asimilare. Conducerea era orânduita după modelul român. Există un ordo decurionum-consiliu municipal și diverși magistrați. Dregătorii erau doi în colonii și patru în municipii. Răspundeau de întreaga conducere a orașelor, îndeplineau deciziile luate în consiliul decurionilor, judecau procesele. Alți magistrați erau edili însărcinați cu îngrijirea clădirilor publice, cu poliția orașului, cu întreținerea străzilor, aprovizionarea publică, organizarea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
lemn la Orhei, Ștefan cel Mare urmărea scopul de a închide o poartă larg deschisă dinspre părțile tătărești pe linia dintre Hotin și Cetatea Albă. Totodată, prin aceasta, voievodul căuta să-și consolideze pozițiile în această parte a țării prin dregători instalați de el, care să se ocupe mai eficient de apărarea și administrarea acestor ținuturi. Până a ajunge la nominalizarea și pe cât permit izvoarele istorice să dezvăluim activitatea acestor dregători de la Orhei (ceea ce vom face într-o secvență viitoare), trebuie
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
să-și consolideze pozițiile în această parte a țării prin dregători instalați de el, care să se ocupe mai eficient de apărarea și administrarea acestor ținuturi. Până a ajunge la nominalizarea și pe cât permit izvoarele istorice să dezvăluim activitatea acestor dregători de la Orhei (ceea ce vom face într-o secvență viitoare), trebuie să arătăm, că Ștefan cel Mare a acordat o mare atenție acestui târg și acestei cetăți ca centru de apărare și de exercitare a puterii sale (judiciare, administrative și fiscale
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
decidă rezultatul confruntării. Mezinul câștigă lupta, iar Sefer este ucis după ce încercase să-l atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se întâlni cu pârcălabul Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul Petru Șchiopul părăsise însă Moldova cu două săptămâni în urmă, plecând spre Țarigrad. Oastea lui Nicoară Potcoavă intră în Iași fără a întâmpina vreun obstacol. Noul domnitor numește ca dregători pe oamenii săi de încredere: moș Petrea Gânj devine mare armaș, Radu Suliță - vel logofăt, Alexa Totârnac - stolnic, iar Mitrea Lăcusteanul - medelnicer. Sunt organizate judecățile boierilor ce l-au trădat pe Ion-Vodă, iar celor vinovați de vânzare de țară li
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
-l idolatrizează, având mare grijă de a nu-i risipi iluzia romantică a instaurării unui egalitarism utopic, subliniază criticul Magda Popescu. Scriitorul înfățișează în varii ocazii necazurile oamenilor de rând, confruntați cu lăcomia și abuzurile stăpânilor de pământuri și a dregătorilor domnești. Sosit în țară cu ajutor căzăcesc, Nicoară Potcoavă are ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc, dar dorește, ca și Ion-Vodă cel Viteaz, să răzbune suferințele oamenilor de rând, striviți de biruri și de nedreptăți. Atunci când intră în
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
o inscripție din anul 7173, era bizantină, adică anii 1664 de la nașterea lui Christos. Ctitorie a unui arhiereu al țării, mitropolitul Ștefan I, biserica de lemn este una dintre puținele exemple asemănătoare păstrate, ridicate din lemn de mari boieri și dregători de seamă. Acestea se disting de celelalte biserici de lemn de sate, ctitorite de mici boieri de țară, obști de moșneni sau clăcași, prin nivelul calitativ ridicat al dulgheritului și al înzestrării interioare. Biserica se remarcă prin așezarea pe un
Biserica de lemn din Grămești () [Corola-website/Science/316502_a_317831]
-
mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și misiuni diplomatice. El
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
piardă pe tânărul Ioan. Așa se face că pe când Ioan era la Cetatea Albă - ocupată atunci de tătarii nogai - negustorul Reitz l-a mințit pe eparhul cetății că Ioan dorește să treacă la religia cea străveche a tătarilor. Dând crezare, dregătorul tătar l-a chemat la el pe Ioan, fiind încântat de "intenția" să de a trece la credință eltaică. Înțelegând urzeala negustorului vienez Reitz, Ioan și-a dat seama de situația în care a fost pus și de ceea ce i
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
determinat pe unul dintre chinuitori să-și scoată sabia și să-i taie capul. "Astfel, prin moarte mucenicească, mărturisitorul Domnului a primit cunună cea neveștejita a slavei sfinților și vrednicia de a fi unul din "casnicii" Lui". Ighemonul și ceilalți dregători tătari din cetate n-au dat voie creștinilor să-i ia trupul de pe drum și să-l îngroape după rânduiala creștineasca. Dar Dumnezeu, în dragostea să nemărginita față de aleșii săi, a trimis trei îngeri din cer care i-au tămâiat
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfanțului Ioan au fost întâmpinat la locul numit "Poiana Vlădicăi", în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Acolo au fost așezate în biserică Mirăuți, care cu multe refaceri de mai tarziu, dăinuiește până azi. Moaștele au rămas în biserică Mirăuți până în anul 1589, când au fost
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
plantațiile și s-au construit standuri de expunere. Deschiderea expoziției a avut loc la 29 septembrie 1935, după săvârșirea unei slujbe religioase, la ea participând primarul Osvald Racoviță, ministrul Victor Iamandi, reprezentant al guvernului, precum și foști miniștri, parlamentari și înalți dregători din Iași. Ca urmare a succesului obținut, s-a organizat o nouă expoziție în perioada 17 mai - 15 iunie 1936, cu acest prilej parcul fiind amenajat cu plantații și pavilioane noi. Primăria a apelat la arhitectul Gh. Grumăzescu pentru a
Parcul Expoziției din Iași () [Corola-website/Science/316684_a_318013]
-
Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Scânteia este o așezare veche din fostul Ținut al Vasluiului. Printr-un uric din 31 martie 1423, domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432) a întărit drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în divanul țării, asupra moșiei și satelor sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei, pe ""hotarele ce le-a stăpânit din veac"". Acest act confirmă existența așezării înainte de elaborarea documentului voievodal. Localitatea a fost cunoscută inițial sub
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți și Șipote Mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim . Documentul specifica următoarele: "„și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei, ci să pună să fie un dregător de acolo și dacă se va întâmpla moarte acelui dregător, atunci iarăși sătenii de acolo să-și pună alt dregător care le va fi voia și pentru podvoade încă să aducă
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
Maicii Domnului" din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim . Documentul specifica următoarele: "„și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei, ci să pună să fie un dregător de acolo și dacă se va întâmpla moarte acelui dregător, atunci iarăși sătenii de acolo să-și pună alt dregător care le va fi voia și pentru podvoade încă să aducă numai o dată pe an până la Iași, iar ce va
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]