1,118 matches
-
japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă geamul jos, și mirosul bușește înăuntru, duhoarea fierbinte de pește mort, și, strigând în vânt, zice: — Poate că oamenii sunt doar niște pui de aligator pe care Dumnezeu i-a aruncat în veceu! Capitolul 24 La următoarea bibliotecă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de vițel mulate perfect, zice: — Dă-te jos. Pe parbriz se văd mici lentile de apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
știu. Dacă zice ea. Helen își ridică privirea spre coliviile de cristal ale candelabrelor poleite și zice: — Ai chef de una mică? Nu că aș avea de ales, zic. Nu știu care e diferența între ceea ce-mi doresc și ceea ce sunt dresat să-mi doresc. Nu-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat și ce mi se impune să-mi doresc. La liberul arbitru mă refer. Există oare sau Dumnezeu dictează și regizează tot ceea ce vrem, tot ceea ce spunem și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă colonizează. Care pune stăpânire pe mine. Mass-media, cultura, tot ceea ce își depune ouăle sub pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată suficient de bun. Cenușiul din oglindă se amestecă, se învârtejește, ar putea fi orice. Indiferent ce ar ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
primiți chiar atunci în dar, se ducea să-i închidă în camera conjugală, se întorcea în atelier, accepta o invitație la masă din partea donatoarei prepelicarilor, ieșea din nou, la strigătele Louisei, spre a constata, pe viu, că prepelicarii nu fuseseră dresați pentru viața de apartament, drept care îi închidea în camera de duș, unde se porneau să urle în asemenea hal, încât, până la urmă, nimeni nu-i mai auzea. Din când în când, pe deasupra capetelor vizitatorilor, Jonas întâlnea privirea Louisei, și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă o persoană o supăra, Vivian era dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și mulți s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi de muncă în schimbul seminței câinelui cu ochi de lup. Când cea mai mică dintre cățelele noastre a făcut pui cu acest câine-lup, Iacob i-a dresat pe cățelandri și a vândut patru din cinci pe o mică avere, pe care a transformat-o repede în daruri, de unde se vede cât de bine ajunsese să le cunoască pe fiicele lui Laban. A dus-o pe Rahela la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci, și mai târziu la fel - voi mai vorbi despre asta - cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg de nimic, să mă atașez de nimic, pentru a fi liber. Îmi spuneam că orice devotament, orice fidelitate, m-ar dresa, m-ar înlănțui. I-aș fi râs în nas celui care mi-ar fi zis că numai legat de cineva, de ceva, poți să fii cu adevărat liber și că eu însumi voi ajunge într-o zi la această concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din bălării cu o noutate care ne-a pus pe gânduri. Hingherul se îndeletnicea acolo cu o treabă foarte ciudată. Făcuse, din paie întărite cu crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau câte o raită prin bălării și, într-o zi, am descoperit în luminișul dintre sălcii, cu o mare emoție, un manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se răzbune acum împotriva ei!? Probabil, dresa un câine care s-o atace și s-o omoare, la fel cum îl omorâse pe individul cu mers de pisică. Întors la azil, am tăcut mâlc. Nici lui Dinu nu i-am spus nimic. În zilele următoare m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe scaun, și-a privit o vreme picioarele butucănoase, după care m-a anunțat că fusesem condamnat la moarte. „Cum adică?” am întrebat eu liniștit. „Tribunalul a luat această decizie”. Eram în continuare liniștit. „Și cum urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei, să ne mâne cu forța printre cele două focuri vii. Pentru că, în trecătoarea dintre casele lui Jubilău și cele ale lui Spasmatu, fermecătoarea aprinsese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
picioarele până a doua zi dimineața... Mulți dintre noi cobora și-n spațiul verde, la triburile de câini și pisici, ce încețoșa pretutindeni dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi de-și plătise întreținerea. Iar cu ăilalți, de nu și-o plătise, nu mergea decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celor mari, cu sufletul său curat, potopit de Întrebări -puse sau nepuse despre șoriceii cenușii și cu mustăciore fine, cu care se Întâlnea adesea, speriindu-se reciproc și alergând fiecare În direcții opuse, despre gaița Zoița pe care Victor o dresase -numai el știa cum, poate Învățase În pădurile domnești ale copilăriei sale, În satul cu bunic să vină acasă atunci când el se afla la serviciu (la birou, cum Îi plăcea să spună), să se așeze pe capul lui Va, mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se contraenfișează de logică. Caută un raționament isteric, absurd, sfidând orice bun-simț și atunci poate o să înțelegem câte ceva. De unde știa? A visat, i-a ghicit cineva în cafea sau poate că ea a inventat camera. Pe măgădăii ăia i-a dresat formidabil, nu-i ies din cuvânt, de vreme ce nu au comis încă nici o greșeală. În biroul directorului îi așteptau tânărul Miga și două cafele. Pilotul sări în picioare. ― Ce s-a întîmplat? ― Liniștiți-vă, nu s-a întîmplat nimic. Avem nevoie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unica posibilitate ca biletul să fi ajuns singur acolo. În noaptea aceea, a fost un vânt îngrozitor. Ca și acum. Nu și ieri... Din cauza asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că regreta c-a instalat-o. Numai de dresat nu se lăsa dresat și orgoliul de general al lui Algiu avea de suferit adeseori, Lord era insubordonat, la fel ca acum, de pildă, când nu voia să stea locului. Noroc că nu existau martori. Își luă un teanc de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
irosească norocul. Domnul Peppin i-a adus comisiunile și Nicu a luat-o din loc, grăbindu-se ca niciodată. Până la sfârșitul anului mai era o zi și 11 ore. 5 Generalul Algiu se afla în curte și-ncerca să-și dreseze ogarul. Zăpada era plină-ochi de urmele patrupedului. Conu Costache l-a văzut încă din birjă, gardul nu era înalt, Algiu nu se temea de hoți. L-a simțit și Generalul, deși era cu spatele, pentru că s-a întors imediat și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în care v-ați vedea, oare ar mai fi convingătoare piesa pe care o veți juca peste câteva săptămâni? Desigur, nu. Și totuși, eu ce trebuie să fac? - mârâi. Să ai grijă ca Henri să pregătească bine Ursul. Să-l dreseze în așa fel, ca să poată depăși chiar și rigorile scenei. De altfel, cei din cuplul Bethlen nu se așteaptă ca Ursul, venit din spate, pe parcursul vânătorii, să-i scalpeze fără veste și să-i ajute să treacă urgent, până să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cazaciocul, ca un rus sadea, a rămas cu această poreclă. De mult se constatase că moșului îi lipsea o doagă, după alte surse chiar trei, și oamenii îl evitau. Zvonurile circulau repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare pe un deal izolat dintre două sate, și-a făcut un bordei și s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Minorul de 13-14 ani are acum mintea unui adult de 18 ani din anii 1960. Este timpul să ținem cont de acest "progres" și minorul asasin să fie pus la plată. S-ar putea să avem în viitor "minori asasini", dresați de organizații criminale. Un "cetățean" m-a amenințat odată, pe vremea cînd eram primar: Am carnet de nebun, vă pot omorî și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acest sport, pe care îl practic la nivel de performanță. Sunt căpitan de echipă și am obținut rezultate excepționale. Iubesc caii, deoarece sunt niște animale foarte inteligente, prietenoase, cu sentimente de dragoste pentru stăpanii lor, dar și pentru că se pot dresa cu ușurință. Culorile mele preferate sunt rozul și movul deoarece au nuanțe deschise si pastelate asemeni florilor de primăvară. Cam aceasta sunt eu. Deși am destule defecte, încerc să le îndrept, cât despre calitați, știu că trebuie să le păstrez
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ți taie răsuflarea. Astăzi este o zi în care se ivește o astfel de ocazie, fiindcă tatăl se hotărăște brusc să plece la Zwettl, în Waldviertel. De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și început să‑și dreseze nevasta în dormitor - unde bărbatul și femeia întrețin relații intime - cu cravașa, unul dintre numeroasele lui suveniruri de pe vremuri, printre care se numără și o baionetă. Fiul și fiica n‑au auzit din gura mamei decât un „au“ stins, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta, atunci orișicând este acuzat de ceva. Numai în felul acesta va învăța treptat, arta de a cere de fiecare dată temeiuri ale acuzelor de minciună ce i se aduc, chiar în timp ce minte. Și în privința aceasta, mai presus de orice, dresați-l să nege evidențele cu orice preț, chiar dacă obiectul minciunii sale este la vedere și îl vede tot omul, ba chiar și chiorul. - Și în încheiere cel mai important lucru: învățați-l ca el să nu creadă în nimic din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]