1,462 matches
-
Toți trei mi-au spus același lucru. Despăduririle ticăloase, lipsa lucrărilor de hidroameliorații - adică diguri, adânciri de albii ale râurilor în zonele expuse, supraînălțarea malurilor la "coturile" râurilor, șanțurile de pe marginea drumurilor în localități și altele. Se taie pădurile în dușmănie, în zonele accesibile, adică pe lângă localități. Ceea ce are ca efect că cel mai nevinovat pârâiaș se transformă într-o urgie, fiindcă nu-l mai împiedică nimic să meargă îngroșându-se la vale. Chiar nu se știe în țara asta cine
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale. Econom până la avariție și totuși personal dezinteresat. Caracter dificil și oscilant, combătut de contradicții. Ieșiri aspre câteodată, iritând și producând dușmănii. Să se păzească de inamici înverșunați." Al doilea document este o scrisoare-raport, scrisă de mână și semnată cu o inițială conspirativă, cam în genul chestionarului asupra lui Ioanide, însă mai familiar, slujind probabil la comunicarea unei impresii personale. Scrisoarea a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel, 1 Apărute în 1954 și, respectiv, 1960. Gonzalv Ionescu, Saferian, filistini nevertebrați, dispuși să accepte orice compromis pentru asigurarea propriului confort, nu poate fi vorba. Înconjurat de indiferență ostilă, neputîndu-și înfăptui planurile mari de creație, având de întîmpinat invidie, dușmănie, șicane demoralizatoare ori de câte ori i se oferă prilejul de a-și valorifica, fie și parțial, capacitățile, arhitectul a dobândit o psihologie curioasă, violent contradictorie. El trece brusc de la concentrări profunde, distanțări severe de prezent, la trăiri intense în cotidian. Calm, absent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
manevră. Glonții purtători de moarte nu vor fi fost decât pe hârtie, uciderile nu se vor fi întîmplat decât în coloanele gazetelor; toți își vor depune lăncile și coifurile de carton în bufetul Camerelor și un vesel banchet va încheia dușmăniile teatrale, banchet făcut în intimitate, pentru a râde de țară și a se admira reciproc cum au fost în stare eroii să tragă atât de bine pe sfoară opinia publică. Comedie, comedie! Tragic e lucrul numai pentru țară, pentru poporul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vom aduce pe turcii din Imp[eriul ] bizantin - pe toți cu mic cu mare - și i-om așeza în Ungaria, asemenea pe tatarii din Dobrogea. ["SĂ NU SE CREAZĂ... "] 2264 Să nu se crează deci că ungurii au mai puțină dușmănie în contra elementului românesc decât alte neamuri străine. Din contra, la ei dușmănia crește în patratul neputinței. Cu cât neputința de-a maghiariza pe români e mai simțită cu atâta învierșunarea e mai mare. Daca dincolo de Carpați elementul românesc ar fi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu mare - și i-om așeza în Ungaria, asemenea pe tatarii din Dobrogea. ["SĂ NU SE CREAZĂ... "] 2264 Să nu se crează deci că ungurii au mai puțină dușmănie în contra elementului românesc decât alte neamuri străine. Din contra, la ei dușmănia crește în patratul neputinței. Cu cât neputința de-a maghiariza pe români e mai simțită cu atâta învierșunarea e mai mare. Daca dincolo de Carpați elementul românesc ar fi considerat precum se cuvine, egal îndreptățit cu celelalte naționalități, liber în dezvoltarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Daca dincolo de Carpați elementul românesc ar fi considerat precum se cuvine, egal îndreptățit cu celelalte naționalități, liber în dezvoltarea lui materială și intelectuală, alipirea morală a lui "Pesther Lloyd" ar avea poate ceva ademenitor pentru români. Dar, în starea de dușmănie în care se află lucrurile, înseamnă a **** contra noastră înșine, a da sprijn celui ce lovește în noi, a iubi pe cei ce ne urăsc. Creștinesc precept, dar neurmat de nimenea, nepractic. ["DEOSEBIREA ÎNTRE CELE DOUĂ SOCIETĂȚI... "] 2264 Deosebirea între
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dacă a existat cândva o epocă în care într-adevăr am iubit-o pe mama mai mult decât orice pe lume, și-atunci ce conflict, ce frustrare, ce trădare din partea ei a transformat adorația în răceală și poate, subteran, în dușmănie? Da, de multe ori mi-a spus că mă port "dușmănos" cu ea, și-mi amintesc cum plângea când, de ziua mea, îmi cumpăra cîte-o haină și eu îi spuneam în față că "nu port eu așa ceva", sau când lăsam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față păreau a-și forța drum prin pijamaua de finet. Pe lângă toate nenorocirile, cocoșatul fusese lovit de hemiplegie chiar în minusculul său atelier de cizmar. Așa că era singurul din salon complet neputincios, incapabil să se ridice din pat, și ținta dușmăniei tuturor, căci împuțea îngrozitor camera, cel puțin o dată pe zi, când una dintre surori strecura "țucalul" sub el și, după o vreme, îl ducea, acoperit cu hârtii murdare. Bietului om îi venea să intre-n pământ de rușine. Stăteam de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
frumoasă. — Griselde! încuviință Audbert. — Bravo! Se pare că acea Griselde ar fi lumina ochilor lui. Ar avea cam paisprezece-cincisprezece ani. — Da, atât mi-au spus și mie. Dar ce-are a face... — Așteaptă! Tu știi că Atila e deja în dușmănie cu alemanii. După ce o să-i radă de pe fața pământului, o să ajungă la Rin cu o armată uriașă și o să-i privească pe romani în ochi. Războiul cu Roma începe cât de curând. Și, gândește-te puțin: dacă Hiung-nu și romanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci erau dispuși chiar să se lupte cum puteau mai bine pentru a-și salva propria viață și pe a celor din familie și, în plus, puținele bunuri de care dispuneau. Teroarea pe care hunii o inspirau trecea înaintea oricărei dușmănii între neamuri ori invidii sociale. Nici măcar sclavii, încă numeroși pe la sate, nu aveau ce să spere din partea invadatorilor. Și deci întreaga populație a provinciei forma un corp comun în vederea luptei disperate care părea de acum inevitabilă. După cincisprezece zile, refugiații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
informându-l despre insuccesele lui Gundovek, nu-și făcuse decât datoria, nu putea să nu se simtă într-o oarecare măsură vinovat, mai ales față de Frediana, care acum îl privea cu severitate și, desigur, simțea crescând iarăși în ea vechea dușmănie a germanicilor față de Roma. întrucât se simțea stânjenit, se văzu obligat să justifice alegerea comandantului său: — Arelate e capitala Galiior. Etius a văzut, probabil, ca pe o prioritate apărarea ei. Frediana, făcând semn către prizonier, îi răspunse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
MIHNEA] Vezi, toată Direptatea să vie-aici pe mîne! 2254 ROMAN Și tu, cuțit! plăseaua de lemn ea gură n-are Să strige-n lume strașnic: "L-ai omorât pe Iuga"? Să fii o cioarsă veche, netrebnică? Nu intră-n dușmănie Lemnul și cu oțelul?... De ce nu faci minuni, De ce n-arată muguri plăseaua ta cea veche, Și fiecare mugur să fie un blestem?... Ce lemn ești tu? O spune-mi ce lemn ești tu? De corn, De tei, de ulm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2262 BODEI (singur) O tu, cuțit - plăseaua de lemn ea gură n-are Să strigi în lume strașnic c-ai omorât pe Iuga? Să fii o cioarsă veche? Nu intră-n dușmănie Lemnul și cu oțelul? De ce nu faci minuni, De ce nu scoate muguri plăseaua ta cea veche, Și fiecare mugur să fie un blăstem?... {EminescuOpVIII 138} Ce lemn ești tu? O, spune-mi, ce lemn ești tu? De corn? De tei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bună să fie inima M[ăriei] Tale. [LĂPUȘNEANU] Ce bocete de muiere și buiguiri de popi s-aud acolo? [UN BOIER] E Calabă Mesteacăn pe care-l duc la groapă. [LĂPUȘNEANU] Cum, unul ca acela la groapă? Unul/ce-n dușmănie s-a ridicat asupră-mi/ și i se cade oare o cinste așa de mare? / Aduceți-l încoace... Goniți, arcași, no-rodul /și nimeni să intre. Nu! nu! / Călăul să-l ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei meniți să poarte Firul țării cei străveche de la leagăn pâni la moarte. Oare-albinele în roiuri pe crăiasă și-o aleg...? Oricât de viteaz să fie cel ales și om întreg, Lui asemei i s-o crede fiecine dintre noi, Dușmănia, dezbinarea va intra orcînd în roi. De voiți un Domn în țară, să nu fie din pământ, Căci în el fieștecare o să puie crezământ. Oare cine-n astă lume să ne fie de folos Și ce Domn este mai mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu reușesc să o șterg și eu, Îți spun de-acum: nu știu nimic de fata ta, ghimpe. Am mers Încet spre ușă, cu Roșcovanul deschizând drumul. Oamenii lui s-au dat la o parte, Într-o tăcere plină de dușmănie morocănoasă, ca să ne lase să trecem printre ei și, odată ajunși afară, ne-am despărțit, iar eu am luat-o Înapoi, pe panta ierboasă În jos, până la debarcader, unde m-am urcat În barcă. Am așezat-o pe fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie și distanță. Frica ei În fața căldurii mă Înveselește. Privind-o, Îmi spun: Nu mai sunt chiar așa tânăr»... De obicei, ea coincide cu ziua În care eu am Împlinit zece ani, optsprezece ani, douăzeci și trei de ani, douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-l distrugă pe Junli. Să-l pună la o parte, ca să nu răspândească zvonuri despre ea. Junli e omorât în bătaie de Gărzile Roșii, dar Doamna Mao nu va recunoaște că asta are ceva de-a face cu o dușmănie personală. Simpatia lui Junli față de Tang Nah strică totul. El îmi nesocotește așteptările legate de Tang Nah. Dacă nu ar fi atitudinea lui de lene, Tang Nah ar putea fi un om mult mai măreț decât e acum. Junli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nou. Se uită la mine cu nerăbdare lacomă. Nu pot da un răspuns. Mi-am pierdut atenția. Încep să-mi improvizez răspunsul. Vorbesc în stilul meu obișnuit. Viziunea ta este cea care va duce China pe culmi. Îi zic că dușmănia face parte din afacere. Conspirația vine în același pachet cu marea putere. Zâmbesc. Oricum, tovarășe președinte, ne aflăm aici pentru a sărbători viața. Mă simt foarte nelalocul meu. Starea lui de spirit se schimbă brusc. Sunt obosit, zice el. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la muncă femeia. — Parcă nu lucra. — Și-a găsit de câteva săptămâni. Lucrează la covrigăria din piață. — De unde știi? — De la ea. — Parcă erați certate. Ne-am împăcat. M-a chemat la ea săptămâna trecută și am zis să nu țin dușmănie. Aha. E bine să te ai bine cu prietenele. Da’ de la ce v-ați stricat voi de n-ai mai vrut s-o vezi atâta vreme nici pe ea și nici pe celelalte? De la mai multe, da’ mai mult de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-și încheie ziua la toaletă, unde vomă ore în șir. Soarele apuse peste Whipie aducând la poarta fabricii o mulțime de oameni curioși, care (deși unii erau soldații lui Jo și alții ai lui Mallami) renunțară câteva clipe la dușmănia tradițională și rămaseră să privească în tăcere fabrica însângerată până la căderea nopții, când aceasta își pierdu caracterul senzațional și ei își amintiră cine sunt și ce trebuie să facă în continuare. Multe automate și multe pistoale se armară. Apoi respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în liniște. Puținii soldați rămași în viață îi urmară docili, cu mințile golite, incapabili să răspundă la întrebările celorlalți. Acum nu mai avea cine să lupte. Ce-i drept, mai erau femeile, copiii și bătrânii care ar fi putut continua dușmănia tradițională dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sădim și cultivăm sub formă de flori minunate, copaci înverziți, toate stările sufletești pure și frumoase, toate gîndurile luminoase și faptele bune. Aflăm cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]