1,129 matches
-
o dihotomie inutil] între cele dou]. Este, bineînțeles, posibil ca o decizie bazat] numai pe sentiment s] fie inacceptabil], dar este la fel de posibil ca o decizie bazat] numai pe rațiune s] genereze probleme. O cale de a dep]și acest dualism fals dintre rațiune și sentiment ar fi ieșirea de pe ț]ramul abstracției și apropierea de efectele acțiunilor noastre obișnuite. Majoritatea problemelor legate de atitudinea fâț] de animale provin de aici. Responsabilitatea noastr] pentru propriile acțiuni este mediat]. Cine sunt aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
i se d] dreptate sau suntem de acord cu dezacordul. Teoretizarea moral] apare de obicei acolo unde exist] o nis] pe care s] o umple. Dac] acest lucru este corect, atunci distincția dintre teoretizarea moral] și practica moral] este un dualism de neconceput. Cea dintâi este parte a celei de-a doua. Este un mod de a încerca s] ne asigur]m c] raționamentele morale, ale noastre și ale altora, pot fi ap]rate. Este un mod în care „sinele nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Robertson, globalizarea repetă tensiunile dintre comunitate și societate, dar nu doar în interiorul societăților particulare (modernizarea e un proces inițial endogen, are loc în interiorul societăților), ci și între ele. Problemei intra-societale i se adaugă concomitent cea inter-societală. Globalizarea complică așadar dualismul comunitate-societate, pentru că plasează societățile particulare într-un sistem mai larg de societăți, ceea ce duce la relativizarea atât a societăților particulare, cât și a individului. În context globalizant, normele și valorile instituționalizate în cadrul unei societăți particulare se confruntă în mod manifest
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
generozitate. Cele mai multe idei sunt reluate din lucrările anterioare, dar dezvoltarea lor a ajuns la puncte de vedere originale. Într-un prim capitol, care stabilește premisele lucrării, P. Zosin analizează netemeinicia liber-arbitrismului, care, pentru autor, constituie o expresie implicită a recunoașterii dualismului psihofiziologic. Voința în sine (liber arbitrul) este o categorie imposibil de admis. "Individul poate avea iluzia că vrea și odată faptul consumat să-și închipuie că a greșit, c-ar fi putut vrea și altfel; în fapt el e strict
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ale acuzativului (obiect sau complement adverbial) pot fi explicate printr-o structură ergativă în vechile limbi semitice, în care acuzativul, în locul absolutivului, a fost forma nemarcată (Müler 1995: 264). Trecerea de la morfosintaxa acuzativă la cea ergativă este strâns legată de dualismul sensurilor verbale; nu se știe dacă morfosintaxa a determinat schimbările semantice sau invers (Müler 1995: 267). Când construcția ergativă a devenit învechită în limbile semitice a fost nevoie de o diateză pasivă (Müler 1995: 268). Limbile semitice vechi aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va rămâne o constantă în aproape toată gândirea medievală: muzica, știință teoretică, uneori înțeleasă ca un instrument privilegiat de asceză mistică, și muzica, sunet sensibil, ca atracție a simțurilor și mijloc de pierzare. La rădăcina acestei dicotomii, stau două
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tehnicile componistice pe care le poseda. Textul, după cum am subliniat, era cel care suferea, în sensul că cele cinci părți din Ordinarium, cu subîmpărțirile sale, erau grupate în părțile caracteristice simfoniei, adică Adagio-Allegro-Andante-Allegro (sau altele asemănătoare), și elaborate după logica dualismului tematic contrastant. Elementele stilistice și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate în poemul Spațiu viu („Mă naște/ Lumina ochiului care cunoaște. Mă dezmiardă/ Mai mult ochii care-au să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
întemeiază pe opoziția înverșunată dintre două regimuri ale lumii : lumea aceasta, caracterizată prin obiectivare, prin exterioritate opresivă, și lumea libertății, în care omul se eliberează de determinism, integrînd în spirit universul și recunoscînd articularea spiritului său cu cel divin. Or, dualismul lui Berdiaev acuză tocmai regimul de exterioritate după care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa drept un rest opresiv, iremediabil muritor, de care trebuie să te distanțezi ori să te lepezi ar condamna persoana la incompletitudine metafizică : Corpul face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
apropieri între finit și infinit, unu și multiplu, relativ și absolut, libertate și necesitate, interior și exterior, iar nu imposibile identități [subl. n.]. Iată de ce Berdiaev își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate obiectivată, oricît de impunătoare. Pentru acest tip de gîndire, tensiunea originară a contrariilor, precum și conjuncția lor se situează în interiorul divinului, îmbrățișate de Unitatea lui. Numai el le rezolvă definitiv, în abisul ori străfundul unde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
saboteze Revoluția Bolivariană. De la bun început, Chávez și-a conceput atacul la adresa establishmentului în termeni revoluționari, în conformitate cu noțiunea sa de luptă politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă acela dintre dominat și dominator sau acela dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politică cosmică și mântuitoare. Totuși inițial, el a evitat o definiție marxistă sau bazată pe noțiunea de clasă a dualismului său politic, parțial pentru că mișcarea muncitorească venezuelenă controlată de AD nu avea o conștiință revoluționară sau proletară. Principalul antagonism al dualismului chavist ne era acela dintre muncă și capital, ci mai degrabă acela dintre dominat și dominator sau acela dintre exploatat și exploatator. Pentru Chávez, clasele de mijloc se aflau în categoria claselor populare, exploatate. Așa cum spunea el, "Clasa de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
e atent la detalii, privește fenomenul literar în perspectiva mai largă a esteticianului și a istoricului culturii.” Exegetul tinde să contureze portretul complet al proteicului om de cultură. Cercetându-i poezia, el descoperă „fenomenul originar” al personalității acestuia, și anume dualismul: „Nu există autor român care să gândească atât de consecvent în termeni polari.” Prin Melancolia lui Eminescu, G. finalizează, într-un studiu semnificativ pentru profilul său de critic literar, cercetări minuțioase de ani de zile. Cartea îmbină cronologia cu abordarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
în ajunul Primului Război Mondial, la posibilități de coexistență a naționalităților Imperiului. Purtătorul de cuvînt al stîngii este Karl Renner (1870-1950). În două din lucrările sale publicate în 1902 și 1904, La Lutte des nations autrichiennes pour l'État și Crise du dualisme, el avansează o propunere de "autonomie personală" care constă în operarea unei separări a afacerilor economice de politica generală, pe de o parte, fapt ce ar trebui să se realizeze pe baze teritoriale, și în reconsiderarea problemelor naționale, lingvistice sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6/5). Afirmarea unicității lui Dumnezeu constituie elementul central al credinței islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii mu‘taziliți au mers atât
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu mai multe strategii"24 pe care histrionicul Caragiale, veritabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata imprecizie a precizării:"Lache e înalt la închipuire, Mache e adânc"47. Dintre cele trei perechi de personaje urmuziene, cea formată din Cotadi și Dragomir este cea mai apropiată de cuplul Lache și Mache și pentru că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antică greacă este marcată, în principal, de două linii de gândire, platonică și aristotelică, divergente între ele în multe privințe, și o a treia care își are rădăcinile în gândirea lui Pitagora. Filosofia platonică Concepția platonică a naturii constă în dualismul care își are originea în intuiția lumii ideilor, pe baza căreia lumea reală nu este perfectă, nici bună, pentru că este ruptă de lumea ideilor. Totuși, tendința este aceea de a face să coincidă lumea reală cu cea ideală și de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
celor mai sărace țări ale lumii. Parametri importanți sunt evaluarea potențialului și calcularea limitei superioare a numărului de turiști. Scara și locația activităților turistice reprezintă și ele probleme, mai ales în legătură cu caracterul izolat al multor amenajări turistice, care conduce la dualism în cadrul economiei și societății interne. Pot fi date ca exemplu politici adoptate de destinații reprezentate de țări mai puțin dezvoltate - Bhutan - care obligă turiștii să circule numai în grup, cu ghid, și țintește spre un turism elitist prin prețuri prohibitive
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
internațional a două concepții: *Concepția monistă; *Concepția dualistă. “Monismul contabil presupune existența unui singur circuit de informații contabile, deci o singură contabilitate, atât pentru funcțiile interne, cât și pentru cele externe ale acesteia. Separarea celor două categorii de informații generează dualismul contabil” Aceeași realitate primește în contabilitate o reprezentare externă și o reprezentare internă. Ea se concretizează în cele două componente ale sistemului informațional contabil al întreprinderii: contabilitatea financiară (generală) și contabilitatea de gestiune (managerială).Cele două componente sunt complementare, fără
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
apărut la Viena sub conducerea lui Grigore Silași (preot unit din Blaj) și Federațiunea înființată la începutul anului 1868, la Budapesta (a reprezentat organul român de presă care a preconizat organizarea monarhiei habsburgice în confederație etnică și a combătut violent dualismul austro-ungar stabilit în 1868). Aceasta din urmă era condusă de doi preoți români uniți: Sigismund Pop și Alexandru Roman 309. Publicațiile cultural-științifice apărute sub conducerea unor specialiști și oameni de cultură greco-catolici au reprezentat un alt segment al presei din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publice trebuie să antreneze o cerere internă, statul având un rol major în susținerea economiei prin politicile menite să întărească puterea pieței interne. Aceeași viziune se întâlnește și la structuraliști, care sunt de părere că intervenția publică ajută la eliminarea dualismului economic și că subdezvotarea este consecința relațiilor economice dintre țările dezvoltate (centru) și lumea subdezvoltată (periferia). În noua teorie a creșterii, cauzele principale ale subdezvoltării constau în slaba specializare în cercetare, în investițiile scăzute în perfecționarea capitalului uman și în
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
Șaguna înființează “Astra” B) apare la Sibiu “Telegraful român” C) membrii societății Arboroasa câștigă procesul intentat de autoritățile habsburgice a) ABC b) BAC c) CBA d) ACB 30) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) instaurarea dualismului austro- ungar B) Transilvania este voievodat autonom sub suzeranitate maghiară C) Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate turcească a) ABC b) BAC c) BCA d) ACB Testul nr. 11 Proiect politic 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]