1,270 matches
-
opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea libertatea verticală liberului arbitru, în măsura în care cel din urmă calculează în funcție de obiectivele și de interesele eului. Fie și în toată extensiunea lui, liberul arbitru nu îl scoate pe om din domeniul alternativei, al dualității, al multiplicității. La limită, el riscă să-l întîrzie chiar în domeniul individualului. Autori contemplativi ai marilor tradiții au dat libertății un sens mai radical, legat de condiția originară a omului, model și sinteză a universului. Eliberarea verticală, ultimă, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
moarte, paradis și infern. Ceea ce fac nu știu căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc (Romani, 7, 15 și 19). Deși cunoașterea, rațiunea, discernămîntul au, evident, primul rol în identificarea justă a dualității sau a multiplicității în fața căreia omul are de ales, voința pare să le întreacă în importanță. Ea este cea care face efectiv gestul alegerii, ea este cea care în calitate de voință liberă realizează suveranitatea (autexousia) omului sau în calitate de voință aservită constrîngerilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și creștini, libertatea de alegere este o libertate imperfectă. Dacă, în Facerea, liberul arbitru este chipul dintîi sub care se manifestă libertatea umană, acesta nu este totuși chipul ei desăvîrșit. Liberul arbitru situează deja ființa la răscrucea dintre Unu și dualitate, o atrage deja spre domeniul multiplicității, al schimbării, al disjuncțiilor (și, ca atare, al limitărilor), al netotalității. Cîtă vreme libertatea de alegere tinde să se conserve cu orice preț, să-și rămînă sieși suficientă, ea menține ființa umană în domeniul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ajunge Peter Brown studiind concepția asupra corpului în creștinătatea timpurie, o anumită linie de gîndire occidentală a pus accentul, de la Augustin înainte, mai ales pe discordia dureroasă, aspră între suflet și carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Un cercetător german, Bernard Schlink, afirma că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși principiul diferențierii pe care se constituie omul modern, societățile moderne După modelul alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori. Gîndirea europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului, de aspirația persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu putință condiția accidentată a lumii, miop sau indiferent față de conflictele sfîșietoare, aporia, dar și fertilitatea contrariilor care lucrează în lume. Mai realistă, poate, decît monismul, gîndirea paradoxală mizează pe un dualism acut, de neresorbit într o unitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ia. Dincolo de ele și de Unitate, rămîne numele inefabil, pe care divinul și-l comunică, poate, în experiența mistică, atunci cînd ființa e zdrobită și realcătuită de cunoașterea lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lui. în Omul sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sîntem contradicție fiind creatură : fiind Dumnezeu și infinit altul decît Dumnezeu. Dumnezeu însuși cuprinde două aspecte în tensiune : el e iubire și putere, e Bine și necesitate. Or, metafizica Simonei Weil concepe creația tocmai ca pe o revelare a acestei dualități intra-divine3 ; concepe existența umană ca necesară pentru ca sfîșierea intra-divină, care a făcut posibilă creația, să-și afle mișcarea complementară, dinamica unitivă. Prin decreație prin ieșirea din regimul natural al forței și al egoului , ființa umană devine transparență, punct de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sale etc. (Sklar 1992: 157)), sau chiar, după unii, schimbarea logicii. O primă interpretare dată teoriei cuantice este cea de la Copenhaga, care are printre fondatori pe N. Bohr, W. Heisenberg, Max Born etc. Această interpretare are la bază principiul incertitudinii, dualitatea particulă-undă, interpretarea probabilistă a funcției de undă dată de Born, identificarea valorilor proprii ca valori măsurate ale observabililor, principiul corespondenței. Principiul incertitudinii: proprietățile fizice măsurabile ale unui sistem cuantic sunt incompatibile între ele, i.e. măsurarea uneia o va afecta pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de la boli sexuale, prostituție și incest, la "infectarea cu ideile "evreiești", cum ar fi democrația"366. Însă, observă Kenneth Burke, argumentul "medical", potrivit căruia "evreul reprezintă țapul ispășitor"367, funcționează dintr-o altă perspectivă: Hitler este conștient, argumentează criticul, de "dualitatea" care scindează mentalitatea clasei mijlocii germane: "membrii săi manifestă, simultan, un cult pentru bani, în timp ce își detestă propriul cult"368. Atunci când capitalismul "merge bine", observă Burke, conflictul respectiv nu atrage atenția; în schimb, în caz contrar, el devine evident. Aici
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
aventura trecerii sale de la o idee la alta prin idolatrizarea lui Zorba, a omului instinctual, prin gesturile căruia irumpe clocotul vieții. El, care a luptat atât de intens cu instinctele, sfârșește în final prin a li se închina. De altfel, dualitatea firii sale, îl aruncă la extreme. Ce alegem, pare a urla Kazantzakis din scrierile sale, flacăra pasiunii sau clocotul instinctelor? Din nou, o împăcare a lor nu-i trece prin cap deși asta ar însemna raționalitate - Raționalitate și iraționalitate în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
300. 183 Mihai Ignat, op. cit., pp. 320-321. 184 Ibidem, pp. 321-322. 1 Mircea Eliade, "Fragment autobiografic", în Caete de dor. Metafizică și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 7. Dualitatea creatoare este, în fapt, o expresie a naturii scriitorului în care se zbat, după propria mărturisire "două mari și seducătoare nostalgii: aș vrea să fiu în fiecare ceas altul, să mă scald în fiecare zi în alte ape, să nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este cea a cunoașterii științifice. În acest sens, filosoful român mărturisește că efortul său de a extrage din dogme o metodă a fost și din dorința de a oferi o rezolvare crizei de la acea vreme din microfizică, legată de apariția dualității undă-corpuscul și de antinomia în care era atrasă gândirea fizică, nevoită să accepte ca valabile două teorii incompatibile 55. Acest lucru este cu totul remarcabil. Blaga dă o turnură epistemologică amplă acestei idei, văzând în ea o metodă a metafizicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și a teoreticului, ceea ce înseamnă că presupune o mare doză de construcție, de creație. Blaga reproșează lui Kant faptul de a fi redus cunoașterea de tip II la tipul I de cunoaștere 294. Or, ele nu sunt reductibile, alcătuind o dualitate de neînvins, după cum arată Blaga în Cunoașterea luciferică. Încă un aspect face ca această distincție să fie definitivă: cunoașterea de tip I se limitează la aplicarea categoriilor la datele lumii concrete, pe când cunoașterea de tip II presupune intervenția în plus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cele pozitive, cât și opusele lor. El suportă denumirea antinomică, numirea cu toate perechile de contrari (ființarea și neființarea, realitatea și nerealitatea, imobilitatea și mobilitatea etc.), pentru că este toate acestea și totodată nici una din ele, pentru că în el toate aceste dualități dispar 302. În legătură cu antinomiile sau paradoxiile cuprinse în metafizica indiană veche, Lucian Blaga observă că niciodată acestea nu au primit o interpretare dogmatică, deși ar fi putut primi 303. De fiecare dată, ele au o perfectă justificare logică: în varianta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
el are o poziție privilegiată în univers, căci e singurul care poate să se reîntoarcă la origine, la sursă, la Tao. Aceasta este calea înțelepciunii. Cunoașterea obținută prin îndepărtarea de Tao este una bazată pe dihotomii, una a contrariilor, a dualităților. Abia în momentul în care se depășește contradicția punctelor de vedere se ajunge la esențial, adică la cunoașterea adevărată. Dar, în Tao, în cunoașterea adevărată, toate sunt una, căci sunt unificate. Această cunoaștere ne apare de fapt ca o stare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apare în lucrarea Filosofia stilului, scrisă în 1923 și publicată în 1924. Mai mult decât atât, se pare că opțiunea filosofului român pentru antinomic se prefigura deja în articolele filosofice de debut, din perioada 1914-1919405 prin preocuparea sa pentru fenomenologia dualități originare, mai exact prin ideea prezenței unor dualități sau antinomii originare imposibil de desfăcut, ireductibile, care nu pot fi cuprinse în dinamismul sau dialectica lor decât depășind puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și publicată în 1924. Mai mult decât atât, se pare că opțiunea filosofului român pentru antinomic se prefigura deja în articolele filosofice de debut, din perioada 1914-1919405 prin preocuparea sa pentru fenomenologia dualități originare, mai exact prin ideea prezenței unor dualități sau antinomii originare imposibil de desfăcut, ireductibile, care nu pot fi cuprinse în dinamismul sau dialectica lor decât depășind puterile intelectului obișnuit 406. 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone Racordarea gândirii antinomice blagiene la fondul cultural autohton ar putea să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tot ce este viu e coruptibil, stând sub puterea creatoare a Răului, a Demiurgului rău. Putem adăuga la această listă pe Ștefan Lupașcu și pe Mircea Florian, primul cu viziunea sa despre dualismul antagonist, cel de-al doilea cu ideea dualității recesive 435. Din această listă nu putea să lipsească Lucian Blaga, prin concepția sa despre Marele Anonim, principiu cosmogonic ce manifestă o natură dual-antinomică greu de trecut cu vederea 436. Legătura dintre motivul dualist al legendelor cosmogonice vechi românești și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
legendelor cosmogonice vechi românești și metafizica cosmogonică a lui Blaga o face și Ion Mihail Popescu, unul dintre cei mai importanți exegeți ai filosofiei sale. Într-un articol despre patima metafizică a lui Blaga, el susține că motivul bogomilic al dualității a primit o turnură specială în spațiul românesc, în acord cu matricea stilistică de aici, lucru recunoscut de Blaga însuși: nu mai e vorba aici de lupta dintre cele două principii, ci de înfrățirea și conlucrarea lor437. Blaga comentează în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
punct intervine "intuiția contradictoriului"461 a lui Ștefan Lupașcu: "dincolo de reprezentarea fizico-matematică a fenomenelor naturale, bazată pe datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nici potențială (sau semiactuală și semipotențială) a unui termen față de termenul antitetic. Formula clasică a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la principiul clasic al noncontradicției (nu se poate să fie actual și e și non-e), cuplul actualizare-potențializare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]