1,250 matches
-
Unei alte lumini, spre lumina începutului pe care/ O tot laud." (ultimele două versuri sunt luate din L. Blaga) Important este să faci ceva ("Dictare"), deși vei fi înfrânt: "Simt că în jurul meu ceva se scufundă/ și sunt oarecum trist". Dualitatea conștiinței este inevitabilă. Important este să știi să te dezbraci la timp de iluzii. Poemul "A fost azi" este o sinteză a problematicii volumului: "Și vii și vii de pretutindeni/ Ca un tren de marfă gol, vii/ și nu te
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la fel de fals, precum ne-mbracă zorii./ Sunt iarăși în picioare, mă bucur că le am,/ Mă curăț de nămolul ce parcă mă-nveșmântă./ Ce fericit eram când o priveam, cum putrezește nobil în propria sa nuntă." De fapt, ideea poemului, dualitatea insului, se extinde și în altele ca: "Veșnic părinte", "Vorbesc din demon", idee blagiană ("Pax magna"): "Sunt niște cețuri strâmbe și niște neguri dese,/ Afară parcă iarăși uși grabnic se deschid/ în camera cealaltă e demonul, spusese/ și demonul sta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de remarcat este acea latură a liricii care încearcă să creeze noi mituri: universul stă pe un pește mare, Isus este fiul ninsorii, femeia poartă în ea sămânța morții, lumea s-a născut dintr-un imens ou. Sunt valorificate poematic dualitatea spirit-trup, geneza: "Ești o femeie, lume, ca să te birui eu,/ Isus Hristos, sexul lui Dumnezeu." și trupul și sufletul se îngemănează, sufletul nu se poate defini, el este flacără, fulger, aer. Miturile, deși unele ne sunt cunoscute, sunt îmbogățite cu sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
drumurile sale „șerpuite”, amintește curgerea continuă a vieții spre moarte și a morții spre viață; Vitoria pornește în căutarea soțului din interior, din întuneric pentru a putea ajunge în exterior, la lumină. În mitologie, labirintul este casa securii duble, sugerând dualitatea existențială, adică un simbol al vieții și al morții. Centrul acestui labirint este râpa dintre Suha și Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan. Structura romanului evidențiază două componente: * simbolică-mitică și * epic-realistă, care se interferează pe parcursul întregului roman. Romanul debuează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În planul conștiinței sale: „Cine sunt Eu?”. Această Întrebare este dată de nevoia cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana ilustrată de imaginea sa. Acest din urmă aspect concentrează acel fel de a fi unic al fiecărui individ. Rezultă oare de aici faptul că persoana nu este unică sau unitară? Nu. Persoana nu este divizată. Ea este sinteza unei dualități a unitarului, În care sunt cuprinse imaginea persoanei și ideea de persoană. Altfel spus, este aspectul și impresia pe care o persoană o produce atât asupra ei Însăși, cât și asupra celorlalți. Dar aceste impresii nu sunt unitare; ele depind
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o problemă de relație, de acord, pentru cei care vin În contact cu mine. Acordul dintre persoane nu este posibil decât printr-o cunoaștere interpersonală. Dar acest lucru Îmi arată că, deși sunt unic, eu am sau port În mine dualitatea (revelată metodologic de reflecție În câmpul conștiinței meleă naturii mele ca ființă umană: cel ce sunt și cel care Îl gândește pe cel care sunt. Eu sunt unic ca natură, dar ca ființă, În planul conștiinței mele sunt dublu. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
motiv, eu sunt, poate, și pentru ceilalți la fel de problematic (și de fapt chiar suntă, ca și pentru mine, motiv pentru care orice relație interumană este, În mod absolut obligatoriu, precedată de o cunoaștere reciprocă. Să analizăm În continuare aspectele acestei dualități. Singurătatea umană Întrebându-se cine este, omul se descoperă și se cunoaște pe sine. Descoperindu-se ca persoană unică, el va afla că este singur. Singurătatea este, În planul existenței, una dintre cele mai importante probleme ale persoanei. Ne punem
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În egală măsură, sunt Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de conștiința pervertită. Este semnificativ faptul că aceste două conștiințe sunt destul de greu de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul lui Mefistofel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
familiei. Pe de o parte, prin însăși definirea conceptelor, violența este redusă la un spațiu izolat, domestic, privat, de familie. Pe de altă parte, mentalitatea operantă accentuează izolarea faptului violent prin negarea problemei, din cauza restrângerii ei la acest spațiu privat. Dualitatea public/privat reprezintă o pârghie de analiză deosebit de semnificativă în înțelegerea fenomenului violenței domestice și în definirea sa, astfel încât să permită demararea unor acțiuni sociale care să se adreseze cauzelor determinate. Un alt element important în definirea fenomenului se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pe mai multe niveluri Din motivele istorice descrise anterior, structura partidului și cea a statului au condus la apariția guvernelor divizate, mai întâi în Uniunea Sovietică și, ulterior, după al Doilea Război Mondial, în alte state comuniste. Diviziunea trece dincolo de dualitate: Biroul Politic al partidelor comuniste a fost ajutat de secretariate mari, ai căror șefi au constituit staff-ul personal al secretarului general sau al prim-secretarilor, care erau în general priviți ca liderii "adevărați" din țările lor. Acesta a fost
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială sau temporală. Profunzimea sugerată încă din titlu este prin urmare de un cu totul alt ordin: proclamându-se Regină în regatul secund ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu cumva toată seria meșteșugită de trimiteri, reveniri și nuanțări ale acestui proces nu fac altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una dintre certitudinile pe care, cum se va vedea, teoreticianul își configurează eseurile despre poezie (Poezia perennis, Rațiunea poeziei, Forța poetică, Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rațiunea poeziei, Forța poetică, Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea. Opera în proză. Eseuri literare și filosofice, Princeps Edit, Iași, 2007), poetul Mihai Ursachi apelează atât de frecvent la retorica dualității, încât sfârșește prin a da propriei lirici aparența unui veritabil Ianus bifrons. Nu mă refer, desigur, doar la utilizarea motivului dedublării, deși încă din Inel cu enigmă autorul își face un obicei din prelucrarea temelor subsecvente raportului dintre identitate și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
procesului educațional înseamnă, după opinia lui L. Stefanini, a "personaliza școala" (12). Bunurile culturale nu există însă in abstracto, ci în spirite concrete, singulare. În consecință, omul are nevoie de om pentru a se cultiva. Educația presupune, așadar, dualitatea profesor-elev, dualitate care se manifestă în și prin dragoste (aici fiind cuprinse nu numai ființele terestre, ci și divinitatea). După cum se observă, L. Stefanini, ca și L. Laberthonnière, începe prin a nega rolul influenței exterioare în procesul dezvoltării umane, pentru ca apoi să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Rolul terțului ascuns și al terțului inclus în abordarea transdisciplinară a Realității nu este, la urma urmei, atît de surprinzător. Cuvintele trei și trans au aceeași rădăcină etimologică: "trei" înseamnă "transgresia lui doi, ceea ce merge dincolo de doi". Transdisciplinaritatea este transgresia dualității opunînd cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivi-tate, materie-conștiință, natură-divin, simplita-te-complexitate, reducționism-holism, diversi-tate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă ce înglobează și Univers și ființă umană. În viziunea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nu este, la urma urmei, atît de surprinzător. Cuvintele trei și trans au aceeași rădăcină etimologică: "trei" înseamnă "transgresia lui doi, ceea ce merge dincolo de doi". Transdisciplinaritatea este transgresia dualității opunînd cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivi-tate, materie-conștiință, natură-divin, simplita-te-complexitate, reducționism-holism, diversi-tate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă ce înglobează și Univers și ființă umană. În viziunea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități. Terțul ascuns, în relația sa cu nivelurile de realitate, este fundamental în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe dl. Bachelard poate puțin prea dispus să asculte sirenele hegeliene. Orice s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
marginal. Bachelard citează teza din 1935: În sensul acestei apropieri [între dialectica filosofică și dialectica științifică], putem cita lucrările lui Stéphane Lupasco. În importanta sa teză despre Dualismul antagonist și exigențele istorice ale spiritului, Stéphane Lupasco a studiat îndelung toate dualitățile care se impun cunoașterii, atît din punct de vedere științific, cît și din punct de vedere psihologic". Și Bachelard adaugă: "Stéphane Lupasco și-a dezvoltat filosofia dualistă raportînd-o la rezultatele fizicii contemporane într-un studiu pe care a binevoit să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care Bachelard i-o adresează lui Lupasco pe 24 aprilie 1939: Cînd va apărea car-tea dvs. voi fi foarte încîntat să-i fac o cronică favorabilă în care, în ciuda divergențelor, voi arăta valoarea obiectivă a concepției dvs. E cert că dualitatea contradictorie poate fi coborîtă mai mult sau mai puțin adînc, dar, oricum, trebuie să-i rezervăm un loc. Dvs. considerați că trebuie să mergeți pînă la fund. Eu situez punctele de segmentare la un alt nivel"7. Cuvîntul "divergență" este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cunoaștere, determinînd for-mele cunoașterii pregătește contradicția activă care propune un fel de anti-formă experienței. Dl. Lupasco va face din această dialectică activă o regulă de metodă [...]". Observația lui Bachelard asupra raportului dintre subiect și obiect este capitală: "A logiciza o dualitate de ființe experimentale pe care teoreticienii fizicii se mărginiseră la a o matematiza, acesta pare a fi efortul conducător al metafizicii domnului Lupasco. Nu vom putea aprecia întreaga importanță a unei asemenea concepții decît după ce domnul Lupasco își va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
numi antinomii transfigurate. E tocmai ceea ce îl deranja pe Sartre: "Pentru Sartre, care situează realitatea în chiar cîmpul conștiinței, scrie Mark Polizzotti, tentativele lui Breton de a unifica acțiunea conștientă și acțiunea inconștientă într-"un anumit punct al spiritului" unde dualitățile "încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu" sunt în cel mai bun caz frivole. Sursa profundă a neînțelegerii, scrie Sartre, rezidă în aceea că suprarealismului nu-i pasă de dictatura proletariatului și vede în revoluție, ca pură violență, sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în jocul nu doar complementar, ci de asemenea concurent și antagonic al acestor instanțe, înzestrată fiecare cu o logică proprie: este vorba de dimensiunea lor dialogică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ținutului, peștele fiind principala hrană a lui Asdiwal eroul ce dă hrana). Opozițiile constitutive ale mesajului miturilor (de pildă ale miturilor bororo din Le cru et le cuit): apă/foc, terestru/celest, viață/ moarte sînt și elemente constitutive ale realității: "Dualitatea, alternanța, opoziția și simetria sînt niște date fundamentale ale realității sociale" (C. Lévi-Strauss, 1949: 175). 2.5. Structuralism și psihanaliză Singurul psihanalist care a reluat în ansamblu opera lui Sigmund Freud și care l-a omagiat pentru coerența direcțiilor propuse
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]