6,588 matches
-
recunoașterea independenței de către marile puteri. Dar, țarul și comandanții săi militari ruși afirmau că nu aveau nevoie de ajutorul militar al românilor. 70 Participarea armatei române la operațiunile militare din sudul Dunării s-a produs în urma unei telegrame a Marelui Duce Nicolae, care solicita domnitorului Carol asistență militară. Autorul redă și Proclamația lui Carol I către armata română, 27 august 1877; După stăruințele a trei generații, după suferințele și sacrificiile părinților noștri și mulțumită generoasei protecții a marilor puteri europene, Statul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
purta la el pentru orice eventualitate). Temându-se că nu rezistă torturii din timpul eventualei anchete, preferă să se omoare decât să-și trimită la moarte tovarășii. Un alt fel de eroism, oricum, decât cel megafonat de discursurile oficiale ale ducelui sau de istericul imn marțial cunoscut prin refrenul "Giovinezza, Giovinezza, primavera di bellezza" și cântat până la epuizare de o adunătură de Balilla de operetă. După acest test de maturizare civică, va urma și o probă de foc sentimentală, declanșată de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fost votate noi credite militare, s-au făcut comenzi de armament în străinătate, rechiziții și foarte multe donații și contribuții militare. Bazele cooperării româno-ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol I cu țarul Alexandru al II -lea și Marele Duce Nicolae din august 1877. Forțele româno-ruse au fost puse la Plevna sub comanda lui Carol I, asistat de generalul rus Zotov și generalul român Alexandru Cernat. La Plevna au acționat, din rândul armatei române, 38 000 de oameni și 108
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
armatei române, trei se găseau pe frontul de la Plevna. S-a hotărât atacarea pentru a treia oară a Plevnei de această dată în cooperare. Sunt semnificative, pentru raporturile existente din august 1877, între armata română și cea rusă scrisorile dintre ducele Nicolae și principele Carol I. Ducele Nicolae sublinia după noile tratativele româno-ruse,” rămâne bine înțeles monseniore că armata română va păstra întru totul individualitatea sa așa cum se convenise mai dinainte, și că pentru toate amănuntele ea se va afla sub
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
frontul de la Plevna. S-a hotărât atacarea pentru a treia oară a Plevnei de această dată în cooperare. Sunt semnificative, pentru raporturile existente din august 1877, între armata română și cea rusă scrisorile dintre ducele Nicolae și principele Carol I. Ducele Nicolae sublinia după noile tratativele româno-ruse,” rămâne bine înțeles monseniore că armata română va păstra întru totul individualitatea sa așa cum se convenise mai dinainte, și că pentru toate amănuntele ea se va afla sub comandament direct al șefilor săi imediați
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
recunoașterea independenței de către marile puteri. Dar, țarul și comandanții săi militari ruși afirmau că nu aveau nevoie de ajutorul militar al românilor. 70 Participarea armatei române la operațiunile militare din sudul Dunării s-a produs în urma unei telegrame a Marelui Duce Nicolae, care solicita domnitorului Carol asistență militară. Autorul redă și Proclamația lui Carol I către armata română, 27 august 1877; După stăruințele a trei generații, după suferințele și sacrificiile părinților noștri și mulțumită generoasei protecții a marilor puteri europene, Statul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
socotim de trebuință să dăm ajutor Majestății Sale"163. În Provinciile Țărilor de Jos au funcționat Parlamente, sau Les Journées d'états, Landtage 164. În secolul al XV-lea adunările se convocau sub forma Statelor Generale și provinciale. Înainte ca ducele Burgundiei, Filip cel Bun (1419-1467), să fi reunit statele Țărilor de Jos într-o adunare comună (1463), fiecare își reglementa propriile probleme de drept public. Instituția Statelor Generale nu a absorbit autonomia provinciilor și adunările lor proprii, care și-au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
În acest fel, tensiunile se întrețineau. Prima confruntare a regelui cu Parlamentul a avut loc la 18 iunie 1625246, încheindu-se cu dizolvarea acestuia (12 august 1625). Următoarele semne de neînțelegere au apărut în 1627, an în care favoritul regelui, ducele de Buckingham, eșua într-o expediție destinată să spargă asediul cetății La Rochelle 247. În consecință, Parlamentul a deschis asupra lui procedura de impeachment. Regele a răspuns prin dizolvarea Parlamentului. Dar, în 1628, noul Parlament îi va cere suveranului să
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a rămas aproximativ același, cu preeminența arhiepiscopilor de Mainz, Köln și Tier, în timp ce numărul principilor laici s-a redus la șaisprezece 317, ulterior prezența acestora în realizarea actului electiv va scădea la patru persoane: comitele palatin al Rinului, mare mareșal; ducele Saxoniei, mare mareșal; markgraful de Brandenburg, camerarius; regele Boemiei, mare paharnic. Cu prilejul alegerii lui Rudolf de Habsburg (1273-1291) s-a născut sistemul "consultării prealabile" între cei 7 principi electori. Principiul delegării dreptului de alegere către principii electori a fost
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
desființarea Imperiului roman de națiune germană (1806)323. Documentul stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat pe rând de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Bula de Aur consolida poziția privilegiată a principilor electori. Consacrând principiul majorității, documentul permitea pretendentului la coroană dacă era elector să-și adauge votul altor trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Esslingen, unde Reichsregiment va fi, treptat, eclipsat. Reforma religioasă a contribuit la rândul ei la accentuarea fracturii produsă în interiorul stărilor, fiecare urmărindu-și propriile interese. De această stare de lucruri a încercat să profite împăratul Carol Quint pentru instaurarea absolutismului. Ducele de Alba l-a sfătuit ca, în primul rând, să aducă principii germani sub ascultare, la condiția "granzilor" din Spania. Revolta principilor, care a urmat acestei încercări, s-a finalizat cu încheierea Înțelegerii de la Passau (1552), prin care împăratul recunoștea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
poate vorbi de un regim de stări, întrucât acesta presupune întotdeauna "colaborarea mai multor categorii sociale de pe un teritoriu dat", organizate corporativ 371. Acestea aparțin regimului de stări doar prin reprezentarea în Dieta imperială. Înainte ca Filip cel Bun (1419-1467), ducele Burgundiei, să fi reunit statele Țărilor de Jos într-o adunare comună (1463), fiecare provincie avea viața sa proprie. Până în cea de-a doua jumătate a secolului al XI-lea, principii nu au fost preocupați de "coloniile" de negustori, care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
orașelor: 4 cavaleri și 10 burghezi. În momentul schimbării dinastice, după alegerea lui Venceslav de Luxemburg (1355), stările au obținut reconfirmarea Cartei și un document nou, numit Joyeuse Entrée, adică un sistem de pactis conventis care le întărea poziția în fața ducelui 377. Documentul, pe care Venceslav a depus jurământul la 3 ianuarie 1356, hotăra menținerea indivizibilității statului, numirea în demnitățile statului doar a locuitorilor indigeni, obligația ducelui de a nu încheia alianțe, de a porni război și a bate monedă numai
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
numit Joyeuse Entrée, adică un sistem de pactis conventis care le întărea poziția în fața ducelui 377. Documentul, pe care Venceslav a depus jurământul la 3 ianuarie 1356, hotăra menținerea indivizibilității statului, numirea în demnitățile statului doar a locuitorilor indigeni, obligația ducelui de a nu încheia alianțe, de a porni război și a bate monedă numai cu consimțământul stărilor; regula unanimității de vot a tuturor deciziilor luate în Diete de cele trei stări: clerul superior, nobilimea (seniorii și cavalerii) și reprezentanții orașelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de a aproba sau respinge cererile de ridicare a impozitelor. După Filip cel Bun acțiunea centralizatoare a fost continuată de o manieră absolutistă de către Carol Temerarul. Din 1468 până în 1477384 lupta intermitentă dintre regele Franței, Ludovic al XI-lea și ducele de Burgundia, Carol Temerarul, a dominat istoria Occidentului. În 1467 Liga Binelui Public adună în jurul lui Ludovic al XI-lea majoritatea marilor feudali ai regatului împotriva burgundului. Consecința a fost redeschiderea conflictului dintre Carol Temerarul și stările privilegiate ale provinciilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
la tron va fi recunoscut în viitor numai cu prețul unor concesii ce i se vor face. După ce Hedwiga a urcat pe tronul Poloniei (1384), grupul seniorilor din Cracovia, care guverna de facto regatul, va acorda coroana lui Jagellon, Mare duce al Lituaniei, ca urmare a căsătoriei cu fiica lui Ludovic I de Anjou (va domni sub numele de Vladislav al II-lea, în perioada 1386-1434). În anul 1385 se încheia Uniunea de la Krewo 433. Nobilimea a găsit prilejul de a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Albert poate fi considerată liniștită, cea a lui Alexandru I reprezintă primul modus eligendi regis 445. Deputații s-au prezentat cu puteri depline, impunând alegerea cu unanimitate. Profitând de slaba autoritate a regelui și de îndelungata lui absență (era Mare duce al Lituaniei, unde stătea mult timp), marea nobilime a impus Privilegiile de la Mielnik, prin care guvernarea trecea în mâinile Senatului, iar funcționarii erau responsabili doar în fața Tribunalului acestuia. Alexandru I trecea sub tutela stărilor. Marea nobilime încerca să monopolizeze întreaga
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rezistenței colective pentru a contrabalansa puterea monarhică, a accelerat criza ce cuprinsese regatul și sistemul instituțional 476. Acesteia i se adăuga, chiar cu note mai grave decât propriile raporturi pe care el le-a avut cu tatăl său, conflictul cu ducele Ștefan, propriul fiu, care din anul 1257 stăpânea Transilvania. Deși Bela al IV-lea considera aceasta o concesie făcută fiului mai vârstnic și nu îl trata ca pe un egal al său, Ștefan (rex primogenitus illustris Ungariae et dux Transilvanus
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
o suprima pe cea veche (ducatus) și reprezentând evoluția acesteia. De cele mai multe ori existau simultan. Diferența constă în alăturarea noii instituții fiului mai vârstnic încoronat, care devine "regele tânăr", față de alți fii ai aceluiași rege, investiți doar cu demnitatea de duce. Bază a dezvoltării ordinelor, Bula de Aur din 1222 a deschis drum supremației tuturor stărilor în regat, imprimând treptat puterii un caracter dualist. Procesul decăderii puterii regale a fost însoțit de creșterea celei nobiliare, fiind și urmare a transformării comitatelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în funcția de locotenent personal, deși îi știa abilitățile încă de pe cîmpul de luptă, unde își slujise credincios comandantul, preferîndu-l pe Cassio, un soldat cu pregătire doar teoretică, fără experiența marilor bătălii), urmat de audiența disperată a nobilului Brabantio la Ducele Veneției. În interiorul ei, sîntem expuși, din nou, problemei recunoașterii în sistem, dar la un nivel mult mai complex și cu implicații mult mai adînci. Pe scurt, Brabantio este consternat ca frumoasa și educată lui fiică, Desdemona, s-a căsătorit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alegerea, Desdemona declară că iubirea ei pentru general e curată. Confesiunea îl determină pe Duce să intervină diplomatic. El subliniază virtuțile maurului, spunîndu-i nefericitului tată că fiica sa a făcut un mariaj exemplar. Brabantio pleacă zdrobit sufletește, iar, în urma lui, Ducele comentează revelator. Îl compătimește pe părintele care are de dus o asemenea cruce și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit, dacă propria-i fiică s-ar fi măritat cu Othello. Episodul rezumă, simbolic, esența tragediei la care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în versiune românească, la Polirom, cu titlul Regina roșie), duce povestea mai departe, către debutul istoriei Tudorilor. Personaj central devine aici Lady Margaret Beaufort, mama lui Henric al VII-lea și bunica celebrului Henric al VIII-lea. Margaret e fiica Ducelui de Somerset, John Beaufort (decăzut din drepturi pentru o presupusă trădare chiar înainte de nașterea fetei sale, posibil sinucigaș, deși cronicile se contrazic în această privință, unele susținînd că ar fi murit, bolnav, în exil) și, ca orfană paternă, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de reponsabilitate? Cum să eliberezi trecutul, prezentul, viitorul? Paris, 12 iulie 1789. Susținut și iubit de popor, Necker tocmai a fost demis de rege. "Manifestanții, scrie istoricul Michel Winock 130, plini de imaginație, au luat busturile lui Necker și ale ducelui de Orléans de la Muzeul figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
figurilor de ceară de pe bulevardul Temple. Le-au acoperit cu crepuri și le-au plimbat prin Paris, agitînd în mîini securi, săbii sau puști. Chateaubriand, care se intersectează din întîmplare cu convoiul de manifestanți, aude printre "Trăiască Necker" și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă Ludovic al XVI-lea ar fi abdicat atunci în favoarea fiului său și a regenței ducelui de Orléans
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și "Trăiască ducele de Orléans" și cîteva neașteptate sloganuri: "Trăiască Ludovic al XVII-lea". Iată-l visînd ceva mai tîrziu, înhămat la scrierea Memoriilor: și dacă Ludovic al XVI-lea ar fi abdicat atunci în favoarea fiului său și a regenței ducelui de Orléans? Nimic nu ne împiedică să visăm." Ideea de a lucra asupra a ceea ce ar fi putut să se întîmple nu poate să stîrnească istoricului decît cel mult un zîmbet. Experții în uman, preocupați să demonstreze că ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]