1,184 matches
-
bună bucată de vreme. Fiind singură la părinți, cu pământ destul, a făcut până în cele din urmă o partidă neașteptată. S a căsătorit cu Grigore a lui David, care s-a făcut factor poștal, după pensionarea lui Ion Bodașcă. La dugheana lui Iftimie Ciotău (Bordei) Ca să ajungi să cumperi ceva de la prăvălia lui Iftimie (Bordei) trebuia să treci prin fața cimitirului. Se zvonea că, seara sunt "moroi" și umblă în jur. Dacă te prinde, te ia cu ei în mormânt. Ce frică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cimitir și ziua, nu numai noaptea! Mama își găsea mereu de făcut ceva și constata că-i lipsește ba una, ba alta... Mă chema și mă trimitea la cumpărături. Doamne, ce mai fugeam! Nu mă opream până nu ajungeam în dugheană. Cumpăram și repede o zbugheam înapoi. Câte mi s-au mai întâmplat din cauza "moroilor"! O dată, din fugă, a sărit dopul de la sticla de untdelemn și când am ajuns acasă, în sticlă rămăsese doar de două degete... Mama m-a luat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și "moroi", cu "glasul" morților, cu "masa de spiritism", încât, în fiecare noapte căutam să nu adorm cu fața în sus, ca să nu am coșmaruri. De multe ori, mințeam că mă doare capul, ca s-o trimită pe Oltea la dugheană... ea n-avea frică de cimitir. Nu credea că morții au ora lor, când ies din morminte, ca moroi. Mi-era frică să mă urc și în clopotniță, ca să nu stingheresc "strigoii" în clipele lor de odihnă. Nu pot spune
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu-i dădeam crezare. Ba dimpotrivă, îi spuneam că nu știe multe, că nu vine duminica la biserică. El învăța bine și-a absorbit Institutul de Construcții, devenind inginer. A fost repartizat la Timișoara, unde și-a practicat profesia. La dugheană venea mai tot satul, căci era bine aprovizionată. Mulți bătrâni veneau acolo mai mult să ciorovăiască, să afle ce s-a mai întâmplat prin sat, ce e nou în politică... Cumpărau nimicuri, numai ca să se afle în treabă. Când domnul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
locuri de portul cel oacheș, frumos, trainic și ieftin, înlocuind catrința cea frumoasă și trainică, țesută de gospodine și lucrată din lână în casă, prin fusta cea slabă, țesută în fabrică, cumpărând-o pe bani gata și pe datorie din dughenile negustorilor. În unele comune nu mai vezi ștergarul cel frumos țesut în 5 și 7 ițe de nevestele noastre, ci tulpane din dughene. Cultivarea și prelucrarea inului și a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
casă, prin fusta cea slabă, țesută în fabrică, cumpărând-o pe bani gata și pe datorie din dughenile negustorilor. În unele comune nu mai vezi ștergarul cel frumos țesut în 5 și 7 ițe de nevestele noastre, ci tulpane din dughene. Cultivarea și prelucrarea inului și a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
negustorilor. În unele comune nu mai vezi ștergarul cel frumos țesut în 5 și 7 ițe de nevestele noastre, ci tulpane din dughene. Cultivarea și prelucrarea inului și a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de cusut. Așa se varsă multe parale din economie și țărăncile se împrietenesc cu cea mai mare cucoană - lenea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Am cântat, nu d-asta învățăm aici, ca să cântăm ? — Ca să cântăm, Cristian, da ! Ce minte ageră ai ! Că doar nu ca să facem sarmale ! Ca să cântăm, evident, d-aia te învăț eu aici să devii tenor. Ca să cânți în mizerii, în dughene, la petreceri, printre mâncare și fumuri și băute ! D-aia, nu, studiem noi azi la Panofka ? Să se bucure de glasul tău cizelat tot bădăranul, în timp ce-și îndeasă o ceafă de porc slinoasă pe gât, mai mult nemestecată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
toate rupte și jegoase, care puțeau groaznic a pișat și fecale, zâmbind ca un idiot, crezând că l-a văzut pe Fernic. — Haide, domnișorule Cristian, ridică-te în picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe Tverskaya, fosta Gorki, am găsit o dugheană de cărți și am cerut cel mai recent roman al lui Victor Pelevin, Generation P (fixația mea din ultimul timp, legată de „noua literatură rusă”). „E un scriitor bun Pelevin?”, am întrebat vânzătoarea. „Da, foarte bun, e cel mai popular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gândit atunci la acest fenomen ciudat. Pelevin e un scriitor tânăr foarte popular. În același timp, el nu e un Boris Akunin, autorul de romane polițiste cel mai vândut la ruși, nu e un Chingiz Abdullayev, prezent și el în dugheana de pe Tverskaya cu un titlu. Adică nu e un scriitor de bulevard, căci asta înseamnă cuvântul „popular” în gura precupeți. Poți fi oare, în Rusia, scriitor popular și iubit fără a scrie literatură de masă? Răspunsul îl furnizează chiar cărțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu vechi inscripții arabe și accesibil odinioară atât musulmanilor, cât și evreilor, este acum rezervat doar acestora din urmă, și anexat periferiilor Ierusalimului. Este o fortăreață de beton, de care lumea se ține, temătoare, la distanță. Atât locuitorii, cât și dughenele din jur s-au mutat în altă parte. Recensământul, inițiativa atât de discutabilă a guvernatorului Quirinus, n-a fost unul disuasiv. În politică nu se cântărește, se numără. Dar aritmetica nu este neutră, iar în Orientul Apropiat încă și mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în sus vezi o mulțime de pete negre. Tot ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
punct de vedere comercial, Asia și Europa. Aici veneau mărfurile din Occidentul european, postavuri și obiecte din metal, lucruri trebuincioase pentru marii boieri, dar și obiecte mărunte pe care le puteau cumpăra chiar și țăranii de la noi. Alături de acestea, în dughenile din târgurile Moldovei, dar mai ales în orașul de scaun al Sucevei erau etalate produsele somptuoase aduse din Orient, pe Marea Neagră, pe drumurile care veneau din Asia, prin „părțile tătărești” și își aveau punctul terminus la Cetatea Albă și Chilia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
școală. Și tata nu-și bătea capul cu treaba asta. El cam bea, Dumnezeu să-l ierte. Și mi-a dat bani de înscriere Saie Marcus, un evreu ce sta într-o casă de-a noastră și ținea crâșmă și dugheană. El era un om de mare bunătate și mare omenie, iar soția lui, Sura, era o Doamnă de mare frumuseță și foarte bună la inimă. Tare se mai îndămânau oamenii cu ei ! Și nouă, Saie Marcus și cu doamna Sura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
slujea liturghia în oraș, iar în celelalte zile ale săptămânii, în sat. Starea materială a bisericilor era departe de a fi înfloritoare. Misionarul afirmă că biserica din Huși este singura, după cea de la Iași, care are o vie mică, două dughene, care se închiriază cu 4 scuzi pe an fiecare, și câțiva stupi. El se interesa de modul în care slujea preotul care locuia în Huși, la sărbătorile principale. Constată că preotul slujea la Ciubărciu, unde funcționa și o școală duhovnicească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vânzările de vii de lângă orașe, ai căror proprietari erau domnitori, orășeni, boieri, mănăstiri sau episcopi. Cele mai multe înscrieri de acest fel le avem consemnate din orașele Hârlău, Cotnari, Huși și Iași. Se înscriau, totodată, în „catastihele” orașelor vânzările sau cumpărarile de dughene, casele cu locurile și atenanselele, precum și donațiile de case și prăvălii. Breasla ciubotarilor. La 29 noiembrie 1790, episcopul de Huși, Iacov Stamati, a întărit Catastihul breslei ciubotarilor din Huși. Preambulul acestui catastih precizează următoarele: „cel vechi (catastihul, n.a.) ce au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
autoritari oameni ai târgului. Unele documente erau semnate mai întâi de starostele de breaslă, apoi de alte autorități ale târgului (de exemplu, șoltuzul). Pentru exercitarea funcțiilor sale, starostele avea un anumit venit care consta din așa-zisul polclon (taxa pentru dugheni, o parte a amenzilor date la cutia breslei). O sursă importantă a starostelui era și impozitul de la dughenile în care erau realizate produsele finite. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea ca „starostele să aibă rânduiala de la toți meșterii ciubotari să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ale târgului (de exemplu, șoltuzul). Pentru exercitarea funcțiilor sale, starostele avea un anumit venit care consta din așa-zisul polclon (taxa pentru dugheni, o parte a amenzilor date la cutia breslei). O sursă importantă a starostelui era și impozitul de la dughenile în care erau realizate produsele finite. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea ca „starostele să aibă rânduiala de la toți meșterii ciubotari să ia cîte 60 de bani de meșter pe an, ca să poarte de grijă breslei cu priveghere și cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mijloc de ajutorare a breslei) diferă de la breaslă la breaslă. De exemplu, conform statutului breslei ciubotarilor din Huși, cel care dorea să devină meșter trebuia „să dea 1 leu și 12 bani viind la cutia breslei apoi să-și deschidă dugheana și starostelui 1 leu după obicei”. Numai după ce această taxă era plătită starostelui, meșterul căpăta dreptul de a deschide atelierul său (în majoritatea cazurilor erau și prăvălii sau dughene). În lupta pentru piața locală, breslele urmăreau și creșterea numărului meșterilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și 12 bani viind la cutia breslei apoi să-și deschidă dugheana și starostelui 1 leu după obicei”. Numai după ce această taxă era plătită starostelui, meșterul căpăta dreptul de a deschide atelierul său (în majoritatea cazurilor erau și prăvălii sau dughene). În lupta pentru piața locală, breslele urmăreau și creșterea numărului meșterilor breslași. În cazul în care meșterul „scotea calfa” fără știrea breslei sau a starostelui, atunci pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
creșterea numărului meșterilor breslași. În cazul în care meșterul „scotea calfa” fără știrea breslei sau a starostelui, atunci pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub gloaba breslei și 40 de toiege pedeapsă și dugheana să i se închidă păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub gloaba breslei și 40 de toiege pedeapsă și dugheana să i se închidă păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se explică, probabil, prin nivelul economic al acestui oraș, posibilitățile reduse de vânzare a cizmelor (ciubotelor), pentru că orașul aparținea Episcopiei Hușilor, care confecționând aceste produse le vindea prin intermediul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]