18,730 matches
-
a împăcat prin Cruce omenirea cu Dumnezeu, iar Hristos este socotit ca „pacea noastră“, tot așa și pe noi Crucea Lui ne cheamă la pace, la bună înțelegere, la iubire. Făcând semnul Crucii, ea ne ocrotește de cele rele, alungă duhurile potrivnice și dobândim binecuvântarea lui Dumnezeu. Îndemnul Mântuitorului de a ne lepăda de noi înșine și de ne lua Crucea înseamnă a ne răstigni orice patimă, orice păcat sufletesc și trupesc, ca să-L putem urma pe Hristos. Preot HORIA ȚÂRU
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Trupul Său a devenit luminos, plin de slavă și de strălucire, așa cum S-a arătat și cu prilejul Schimbării la Față pe Muntele Tabor, deși Apostolii nu puteau vedea sau înțelege această strălucire sau slavă, pentru că nu se pogorâse încă Duhul Sfânt peste ei. Învierea lui Iisus a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu și că tot ceea ce a propovăduit și a făcut pe pământ era de la Dumnezeu și a purtat pecetea adevărului. Ne-a convins că moartea Lui a
Agenda2003-17-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280934_a_282263]
-
viață în a sluji la sacrificii, aștepta cu încredere să vină un Izbăvitor pentru ca să scape poporul de suferință. Nu putea înțelege, omenește vorbind, cum s-ar putea ca Dumnezeu nemărginit, atotputernic, stăpân și creator a toate să se întrupeze de la Duhul Sfânt, dintr-o Fecioară curată (Isaia 7, 14 - 16) și să se facă om. Avea în gând pilda lui Zaharia-preotul, care nu crezuse că va avea un moștenitor și rămăsese mut (Luca 1, 20); abia când a văzut pe Ioan
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
cunoaște epoca deplinei maturizări, apoteotice, în care s-a produs «scuturarea podoabelor»“. Poetul impresionantelor doine/„dainale” este, azi, probabil cea mai puternică personalitate lirico reflexivă, din Poezia română. Nu aruncăm vorbe-n vânt: nu există temă, adânc îndurată/suferită de Duhul uman terestru, pe care Eugen Evu să nu și-o fi apropriat, să nu o fi trăit, întru carnea Logosului său personal și să nu o fi exprimat, cu dramatism uneori atingând treptele sublime ale tragicului. Așa că nu ne miră
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
în lingvistica românească. Pentru a-i cinsti cum se cuvine memoria, editura timișoreană «Facla» a hotărât reeditarea «Observațiilor de limba româneasc㻓. (Drapelul Roșu din 25 martie 1978). 5 ani „Parc nou. În lunile aprilie și mai, în spatele bisericii «Pogorârea Sfântului Duh» din municipiul Lugoj, pe un teren de 5 000 mp, va fi amenajat un parc, ce va avea alei pietonale în lungime totală de 300 de metri, două locuri de joacă pentru copii, 40-60 de bănci“. (Agenda din 28 martie
Agenda2003-12-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280820_a_282149]
-
creștine, ci îndrăznește să întrebe, plină de curaj: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? “ (Luca 1, 34). Acestei întrebări arhanghelul îi dezvăluie modul minunat în care se va petrece zămislirea Pruncului, subliniind din nou dumnezeirea Lui: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine... și ce vei naște Fiul lui Dumnezeu se va chema“. preot HORIA ȚÂRU Câștigătorii premiilor din „Almanah Agenda 2003“ În urma tragerii la sorți, premiile oferite la cele două jocuri lansate în „Almanahul Agenda 2003
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
său. Vocabularul vânătorii, al asediului umplu descrierea exercițiului hermeneutic al lui Marius Cruceru propunând ieșirea din canoane a celui pregătit de canonul însuși pentru înțelegere. Și - miză teoretică maximă - înțelegerea textului constă în surprinderea unui „punct de fractură așezat de Duhul acolo“ (p. 12). Propoziția trebuie să spună foarte mult mai ales neteologului: o asemenea hermeneutică a surprizei, una care face din obținerea înțelegerii suspendarea metodelor înțelegerii beneficiază de garanția adevărului care îl întâmpină. Dacă e așa, întrebarea cu care am
Podul de piatră by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2668_a_3993]
-
în jurul unor personaje de ieri: „la 60 de ani/ încă mai scot femeia din mânecă/ fiindcă acum știu ce e viața mea:/ 70 la sută apă/ și 30 la sută/ nevoia de a sufla în urechea Ofeliei/ o vorbă de duh” (p. 13). În urmă cu trei decenii și jumătate, aceeași fiică a lui Polonius apărea într-o ipostază diferită (dar apărea, întrunul din poemele de început, În apărarea pâinii): „N-am tras-o pe Ofelia de păr/ și nici nu
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
toți sorii vechi? - Pe zâna vieții mele, cu ochii-i neperechi, Care râdea cu dânșii în cor de-a mea durere Și-i dăruia cu câte-o murdară mângâiere. CXVI O călătorie în Cythera Ca pasărea de slobod, întraripatu-mi duh Dădea ocol, în zboru-i, catargelor făloase; Plutea alene nava sub ceruri radioase Întocmai cum plutește un înger prin văzduh. Ce insulă-i aceasta? Cythera ni se-mbie! Țărmi altădată-n farmec și vrajă neîntrecuți, Banalul Eldorado-al flăcăilor trecuți. Priviți
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Iar atunci când Faust vorbește de organizarea cerului în sfere, despre spiritul Paștelui și despre corul îngerilor, este posibil ca autorul să trimită la Johann Georg Hagelgans, Sphaera coelestis mystica (1739). În fine, când Wagner și Faust polemizează despre „al vremurilor duh” (Geist der Zeiten), versurile trimit la conceptul hegelian Zeitgeist / genius seculi, atât de dezbătut în epocă și ironizat de Herder: „Este el un geniu, un demon? sau un strigoi, un înviat din vechi morminte?, ori poate e o suflare de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
L. Blaga). După acest monolog, registrul lecturilor lui Faust se schimbă radical și o întreagă literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a poțiunilor magice, în genul Daemonolatriei (1598) sau al așa-numitului „testament al lui Faust”, cunoscut sub numele de Magia naturală și nenaturală (1505). Opusculul din urmă, în care apare și numele lui Mefistopheles, Goethe îl putea
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
a spiritului frizînd inițierea. Cauza stă în noblețea licorii pe care ești chemat s-o descrii, noblețe la care ajungi numai dacă găsești un unghi de la înălțimea căruia s-o privești. De la libația de odinioară ca gest de ofrandă adusă duhurilor și pînă la gestul actual de închinare a unui toast, pînza de sensuri ce învăluie vinul e copioasă. Se poate vorbi de un veritabil etos crescînd în jurul acestei băuturi, și din acest motiv cunoscătorii nu se recrutează din rîndul consumatorilor
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
nu spunea nimănui de-o doare ori ba.” Partea nefericirii Spinarea calului este „adînc deșălată”. Astfel calul este mai mult o caricatură. Dar această caricatură nu este una a prostiei, ci a aridității, a sărăciei. Însă nu a sărăciei cu duhul. E o caricatură a neputinței, a nefericirii ființei. O caricatură de care nu se poate rîde. În fața ei rîsul îngheață pe buze. Dar adevărul acesta, al rănii tăbăcite, este un adevăr al muncii mai ales, al ființării prin muncă, singurul
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
romanul (aflat sub tipar, din care România literară a publicat de curând un fragment și pe care l-am citit în manuscris) are toate datele să fie unul excepțional: o supratemă originală (despre cum intră și iese din istoria reală „duhul povestirii”), un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje complementare, înger și demon, cu o soartă deopotrivă tragică, fiindcă istoria nu alege) și o compoziție a (d)racului (care sugerează și ea, în felul ei, că istoria merge de-andă
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
zi de Crăciun, 2013, la Erlangen, în Hotelchen am Theaterstrasse, 10, camera 15. Preciziuni utile de consemnat întru eternitate, fiind vorba despre un roman excepțional, care merită un destin pe măsură. Are toate datele: o supratemă originală (mă refer la „duhul povestirii” și la cum intră și iese el din istorie); un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje metafizic complementare, îngerul și demonul, cu o soartă deopotrivă tragică de la un punct înainte, căci istoria cu pricina nu mai alege
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Gabriel Chifu a scris o carte anti-proustiană: nu explorează timpul și evenimentele conținute de el, ci derulează întâmplările dinspre prezent spre trecut, în speranța descoperirii esenței ultime. Filozofii și misticii i-au spus logos, personajul lui Gabriel Chifu îi spune duhul povestirii. Călătoria spre punctul zero al ficțiunii, existenței și rațiunii de a fi (ca martor și ca scriitor) va reprezenta pentru cititor un șoc și o iluminare. Autorul ne face martorii unei încercări disperate de a anula temporalitatea și memoria
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
o iluminare. Autorul ne face martorii unei încercări disperate de a anula temporalitatea și memoria, pentru a permite, în felul acesta, șansa unui al doilea început. O misiune aproape imposibilă: ca și cum ai reintroduce în recipientul unde stătuse prizonier de secole duhul stăpânitor al vieții și al morții. Citind această carte veți descoperi cu uimire că, prin alchimia literaturii, ireversibilul devine reversibil. Mircea MIH|IEȘ Ar fi greșit să citim ca pe un rechizitoriu al ultimei jumătăți de secol. Nu contest că
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
această dimensiune, riscăm să pierdem din vedere un șir întreg de reușite de ordin tehnic (de la efectele de montaj cinematografic la istoriile contrafactuale) și chiar sensul înalt al acestei cărți extraordinare: anume că povestea (care are, ca în Halima, un duh al ei) poate umple golurile documentare, poate explica inexplicabilul, poate da contur biografiilor amorfe și, în sfârșit, poate salva destine. Cosmin CIOTLOȘ Cam în aceste împrejurări am ajuns la Bazil Dumitrescu. În diminea- ța următoare (după acea primă întâlnire a
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
o incarnare. Mistica „caesarică” l-a inspi rât că un alt modus vivendi, autoimpus și a încercat să întemeieze firoul tragic că presimt al ființei carpato danubianopontice. A asumat o scenografie proprie, în care cărțile lui însuflețeau de fapt un duh arhaic, contrat soriții, acela de a își înțelege și comunică extactic, cumva psalmodic, dar mai ales mantric, (!) - suferință Originii. Asupra liricii lui se perinda viziunea condiției tragice a lui DD Roșca și zvâcnește agonic, uneori orfeic, condiția tragică a umanului
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
firul narativ se desfășoară pe trei planuri: Valentin Dumnea (prima verigă povestitoare) pune în pagină ceea ce Bazil Dumitrescu (a doua verigă narativă) îi împărtășește din memorie în marginea dramei (a treia verigă) celor doi colegi de liceu. În felul acesta „duhul povestirii“ de care e posedat Bazil Dumitrescu trece asupra naratorului. La această schimbare de releu se adaugă maniera à rebours de refacere a istoriei, dinspre prezent spre trecut, cu străbaterea firului cronologic de-andoaselea. Paradoxul este că, deși cititorul este purtat
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
În caz contrar, angajatorul este nevoit să-și plătească angajații care lucrează cu un spor la salariu de până la 100% pentru acea zi sau să le dea o zi liberă în următoarele 30 de zile. Sărbătoarea de Rusalii (Pogorârea Sfanțului Duh), cum mai este cunoscută, se sărbătorește întotdeauna duminică, iar românii și europenii au liber a doua zi de Rusalii (de sărbătoarea Sfintei Treimi). Angajații români se află pe ultimele locuri din lume în ceea ce privește numărul de zile libere pe care le
Luni, a doua zi de Rusalii, românii au liber () [Corola-journal/Journalistic/26162_a_27487]
-
și 2 ianuarie, 1 Mai și prima zi de Crăciun sunt zile de weekend, ceea ce înseamnă că numai în cinci din cele 11 zile libere acordate prin lege angajații nu vor lucra. Rusaliile, sau Duminică Cincizecimii sau a Pogorârii Sfanțului Duh, numită în popor și Duminica mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfanțului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc și cu care se încheie descoperirea față de lume și de creație a lui Dumnezeu, Cel în treime. Ea
Luni, a doua zi de Rusalii, românii au liber () [Corola-journal/Journalistic/26162_a_27487]
-
weekend, ceea ce înseamnă că numai în cinci din cele 11 zile libere acordate prin lege angajații nu vor lucra. Rusaliile, sau Duminică Cincizecimii sau a Pogorârii Sfanțului Duh, numită în popor și Duminica mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfanțului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc și cu care se încheie descoperirea față de lume și de creație a lui Dumnezeu, Cel în treime. Ea cade întotdeauna la 10 zile după Înălțare sau la 50 de zile după
Luni, a doua zi de Rusalii, românii au liber () [Corola-journal/Journalistic/26162_a_27487]
-
dar constant de aer proaspăt”. Aproape te cutremuri când „spirite monstruoase, orori sinistre, infernale, forme cu aspect grotesc, nebunesc, sălbatic” invadează spațiul îngust și te simți ușurat când maleficii demoni dispar, brusc întorși în beznă, lăsând loc unor ființe luminoase, duhuri de mari preoți egipteni. Experiența trăită de Brunton, a părăsirii corpului și a trecerii într-o nouă dimensiune, ne dezvăluie că „misterul Marii Piramide este misterul propriului eu. Încăperile secrete, străvechile mărturii, toate sînt cuprinse în tine. Iată învățătura piramidei
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]