5,880 matches
-
Era un teanc de scrisori pe masă. A doua zi după catastrofă, nu mai era. Unde-s? Băiatul nu știe nimic. În noaptea când dragul meu se odihnea pentru întâia oară, s-au scotocit, înainte de sosirea băiatului, toate saltarele, toate dulapurile. Ce-am putut salva eu înainte, a fost salvat. Restul... Iartă-mă, n-am putut face mai mult. C-o zi înainte luasem, cu complicitatea unui doctor, a nevestei lui Demostene Botez, a surorii mele, scrisorile mele intime, fotografiile noastre
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
a petrecut într-o iarnă nemiloasă, a trebuit să fie luate în calcul până și cele mai mici detalii legate de noua casă. Toate hainele de vară, care înveseleau casa imediat ce căldura dădea cât de cât, își așteptau rândul în dulapurile de la subsol. Acele haine, în culori luminoase, majoritatea cumpărate de la Paris, așteptau și ele să fie îmbrăcate pentru prima dată. În ultimele luni se luaseră foarte multe decizii. Cea mai complicată dintre toate a fost, fără îndoială, cea legată de
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
alte concentrații de medicament. Cât despre miniaturizare...se amintesc că pentru prima secvențiere a genomului uman, finalizată în 2001, s-au cheltuit 3 miliarde de euro, iar procesul a durat 14 ani, folosind computere din toată lumea. Astăzi, la Croissy, un ”dulap” cu latura de 1 metru realizează procesul în 48 de ore, cu costuri de circa 100 de euro. Medicamentele personalizate, noua revoluție în terapie Miza acestei automatizări nu este legată de reducerea costurilor, ca în alte industrii, deși nici acest
Playstation, folosit în cercetarea anti-cancer. Reportaj by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/32069_a_33394]
-
brici. Mi-a intrat în carne pînă la os. Țipai și, riscînd să-mi pierd degetele, izbii cu fruntea-n locul îndesit de semne și numere. Învinsesem! O liniște de început de lume plutea-n sufrageria mobilată cu paturi și dulapuri medievale. Conchistador fatal, îmi regăsii trupul pe preșul grav, nițel ciopîrțit, nițel aiurit, surîzător totuși... Pe urmă... (va urma?)
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
disprețui norocul, șansa unică de-a respira (inspir-expir, inspir-expir...), de-a mînca aerul proaspăt, generos al spațiului tandru din preajmă. Dă-i drumul, scrie, scrie, nu te jena. Ai văzut vreodată tîmplar inhibat de mesele, de taburetele, de paturile, de dulapurile făptuite? Fierar avînd mustrări de conștiință între două lovituri zdravene de ciocan pe nicovala scînteietoare? Demult, demult (la Doldasca!), bănuiai c-ar trebui să continui cam așa: proză, proză... Însă nu oricum, nu. Plănuiai cu migală, tăinuindu-ți intențiile chiar
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
cerșetor jegos ieri ministrul informațiilor a rostit un adevăr Insomnie Noapte lungă noapte fără sfârșit insomnia intră prin gaura cheii de la ușă intră prin coșul casei lins de lună intră prin butonul veiozei intră prin țesătura draperiei vulturul evadat din dulap bea ultima ta picătură de apă un cal nechează întruna sub fereastră în pod șobolanii bat darabana te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi te-a trădat până și aroma portocalei nimeni nu îți întinde colac de salvare în această
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
mărunt printre crengi 4. despre aparența lucrurilor ce am putea să mai spunem? dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață o ceață aurie impregnată în palma mea împleticită între liniile destinului dau s-ating fereastra dulapul patul, dar ele nu vor să piară și totuși poate că mîngîierile noastre aurii impregnate-n pereți erau mult mai reale și sărutările noastre și mai ales vorbele cuvintele noastre săpate adînc sub pielea luminoasă a timpului termitele morții zadarnic
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
verdicte nu întotdeauna drepte cu un rîs idiot lățit pe fața mea întreagă pînă la acel grad al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc fereastra dulapul și patul sînt țandără dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață aurie impregnată în palma mea dar despre aparența lucrurilor am putea să mai spunem multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Emil Brumaru Cînd prinde-un straniu luciu Domnul Lapte Și rîmele se-ndoaie după șoapte, Ziduri miloase duc omizi în spate. Șerpii se bagă la găini în ouă. Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouă. Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă. Și-n după-amiaza blînd-răutăcioasă Fecioarele fac dragoste pe masă Căci nu mai este loc pentru iubit! Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă, Ducînd mîncare la furnici sub casă, Se uită-n
Amănunțimi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16082_a_17407]
-
-ți verși în ea Celulele. Și-Arhaica Angoasă, Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit Să-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei întoarce singur la Fericita Turmă. Armăsarul și păpușa Sus, pe dulap, un armăsar de porțelan S-a înălțat, sălbatic, pe-albastrele-i picioare De dinapoi. Și, într-o nesfîrșită încordare, Nechează, în tăcere, zadarnic, spre tavan. Alături, cu ochi negri, gură roșă, visătoare: Păpușa. Care-așteaptă, senină, uitîndu-se pe geam, Să vină în vacanță
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
în provincia cea mai inutilă" nodurile acestei sfori ar trebui desfăcute să o facem mai lungă așa cum desfaci un păr negru într-o noapte de crăciun un vin greu ca o haină 3. frica din pantofi din mănuși frica din dulapuri trupul spînzurat de portmantouri frica mea cuminte din trei în trei căsuțe șotronul se șterge ca o vată de zahăr dumnezeu a făcut lumea ca să nu poată pune nimic în loc 4. ții minte scara iubita mea și iedera și celelalte
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
vrăjiți de matinala topică a formelor sale trupești, de ispititoarea sa prospețime. Încercați să le vedeți - cu ochiul tot mai leneș al minții - cum își scot sutienul și ciorapii cu jartiere, sub privirile însomnorate ale păpușilor din copilărie, exilate pe dulapul cu fuste și rochii, cu bluze și rafturi pentru lenjeria intimă. Oare ce gândesc penații și uitații lari, în timp ce le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
la devenirile ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând obstinat... dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum!
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
din care proprietarii au fost izgoniți fără a li se îngădui să ia nimic cu ei. în casa de la Șosea, cu parc împrejur, cu brazi, cu bazin de înot, cu absurd de multe încăperi, noii locatari găsiseră nobile mobile stil, dulapuri pline de lenjerie, bufete încărcate de veselă, cu sertarele frumos ordonate, doldora de tacâmuri și șervete de masă gata scrobite și impecabil călcate, cu prosoapele mari și pufoase stivuite în rafturi, cu halate plușate atârnate în cuierele celor trei băi
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
anevoioasă, rătăcindu-se adesea, găsise în cele din urmă casa pierdută în furtuna dezlănțuită. Bărbatul prinse să-și descheie cămașa. Își scosese bocancii și stătea aplecat deasupra mesei, uscîndu-se la căldura lămpii. Atunci cealaltă femeie se ridică, se duse la dulap și se întoarse la masă cu o sticlă pe jumătate plină și cu un pahar. Bărbatul apucă gîtul sticlei, scoase cu dinții dopul de plută și-și turnă o jumătate de pahar din licoarea verde și groasă. Apoi bău pe
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
aminti de noaptea cînd grilajul scrîșnise pentru prima oară - acum o veșnicie! - și se gîndi că n-aveau nimic în casă de oferit musafirului, în afară de sticla aceea cu lichior de mentă. Îi spusese celeilalte femei: ,Trebuie să păstrăm sticla în dulap. Cineva poate avea vreodată nevoie de ea". Cealaltă o întrebase: ,Cine?" Iar ea răspunsese: ,Oricine. Se cuvine să fim pregătite întotdeauna dacă vine careva pe ploaie". De atunci trecuseră ani mulți. Și acum bărbatul așteptat se afla acolo, turnîndu-și din
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
am făcut-o pentru război, ci pentru a nu-i lăsa pe sălbaticii ăia să-mi mănînce iepurii". Și, parcă odată cu amintirea aceea, se spulberase și ultimul strop de trecut care-i mai rămăsese în casă. - Mai e ceva în dulap? întrebă cu glas sumbru. Iar cealaltă, deopotrivă, întocmai pe același ton, bănuind că el n-ar fi putut s-o audă, răspunse: - Nimic. Adu-ți aminte că luni am mîncat și ultimul pumn de fasole. Și apoi, temîndu-se că el
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
trening, și cu năpusteală încep să scotocească. încet cu vazele chinezești, că e de colecție, te vezi nevoit să le țipi, vedeți cum trageți covoarele, nu dați jos cuiele de la tablouri, nu mutați home-cinema-ul. Și uite-i cum deschid toate dulapurile, cum trag fotoliile de câte douăzeci și cinci de milioane bucata. Umblă prin toate sertarele, răscolesc prin hârtii, adună chitanțe, ba măsoară și metrajul termopan al ferestrelor, din etaj în etaj, rând pe rând totul este pângărit. Dacă găsesc bani, vor număra
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
ce o îndură senzația de a fi trădat de real: "noapte lungă noapte fără sfârșit / insomnia intră prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul casei lins de lună / intră prin butonul veiozei intră / prin țesătura draperiei // vulturul evadat din dulap / bea ultima ta picătură de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
și prietenos din Piața Muzeului. Francesca ocupă un loc special în sufletele noastre, nu doar datorită pasiunii noastre pentru cafea, ci și datorită obsesiei noastre, uneori îngrijorătoare, când vine vorba de ciocolată. Dacă ar fi după noi, am avea un dulap plin cu ciocolată la birou tot timpul. Singurul motiv pentru care n-avem e că am ajunge să facem diabet în mai puțin de-o lună. În lipsa proviziilor, de fiecare dată când ne apucă pofta ne îndreptăm spre Francesca, de unde
Francesca [Corola-blog/BlogPost/96640_a_97932]
-
despre negru, care ascultă radioul, mîngîie peștii dintr-un acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
alb despre negru, care ascultă radioul, mîngîie peștii dintrun acvariu, merge la doctor, stă la rînd la consultații, are un jobb, merge să danseze, se mărită, speră că operația o va face să vadă, ceva, își ia o cafea de pe dulapul din bucătărie, pipăindu-i marginile. Ea pipăie continuu existența. Frank Sweeney este soțul ei. Un bărbat energic, cu rucsacul pregătit mereu pentru o expediție, pentru o plecare neașteptată undeva departe, departe de tot. Frank merge deseori la bibliotecă și citește
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
sicriu/ acestei lumi pătrunse de nemișcarea pereților a sunetelor/ pot să nu spun nimic în multe feluri/ cel mai simplu e să arăt/ cum pe asfalt trec umbre cu sodă în gură/ săculeți cu sodă în fiecare odaie în fiecare dulap/ și-un miros vag de gutuie în subsuoara statuii după ploaie". în consecință se petrec diverse substituții. în locul semenilor sînt cîntați homunculii alcătuiți din trăsăturile umanului dezagregat, produse ale unei amare fantezii combinatorii: ,Homunculii atîrnă de pereți și de tavan
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ca o căprioară spărioasă. De la deal de această grădină e casa în care locuiește administratorul moșiei și în care este și odaia mea, destul de încăpătoare, cu o canapea cam ca cele îndămânoase de la m[ada]me Lupașcu, o comodă, un dulap p[entru] haine, o masă solidă de stejar, o piele de urs la picioare și cu fereastra înspre sat, iar înaintea ferestrei încântătoarea siluetă a unei fântâni cu cumpănă. Fereastra-i cu gratii cum îi place d[oam]nei Meissner
G.T. Kirileanu și cercetarea literară by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3741_a_5066]
-
un batic țeapăn din tafta sau moar de o culoare asortată probabil, de asemenea închisă. (Când eram trimise, sora mea și cu mine, vara la Timișoara la bunici, visul nostru era să ajungem să încercăm hainele bunicii care umpleau un dulap întreg , diferind între ele doar prin nuanțele țesăturilor). Ei bine, Bunica cea de la 15 ani era aproape identică Bunicii de la 65 și la fel de misterioasă, după cum tata cel în rochie de fetiță și Tata cel acoperit de crustele arsurilor era la fel de
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]