2,664 matches
-
și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormântul se zărește: Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire - Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era secol de urgie; Ce-i lipsea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate-n munte, lunecând întunecos, Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate, Codrii de argint ce mișcă a lor ramuri luminate Și păduri de-aramă roșă răsunând armonios. Munți se-nnalță, văi coboară, râuri limpezesc sub soare, Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare, Ce par straturi uriașe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde grele de miroase-mbătătoare Peste văile ca râuri desfășurate sub soare, Pe dumbrăvi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant. Și oștiri de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei scăldate-n aur și-n colori de curcubău; Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
isvoriau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mișcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan, O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană Pe-oglinda albă, plană, A lacului Meran. Și sună-n noaptea tristă Un cântec de copilă Și vîntu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De ce mi-a-ntors el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
brum-argintoasă, lucind viorie; Și florile toate sub ea-ncremenite Respiră bogate miroase-adormite. Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese; Și apele mișcă în păture plane - 140În funduri visează a lumei icoane. Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată călare, Pe calul ei graur se-nvîrtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată, Departe doar luna - o galbenă pată. {EminescuOpIV 330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 474} rosă, În timpul acela se începe-a auzi, cu musică surdină, corul ce urmează. Când se ridică negura rosă, Mureșanu se vede dormind pe o brazdă de flori, într-o câmpie minunată - în [a] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nuc, Ești tu noaptea-n crânguri, Să te iau și să te duc, Să fim numai singuri. Ș-atunci n-om vorbi de fel: Vorba este pleavă. Când se iubesc doi astfel, - Inimă bolnavă - Atunci tac, tac cumințel, Noaptea în dumbravă. 46. DE-A NĂSCOCI NOUI IPOTEZE... (cca 1874 ) De-a născoci noui ipotese doi filosofi s-au dus Ca să găsească ce cătau în aer gol - în sus. Ast-o făcuse ei ades și fără de balon, Acuma însă depărtați de-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mbină, se desbină Ca fășii de gaz albastru Ca și aburi cu lumină. Lin pin iarbă scotocește Apa-n prund și-n pietricele. Florile surînd în taină, Oare ce-or surâde ele? {EminescuOpIV 507} Și[-s] cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri sboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în Templul Domnului. Totuși, poporul se strica mereu. 3. Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, și a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. 4. A zidit cetăți în muntele lui Iuda și cetățui și turnuri în dumbrăvi. 5. A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, și i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanți de argint, zece mii de cori de grîu, și zece mii de orz; și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
fi date și de romîni din apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine slavă, funcționale în romînește (Bolomir, Novac, Preajba, Bolomireasa, Iscroni, Vlădoaia, Brătuleni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în alte nume: Bîrcu, Bîrcea, Bîrga, Bîrlea, Bîrda, Bîrdea, Bîrsa, Bîrhotă etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu apă și nămol pe unde crește papură, trestie“, „pădure, dumbravă, tufăriș, loc cu vegetație multă și deasă în pădure“, „poiană, luminiș în pădure“, „gropi umplute cu apă stătătoare“, „mormane de pămînt ca semne de hotar între moșii“, „băltoaca din fața izvorului“, „loc cu izvor puternic“). Entopicul este întîlnit, cu sensuri asemănătoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-j) și pe cea oficială, influențată de maghiară (cu -u), varianta populară fiind accentuată pe ultima silabă, iar cea literar oficială pe prima silabă. Alte ipoteze etimologice nu au întrunit consensul specialiștilor: lat. locus, „loc, localitate, ținut“; sl. luh, „pădurice, dumbravă“, pronunțat lug, + sufixul maghiar -os (formație hibridă, greu de acceptat științific); sl. lug, „mlaștină“ + sufixul -os (din nou formație hibridă); magh. lugas, „umbrar, foișor“ (nu putea evolua în romînă la Logoj); apelativul romînesc *logoz, *logoj „rogoz“ (ca în variantele dialectale
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Belgerey) și maghiar (Bolgárszek). Sibiu Este numele unui municipiu în care-și are reședința județul omonim situat în centrul țării. Prin polarizare, de la acesta au fost formate toponimele: Sibiel (sat din județul Sibiu), Sibioara (sat din județul Constanța), Depresiunea Sibiului, Dumbrava Sibiului, Poiana Sibiului. În limba maghiară este numit Nagyszeben, iar în germană, Hermanstadt. Formele vechi, atestate începînd cu secolul al XII-lea sunt: Cipiensen, Scibin, Cibiensem, Cibiniensem, Cibiniensis, Scibiniensis, Zebeniensi, Cibinium, Zybino, Scebina, Sibin, Sibinu, Sibiin (la 1482-83). Sibielul (magh.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului... și mai departe, se întindea crângul până la șiragul de plopi și sălcii din luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avem tăurașii și oile lor? Lasă bărbate, c-om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind spre dumbravă, căutând tainica pădure. Își făcu socoteala: decât fugar toată viața, mai bine să împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai târziu, un grup de bărbați între două vârste coborau spre târgul Hîrlăului. Printre ei era și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
din cauza ciorapului de lână, croșetat de bunica. Din anul 1954, am urmat clasele primare la Școala nr. 48 din strada Avrig, până În anul 1959, când mi-am luat diploma de patru clase. La lucrarea de limbă română am scris despre “Dumbrava minunată” de Mihail Sadoveanu, și am luat nota cinci. La aritmetică am luat nota trei. Este În clasa a doua și primește cadou, pe lângă mașinuța de tablă, o mașinuță care s-a tot așezat În mâinile lui În fiecare iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vei suge prima lacrimă de lapte din sânul mamei, apă din apa casei tale părăsite. Și intri În cea de a doua veșnicie, cea de om, suflet bun la Dumnezeu. Într-o cetate veche din Ardeal cântă păsările toamnei prin Dumbravă. Maici neștiute În vecernie, la Păltiniș. Huruie tramvaiul galben spre Rășinari. Totul e luminos. Ai sosit și tu la masă. Îți vor spune Petru după numele tatălui tău și vei fi sărac. Este al treilea semn. Așa se trece această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]