4,381 matches
-
a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni în viteză. Odată ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai la baza de pe munte. Dimineață, o vom instala și vom face ultimele pregătiri. Nu vreau să mă grăbesc. Bine, bine, dădu Vlad din mână indiferent, cum vrei tu. În definitiv, nu mai contează acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inspectorului să atingă pământul, ajutându-l să se ridice în picioare. Îl întoarse fără menajamente cu spatele la el, pentru a-i verifica legăturile. Totul era în ordine, așa încât îl împinse în față, spre containerul ce aștepta tăcut în lumina blândă a după-amiezii târzii. Ai de gând să mergi singur, sau te duc eu pe sus? îi spuse el lui Toma, vorbind cu un puternic accent rusesc, văzând că acesta nu se dă dus de acolo. Dacă o fac eu, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după-amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mînă un bici care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
statutul social: de religie ortodoxă, monarhist constituțional, antibolșevic, În timpul războiului civil, ordonanță la colonelul de artilerie Dragomirov, omițînd Însă un detaliu minor, acela al primului contact telefonic, de aceea Graves va rezuma pentru cititori conținutul primei lor discuții dintr-o după-amiază, În barul hotelului „Royal“ (cel din centru), discuție care durase de la cinci pînă la zece seara: „Un fost ofițer al Ohranei, refugiat la Constantinopol, va ajunge să-și vîndă și avuția de cărți vechi. Printre ele se afla și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un univers infinit ce trebuia explorat și că, dincolo de acele ziduri, lumea lăsa viața să treacă În după-amieze de fotbal și În seriale de radio, mulțumită să vadă pînă unde Îi ajunge buricul și cam atît. Poate că a fost acest gînd, poate că hazardul sau ruda sa de gală, destinul, Însă chiar În clipa aceea am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
braț, cu un zîmbet Întipărit pe buze. Poate că atmosfera vrăjită a locului mă subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să mă aștepte de ani de zile, probabil dinainte ca eu să mă fi născut. În după-amiaza aceea, după ce ne-am Întors În apartamentul de pe strada Santa Ana, m-am refugiat În camera mea și am hotărît să citesc primele rînduri ale noului meu prieten. Înainte să-mi dau seama, fusesem subjugat În mod iremediabil. Romanul relata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nu un diletant flușturatic. Pe lîngă aceste Însușiri, Barceló poseda o memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă și arzătoare care făcea să asude termometrele de pe pereți. La jumătatea după-amiezei, cînd să tot fi fost vreo treizeci de grade, am pornit-o spre strada Canuda pentru a mă Întîlni cu Barceló la Ateneu, cu cartea mea sub braț și cu un văl de sudoare pe frunte. Ateneul era - și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pulsul mi-o luase la sănătoasa și mulțumind divinei providențe că nu existau martori oculari care să asiste la aprinderea rușinată a feței mele, care ar fi fost Îndeajuns pentru a aprinde o havană de la o palmă distanță. 3 În după-amiaza aceea cu ceață și burniță, Clara Barceló mi-a furat inima, răsuflarea și somnul. La adăpostul luminii fermecate din Ateneu, mîinile ei au scris pe pielea mea un blestem ce avea să mă urmărească peste ani. Pe cînd o contemplam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Bovary, cu toate că se numea Hortense și avea o anumită propensiune spre puful facial. În excursiile sale culturale, Monsieur Roquefort obișnuia să frecventeze un chioșc de cărți uzate situat În față la Notre Dame și chiar acolo, din Întîmplare, Într-o după-amiază a anului 1939, a dat peste un roman al unui autor necunoscut, un anume Julián Carax. Mereu deschis la noutăți, Monsieur Roquefort a achiziționat cartea, În primul rînd fiindcă titlul Îi părea sugestiv, iar el avea dintotdeauna obiceiul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără chip și fără identitate. În romanul lui Carax, acel străin era diavolul. 6 Un somn dens de uitare și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-i găsim succesori cu care să ne umplem orele de lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián Carax, ne preumblam prin duzini de clasici minori și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva colegi din breasla anticarilor și că toți căzuseră de acord că acum Carax putea valora o avere, mai cu seamă În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putea lua parte la cina de ziua mea. Domnul Barceló fusese nevoit să absenteze din oraș cîteva zile, pentru chestiuni de afaceri, iar Clara se văzuse obligată să-și schimbe ora de muzică cu maestrul Neri. Ea venise pentru că era după-amiaza ei liberă. — Clara nu poate veni fiindcă are oră de muzică? am Întrebat eu, uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un pachețel care conținea cadoul ei și mă sărută pe amîndoi obrajii. Dacă nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi prisosea În inteligență Îi lipsea În simț practic. Interesul lui pentru lumea reală se concentra În aspecte precum sincronizarea semafoarelor de pe Gran Vía, misterele surselor luminoase de la Montjuïc sau automatele din parcul de distracții Tibidabo. Tomás lucra În fiecare după-amiază În biroul tatălui său și uneori, cînd ieșea, trecea pe la librărie. Tata Îl Întreba Întotdeauna despre invențiile lui și Îi dăruia manuale de mecanică ori biografii ale unor ingineri ca Eiffel și Edison, pe care Tomás Îi idolatriza. Cu anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Aguilar era ca serviciul militar să-i preschimbe feciorul Într-un bărbat de ispravă. Tomás avea o soră cu un an mai mare ca noi, Beatriz. Ei Îi datoram prietenia noastră, Întrucît, dacă n-aș fi văzut-o În acea după-amiază de demult, de mînă cu taică-su, așteptînd sfîrșitul orelor și nu m-aș fi hotărît să fac o glumă de un teribil prost-gust pe seama ei, prietenul meu nu s-ar fi năpustit niciodată asupră-mi să mă cotonogească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poți afla În primele două săptămîni, nu-i nevoie de doi ani. Armata, căsătoria, Biserica și banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dragoste. Ca alea de la radio, dar mai tristă, da, fiindcă suna de parcă era de-adevăratelea. Să știți, cînd am citit-o, mi-a venit să plîng. SÎnteți toată numai o inimă, doña Aurora. — Iar dumneavoastră sînteți un diavol. În aceeași după-amiază, după ce mi-am luat rămas-bun de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană. — Să vedem. În după-amiaza asta, să tot fi fost acum o oră, o oră și jumătate, o domnișoară ochioasă foc a trecut pe-aici și-a Întrebat de dumneata. Tatăl dumitale și cu mine eram aici de față și pot să te asigur fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ar fi să fie ultimul lucru pe care-o să-l mai fac pe lumea asta. — Pe cuvîntul dumitale? Mi-a Întins mîna cu un aplomb templier. I-am strîns-o. — Pe cuvîntul lui Fermín Romero de Torres. Am avut o după-amiază domoală la prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci s-o cauți pe Bernarda și-o duci la un cinematograf sau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un aplomb templier. I-am strîns-o. — Pe cuvîntul lui Fermín Romero de Torres. Am avut o după-amiază domoală la prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci s-o cauți pe Bernarda și-o duci la un cinematograf sau să vă uitați la vitrine pe strada Puertaferrisa, la braț, că pe ea asta o Încîntă. Fermín se grăbi să-mi dea ascultare și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea mea cu Bea. Nu i-am oferit satisfacția de a-i răspunde și m-am hotărît să Înfrunt inevitabila povară lunară de aducere la zi a registrului contabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după miezul nopții, gătit ca o femeie și intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fost ori că rudele nu aveau nici un chef să fie făcute ciuciulete și așteptau să se hotărască odată cerul, să se însenineze, ca să se anime votarea populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care are motive să se mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]