10,193 matches
-
povestea are-un final fericit, ziceam. Acum e mort. Și, foarte răspicat, Evie zicea: — În ce fel era mutilat? Era singurul tău frate? Mai mare sau mai mic? Și eu săream din pat și-mi scuturam părul. — Nu, e prea dureros. Nu, sincer, zicea Evie. Nu glumesc. Era mai mare cu doi ani ca mine. Fața-i era explodată toată după un accident cu sprayul fixativ, și-ai fi zis că ai mei uitaseră complet că mai au un copil. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zic: Nu, o să ne petrecem toată ziua de Crăciun exersând cum să mă apăr de fructe. Tata zice: — Sunt o grămadă de lucruri pe lângă SIDA. Zice: Mai e și virusul herpes simplex II cu simptome printre care se numără bășicuțele dureroase care ți se sparg pe organele genitale. Se uită la mama. — Dureri corporale, zice ea. — Da, te alegi cu dureri corporale, zice el, și febră. Te alegi cu secreții vaginale. Te doare când urinezi. Se uită la mama. Perry Como
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
chiar peste drum unul de celălalt. Manus n-a făcut altceva decât să se uite la Brandy tot timpul, s-o asculte, așa de evident îndrăgostit de ea că-mi venea să-i omor în moduri tot mai urâte și dureroase. În Santa Barbara, abia am ajuns în oraș că Brandy vrea să coboare și să se plimbe puțin. Problema-i că asta-i o zonă într-adevăr bună din California. Până sus, între dealurile de deasupra orașului. Dacă te plimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de părinții mei. Scato și dușuri sărate. Sadomasochism. Așteptând ca Evie să ardă de vie, toți își iau ceva rece de băut și se duc să stea în hol, la baza scărilor. Din cămara valetului auzi plesnituri puternice. Din alea dureroase, când îți scuipi mai întâi în palmă. Brandy, făptura aia socialmente neadecvată care este ea, Brandy izbucnește în râs. — O să fie o distracție scârboasă pe cinste, îmi zice Brandy cu colțul gurii ei Plumbago. Am pus un pumn de evacuator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Aidoma tuturor celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Corvino n-o să aibă curajul să traducă asemenea cuvinte. "Are un destin tragic, dragă Leonard, dar asta nu înseamnă ce-ți închipui tu. Tragic nu înseamnă întotdeauna măreț, înălțător. Cel mai adesea tragic înseamnă de neînțeles, fără logică, o contradicție dureroasă între necesitate și întîmplare. Uite, în cazul său, ah, bietul Balbo, în cazul său sfîrșitul va fi așa, un fel de eroare. Un om ca el nu poate sfîrși decît dintr-o greșeală. Toate îi sînt favorabile, are gloria, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și asta ar aduce numai prejudicii Serviciului. Nu poți lăsa un om bolnav în fruntea unei instituții atît de sensibile, dar nici nu poate cineva să îndrăznească să-l înfrunte, pornind de la aceste premise. Ar fi o situație delicată și dureroasă care nu se știe cum ar evolua, pe cine ar atinge și ce ecouri ar stîrni. Trebuia să se gîndească la toate și de aceea, cît putea duce suferința, o ducea. Dacă era singur nu lăsa nimic de la el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se apropie de biroul pe care erau aruncate de-a valma lot felul de hîrtii, plicuri netăiate, răscoli cu vîrful cuțitului de os gălbui și scoase la iveală un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri, numai un singur birou de stat era autorizat să-l folosească, cabinetul șefului Marelui Stat Major al oștirii, plicuri ce se bucurau de o prioritate absolută în orice serviciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într‑unul singur, Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în Bora Bora care să nu-și trimită unul din membri spre întunecosul Al Cincilea Cerc, din care numai Miti Matái reușise să se-ntoarcă, de aceea tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și fiecare, în parte, îi crease un sentiment ambiguu de teamă. Creșterea dureroasă a sânilor, rotunjirea coapselor, scobitura delicată a spatelui și arcuirea îndrăzneață a șezutului. Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să se depărteze mai mult de atât și pace. Îngrozitoare umilință, mai ales pentru Luana, care nu pricepea de ce chestia asta cu "baletul" nu-i ieșea deloc. Bârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe de femeie. Îi privea sânii pe furiș, lipsit de curajul de a-i mângâia, de a și-i aduce aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar aș vrea să-l concepem cu pasiunea și exaltarea de odinioară. Știu că n-au mers toate între noi așa cum ar fi trebuit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era sigur iar ea își pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de urât. Se izbea zilnic de învinuirile neamurilor, de tăcerea dureroasă a Luanei care se înstrăinase, devenise o femeie distantă și inabordabilă. Tânjea după discuțiile interminabile din timpul liceului, după urletele jocului neobosit din copilărie. O durea sufletul s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și făcând! Zorii se iveau dintr-odată În Jakarta, fără nimic spectaculos, Întunericul nopții era În Întregime Înlocuit de pâcla mohorâtă a zilei. Absența culorii devenea o altă absență a culorii. Fără vreo ceremonie, fără răgazul oferit de o frumusețe dureroasă care să-ți Îngăduie să visezi la viață și la dragoste, ori să suferi pentru ce-ai pierdut sau pentru ce Încă n-ai izbutit să Împlinești. O schimbare nemiloasă, efectivă și lipsită de sentimentalism, tipic asiatică, și-a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai privi o dată. În cele din urmă s-a răsucit și a Întins tava unui european din preajmă. Chinga Începuse să i se frece de claviculă. La fiecare mișcare, fie și la o simplă Întorsătură a capului, Îi simțea rosătura dureroasă. O clipă i-a trecut prin cap să deschidă geanta și să scoată ceva ca s-o mai ușureze. știa Însă că nu se poate. știa că nu poate să desfacă geanta În hol, nu trebuia nici măcar să se gândească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n definitiv nici nu-i pasă de el. — Bietul băiat! Are toată simpatia mea. Nu, nu trebuie să-ți pară rău pentru el, pentru că la sfârșit el Înțelege că-i bine că s-a Întâmplat așa. Adevărul poate să fie dureros, dar e mai prețios decât iluzia. În sfârșit, așa-mi amintesc eu. Iar acum Îmi dau seama că dragostea mea pentru Bali a fost exact așa. Insula asta... nu prea m-a iubit, ce zici? Numai eu am tânjit după
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
între degetele picioarelor. Avea o alergie mai vechi, pe fond nervos, de multe ori Carmina îl surprindea presând-și cu călcâiul piciorul celălalt, până la durere sau frecându-și laba de stinghia mesei, până ce senzația de mâncărime dispărea înlocuită de cea dureroasă, în timp ce pe față împietrea o grimasă chinuită. În seara respectivă n-a mai scos nimeni o vorbă, ședeau toți trei în bucătărie, mama trebăluia pe lângă sobă, tatăl în pat își tăia unghiile. Carmina pe un scaun, lângă masă se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl porecleau Urâciosul și se credeau împăcați. Poate intuiau că el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător în birou la personal, voi să vadă cartea de muncă a urâciosului. Află cu stupoare că, pe lângă zecile de orașe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]